Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să-l imităm pe Iehova, Dumnezeul încurajării!

Să-l imităm pe Iehova, Dumnezeul încurajării!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, . . . care ne mângâie [ne încurajează *] în toate necazurile noastre.” (2 COR. 1:3, 4)

CÂNTĂRILE: 7, 3

1. Ce încurajare i-a dat Iehova familiei umane după răzvrătirea primilor oameni?

CHIAR din momentul în care omul a păcătuit și a devenit imperfect, Iehova s-a dovedit a fi un Dumnezeu al încurajării. Deși prima pereche de oameni s-a răzvrătit împotriva lui, Iehova s-a îngrijit ca descendenții lui Adam să primească încurajare. Astfel, el a făcut promisiunea profetică consemnată în Geneza 3:15. Odată înțeleasă, ea urma să le insufle oamenilor speranța că „șarpele cel vechi”, Satan Diavolul, împreună cu toate lucrările lui nelegiuite vor fi în cele din urmă distruse. Așadar, familia umană avea o speranță. (Rev. 12:9; 1 Ioan 3:8)

IEHOVA ȘI-A ÎNCURAJAT SLUJITORII DIN VECHIME

2. Cum l-a încurajat Iehova pe Noe?

2 Noe a trăit în mijlocul unei lumi nelegiuite, iar singurii oameni care i se închinau lui Iehova erau el și membrii familiei sale. Fiind înconjurat de oameni violenți, care practicau perversiunea sexuală, Noe s-ar fi putut descuraja. (Gen. 6:4, 5, 11; Iuda 6) Dar Iehova i-a insuflat curaj spunându-i că intenționa să distrugă acea lume rea. În plus, el l-a instruit cu privire la ce trebuia să facă pentru ca familia lui să fie salvată. (Gen. 6:13-18) Acest lucru l-a ajutat pe Noe să continue ‘să umble cu Dumnezeu’. (Gen. 6:9) Iehova s-a dovedit a fi pentru el un Dumnezeu al încurajării.

3. Cum l-a încurajat Iehova pe Iosua? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

3 Mai târziu, Iehova l-a încurajat și pe Iosua, care primise responsabilitatea dificilă de a-i conduce poporul în Țara Promisă și de a învinge armatele puternice ale națiunilor care ocupau acest teritoriu. Știind că Iosua avea motive întemeiate de îngrijorare, Iehova i-a spus lui Moise: „Numește-l conducător pe Iosua, încurajează-l și întărește-l, fiindcă el va trece înaintea acestui popor și el îi va face să moștenească țara pe care o vei vedea”. (Deut. 3:28) Înainte ca Iosua să treacă la acțiune, Iehova i-a spus: „Nu ți-am poruncit eu? Fii curajos și tare! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge”. (Ios. 1:1, 9) Ce cuvinte încurajatoare!

4, 5. a) Cum și-a încurajat Iehova poporul în trecut? b) Ce încurajare i-a dat Iehova Fiului său?

4 Dar Iehova și-a încurajat poporul și ca grup. De exemplu, el a știut că evreii urmau să aibă nevoie de încurajare în timpul captivității în Babilon. De aceea, în cuvinte profetice, el le-a spus: „Nu te teme, căci eu sunt cu tine! Nu te uita în jur, căci eu sunt Dumnezeul tău! Eu te voi întări și te voi ajuta. Te voi sprijini cu mâna mea dreaptă a dreptății”. (Is. 41:10) Mai târziu, Iehova i-a încurajat și pe creștinii din secolul I și ne încurajează și pe noi astăzi. (Citește 2 Corinteni 1:3, 4.)

5 Iehova l-a încurajat și pe Fiul său. La botez, Isus a auzit un glas din ceruri care spunea: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat”. (Mat. 3:17) Cât de mult trebuie să-l fi întărit aceste cuvinte pe Isus pe parcursul serviciului său pământesc!

ISUS I-A ÎNCURAJAT PE ALȚII

6. Cum ne încurajează parabola despre talanți?

6 Isus a urmat exemplul Tatălui său. În parabola despre talanți, menționată în profeția privitoare la încheierea sistemului, el și-a încurajat discipolii să rămână fideli. Stăpânul din parabolă i-a spus fiecăruia dintre sclavii săi fideli: „Bine, sclav bun și fidel! Ai fost fidel peste puține lucruri. Te voi numi peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău!”. (Mat. 25:21, 23) Aceste cuvinte încurajatoare i-au impulsionat pe discipoli să continue să-i slujească lui Iehova cu fidelitate!

7. Cum i-a încurajat Isus pe apostoli, mai ales pe Petru?

7 Apostolii lui Isus se certau deseori cu privire la cine era cel mai mare între ei, însă Isus i-a încurajat și i-a îndemnat cu răbdare să fie umili și dispuși să le slujească altora, nu să caute să fie slujiți. (Luca 22:24-26) Petru, de exemplu, l-a dezamăgit de mai multe ori pe Isus. (Mat. 16:21-23; 26:31-35, 75) Cu toate acestea, Isus nu l-a respins, ci l-a încurajat și i-a dat sarcina de a-i întări pe frați. (Ioan 21:16)

ÎNCURAJĂRI DIN PARTEA SLUJITORILOR LUI IEHOVA DIN VECHIME

8. Cum i-a încurajat Ezechia pe conducătorii armatei și pe locuitorii din Ierusalim?

8 Chiar și înainte ca Isus să vină pe pământ și să ne arate ce înseamnă să fii încurajator, slujitorii lui Iehova erau conștienți că trebuiau să fie surse de încurajare. De exemplu, când poporul evreu a fost amenințat de asirieni, regele Ezechia i-a convocat pe comandanții armatei, precum și pe locuitorii din Ierusalim pentru a-i încuraja. Care a fost rezultatul? „Poporul a prins curaj auzind cuvintele lui Ezechia.” (Citește 2 Cronici 32:6-8.)

9. Ce putem învăța de la Iov cu privire la ce înseamnă să fii o sursă de încurajare?

9 Și de la Iov putem învăța să fim surse de încurajare. Deși avea nevoie el însuși de încurajare, Iov le-a dat celor trei falși mângâietori o lecție privitoare la ce înseamnă să încurajezi. Iov le-a spus că, dacă ar fi fost în locul lor, ‘i-ar fi întărit prin cuvintele gurii sale, iar mângâierea buzelor sale le-ar fi adus alinare’. (Iov 16:1-5) În cele din urmă, Iov a primit încurajare de la Elihu și de la Iehova însuși. (Iov 33:24, 25; 36:1, 11; 42:7, 10)

10, 11. a) De ce a avut nevoie fiica lui Iefta de încurajare? b) Cine merită în prezent o încurajare asemănătoare?

10 Un alt personaj din vechime care a avut nevoie de încurajare a fost fiica lui Iefta. Înainte să meargă la luptă împotriva amoniților, judecătorul Iefta i-a jurat lui Iehova că, dacă îl va ajuta să câștige bătălia, îi va dedica prima persoană care îl va întâmpina la întoarcerea acasă, pentru a-i sluji la tabernacol. Dar cea care i-a ieșit înainte pentru a-i sărbători victoria a fost nimeni alta decât fiica sa, unicul său copil! Inima lui Iefta a fost frântă de durere. Totuși, el și-a respectat jurământul trimițând-o pe fiica sa, care era virgină, la Șilo. Ea avea să slujească la tabernacol tot restul vieții. (Jud. 11:30-35)

11 Chiar dacă respectarea jurământului era un lucru greu pentru Iefta, pentru fiica lui trebuie să fi fost și mai greu. Cu toate acestea, ea a fost dispusă să respecte decizia tatălui său. (Jud. 11:36, 37) Ea a renunțat astfel la dreptul de a se căsători, de a avea copii, de a continua linia genealogică a familiei și de a-și păstra moștenirea. Cu siguranță că, în acele momente, fiica lui Iefta a avut nevoie de mângâiere și de încurajare. Biblia spune: „Și a ajuns o regulă în Israel ca, an de an, fiicele lui Israel să meargă și să-i aducă laude fiicei lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an”. (Jud. 11:39, 40) Exemplul fiicei lui Iefta ne ajută să ne gândim cu apreciere la creștinii de azi care aleg să rămână singuri pentru a acorda mai multă atenție ‘lucrurilor Domnului’. Și acești frați și surori merită să fie lăudați și încurajați! (1 Cor. 7:32-35)

APOSTOLII ȘI-AU ÎNCURAJAT FRAȚII DE CREDINȚĂ

12, 13. Cum și-a întărit Petru frații de credință?

12 În noaptea dinaintea morții sale, Isus i-a spus apostolului Petru: „Simon, Simon, iată că Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar eu am făcut implorări pentru tine ca să nu-ți slăbească credința. Iar tu, când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!”. (Luca 22:31, 32)

Scrierile inspirate ale apostolilor au încurajat mult congregațiile din secolul I și continuă să ne încurajeze și pe noi (Vezi paragrafele 12-17)

13 Petru s-a dovedit a fi un stâlp pentru congregația creștină din secolul I. (Gal. 2:9) Cu ocazia Penticostei, dar și după aceea, el și-a întărit frații de credință prin curajul de care a dat dovadă. Iată ce le-a scris el după mulți ani petrecuți în serviciul creștin: „V-am scris în câteva cuvinte ca să vă încurajez și să vă mărturisesc cu stăruință că aceasta este adevărata bunătate nemeritată a lui Dumnezeu; în ea să rămâneți neclintiți”. (1 Pet. 5:12) Scrisorile sale inspirate au fost o sursă de încurajare pentru creștinii din toate timpurile. Ele ne încurajează și pe noi, în timp ce așteptăm împlinirea promisiunilor lui Iehova. (2 Pet. 3:13)

14, 15. Cum ne încurajează scrierile inspirate ale apostolului Ioan?

14 Și apostolul Ioan a fost un stâlp pentru congregația creștină din secolul I. Evanghelia sa, care descrie în mod captivant serviciul lui Isus, a fost și este o sursă de încurajare pentru creștini, chiar dacă au trecut secole de la scrierea ei. Evanghelia lui este singura care conține afirmația lui Isus că iubirea este semnul de identificare a adevăraților creștini. (Citește Ioan 13:34, 35.)

15 Cele trei scrisori ale lui Ioan conțin și ele nestemate spirituale. Când ne simțim apăsați de povara păcatului, nu-i așa că găsim alinare când citim că „sângele lui Isus . . . ne curăță de toate păcatele”? (1 Ioan 1:7) Iar dacă inima noastră continuă să ne condamne, nu suntem încurajați când citim că „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră”? (1 Ioan 3:20) De asemenea, Ioan este singurul care a scris că „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8, 16) Iar în a doua și în a treia sa scrisoare, el îi laudă pe creștinii care continuă ‘să umble în adevăr’. (2 Ioan 4; 3 Ioan 3, 4)

16, 17. Cum i-a încurajat apostolul Pavel pe creștinii din secolul I?

16 Dar cel care i-a încurajat, probabil, cel mai mult pe creștinii din secolul I a fost apostolul Pavel. Se pare că, la scurt timp după moartea lui Isus, majoritatea apostolilor erau la Ierusalim, unde se afla corpul de guvernare. (Fap. 8:14; 15:2) Creștinii din Iudeea le predicau despre Cristos oamenilor care, sub influența iudaismului, credeau într-un singur Dumnezeu. Însă apostolul Pavel fusese trimis de spiritul sfânt să le predice oamenilor dintre națiuni – greci, romani și alte naționalități –, care se închinau la o multitudine de zei. (Gal. 2:7-9; 1 Tim. 2:7)

17 Pavel a străbătut în lung și în lat teritoriul care aparține actualmente Turciei, Greciei și Italiei. El le-a predicat neevreilor de acolo și a înființat congregații creștine. Acești creștini nou-botezați sufereau mult din cauza conaționalilor lor și aveau nevoie de încurajare. (1 Tes. 2:14) În jurul anului 50 e.n., Pavel i-a scris congregației recent formate din Tesalonic: „Îi mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu când vă amintim pe toți în rugăciunile noastre, fiindcă ne aducem aminte neîncetat de lucrarea voastră fidelă, de truda voastră plină de iubire și de perseverența voastră”. (1 Tes. 1:2, 3) De asemenea, el i-a îndemnat să se întărească unii pe alții, spunând: „Continuați să vă mângâiați unii pe alții și să vă zidiți unii pe alții”. (1 Tes. 5:11)

CORPUL DE GUVERNARE, O SURSĂ DE ÎNCURAJARE

18. Cum l-a încurajat pe Filip corpul de guvernare din secolul I?

18 Corpul de guvernare din secolul I a fost o sursă de încurajare atât pentru cei aflați în fruntea lucrării, cât și pentru congregația creștină în general. De exemplu, membrii corpului de guvernare l-au susținut din plin pe Filip evanghelizatorul când acesta le-a predicat samaritenilor despre Cristos. Doi membri ai corpului de guvernare, Petru și Ioan, au fost trimiși să se roage pentru creștinii nou-botezați ca să primească spirit sfânt. (Fap. 8:5, 14-17) Cât de încurajați trebuie să se fi simțit Filip, precum și cei pe care îi ajutase să devină creștini văzând că sunt susținuți de corpul de guvernare!

19. Ce efect a avut scrisoarea trimisă de corpul de guvernare asupra congregațiilor creștine din secolul I?

19 Mai târziu, corpul de guvernare a trebuit să decidă dacă creștinii neevrei trebuiau să fie circumciși, respectând astfel prevederile Legii mozaice. (Fap. 15:1, 2) După ce s-au rugat pentru spirit sfânt și au cercetat Scripturile, frații au decis că nu mai era necesară circumcizia și le-au trimis congregațiilor o scrisoare în care le explicau decizia luată. Reprezentanți ai corpului de guvernare au fost trimiși la congregații pentru a duce scrisoarea. Care a fost rezultatul? „Când au citit-o, [congregațiile] s-au bucurat de această încurajare.” (Fap. 15:27-32)

20. a) Cum este Corpul de Guvernare din prezent o sursă de încurajare pentru întreaga comunitate a fraților? b) Ce întrebare se va analiza în articolul următor?

20 Corpul de Guvernare din prezent este și el o sursă de încurajare pentru membrii familiilor Betel, pentru slujitorii speciali cu timp integral și pentru întreaga comunitate a fraților. Iar noi, asemenea creștinilor din secolul I, ne bucurăm mult de încurajările primite! În plus, Corpul de Guvernare îi îndeamnă pe aceia care au părăsit adevărul să se întoarcă în organizație. Astfel, în 2015 a fost publicată broșura Întoarce-te la Iehova. Această broșură s-a dovedit a fi pentru mulți o uriașă sursă de încurajare. Dar ar trebui oare ca numai frații cu răspundere să-l imite pe Iehova și să fie surse de încurajare? Răspunsul la această întrebare îl vom găsi în articolul următor.

^ par. 2 Conform Traducerii Lumii noi, ediția 2013 (engl.).