1. Ce trebuie să facem cu toții?

AI VREA să alergi într-o cursă despre care știi că este grea, mai ales dacă ești bolnav sau obosit? Probabil că nu. Cu toate acestea, apostolul Pavel a spus că toți creștinii adevărați participă la o cursă. (Evr. 12:1) În plus, pentru a primi premiul pe care îl oferă Iehova, cu toții, tineri sau vârstnici, plini de vigoare sau obosiți, trebuie să perseverăm până la sfârșit. (Mat. 24:13)

2. Potrivit cu 2 Timotei 4:7, 8, de ce a avut Pavel libertate să vorbească?

² Pavel a avut libertate să vorbească deoarece reușise să alerge „cursa până la capăt”. (Citește 2 Timotei 4:7, 8.) Dar ce este, mai precis, cursa despre care a vorbit Pavel?

3. Ce reprezintă cursa despre care a vorbit Pavel?

³ Pavel a predat lecții importante referindu-se uneori la anumite caracteristici ale jocurilor sportive practicate în Grecia antică. (1 Cor. 9:25-27; 2 Tim. 2:5) De mai multe ori, el a comparat viața unui creștin cu o cursă de atletism. (1 Cor. 9:24; Gal. 2:2; Filip. 2:16) O persoană intră în această „cursă” când i se dedică lui Iehova și se botează. (1 Pet. 3:21) Ea trece linia de sosire când Iehova îi acordă premiul vieții veșnice. (Mat. 25:31-34, 46; 2 Tim. 4:8)

4. Ce vom analiza în acest articol?

⁴ Există multe asemănări între o cursă de alergare pe o distanță lungă și viața unui creștin. În acest articol vom analiza trei dintre ele: 1) trebuie să urmăm traseul, sau calea corectă, 2) trebuie să ne concentrăm la linia de sosire și 3) trebuie să înfruntăm dificultățile întâlnite pe traseu.

5. Ce cale trebuie să urmăm și de ce?

⁵ Pentru a putea obține premiul, alergătorii trebuie să respecte traseul stabilit de organizatori. În mod asemănător, dacă vrem să primim premiul vieții veșnice, trebuie să urmăm îndeaproape calea de viață creștină. (Fap. 20:24; 1 Pet. 2:21) Totuși, Satan și susținătorii lui nu vor să facem această alegere, ci vor ‘să alergăm cu ei’. (1 Pet. 4:4) Luând în derâdere modul nostru de viață, ei susțin că se află pe o cale mai bună, care duce la libertate. Însă aceasta nu este decât o minciună. (2 Pet. 2:19)

6. Ce învățăm din experiența lui Brian?

⁶ Oricine aleargă pe aceeași cale cu lumea lui Satan constată în scurt timp că nu se îndreaptă spre libertate, ci spre sclavie. (Rom. 6:16) Să analizăm exemplul lui Brian. Părinții lui l-au îndemnat să urmeze calea care duce la viață. În adolescență însă, el nu a fost convins că această cale îi va aduce fericirea. De aceea, Brian a decis să adopte stilul de viață promovat de Satan. El spune: „Pe atunci nu-mi dădeam seama că așa-zisa libertate pe care mi-o doream avea să mă arunce în ghearele viciilor. . . . Cu timpul, am început să consum droguri, să beau în exces și să duc o viață imorală. În următorii ani, am consumat droguri și mai puternice, care m-au transformat într-un sclav. . . . am început să vând droguri ca să-mi pot continua stilul de viață”. În cele din urmă, Brian a decis să trăiască după normele lui Iehova. El și-a schimbat modul de viață și s-a botezat în 2001. Întrucât acum aleargă pe calea care duce la viață, Brian este cu adevărat fericit. *

7. Conform cu Matei 7:13, 14, care sunt cele două căi între care trebuie să alegem?

⁷ Este vital să alegem calea corectă pe care să umblăm! Satan nu vrea să mai alergăm pe calea îngustă „care duce la viață”, ci vrea să trecem pe calea largă pe care se află majoritatea oamenilor. Mulți umblă pe această cale deoarece este ușoară, însă ea „duce la distrugere”. (Citește Matei 7:13, 14.) Pentru a nu ne abate de la calea cea dreaptă, trebuie să ne punem încrederea în Iehova și să ascultăm de el.

8. Ce face un alergător dacă se împiedică?

⁸ Participanții la o cursă de alergare pe  o distanță lungă privesc mereu drept înainte pentru a nu se împiedica. Totuși, un alergător ar putea călca într-o groapă ori s-ar putea împiedica din cauza altui participant la cursă. Dacă se întâmplă să cadă, se ridică și continuă să alerge. El nu se concentrează la ceea ce l-a făcut să se împiedice, ci la linia de sosire și la premiul pe care speră să-l câștige.

9. Ce ar trebui să facem dacă ne poticnim?

⁹ În cursa creștină, s-ar putea să ne împiedicăm de multe ori, greșind prin cuvinte sau prin fapte. Sau s-ar putea să fim răniți de greșelile celor alături de care alergăm. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă, întrucât toți suntem imperfecți și alergăm pe aceeași cale îngustă care duce la viață. Este inevitabil ca, din când în când, să ne „ciocnim” unii de alții. Pavel a spus că, uneori, vom avea ‘motive să ne plângem’ unii împotriva altora. (Col. 3:13) Însă nu trebuie să ne concentrăm la ceea ce ne-a făcut să ne poticnim, ci la premiul care ne stă înainte. În cazul în care ne-am poticnit, trebuie să ne ridicăm și să ne continuăm cursa. Dacă ne umplem de resentimente și refuzăm să ne ridicăm, nu vom trece linia de sosire și nu vom primi premiul. În plus, am putea deveni un obstacol pentru ceilalți care aleargă pe calea îngustă care duce la viață.

10. Ce putem face pentru a nu deveni „o piatră de poticnire” pentru alții?

¹⁰ În plus, pentru a nu deveni „o piatră de poticnire”, sau un obstacol, în calea colaboratorilor noștri, trebuie să cedăm, când este posibil, în favoarea preferințelor lor și să nu insistăm asupra drepturilor noastre. (Rom. 14:13, 19-21; 1 Cor. 8:9, 13) În privința acestui aspect important, ne deosebim de cei care aleargă într-o cursă propriu-zisă. Aceștia sunt animați de un spirit de competiție, fiecare luptând să câștige premiul doar pentru el. Prin urmare, își urmăresc propriul interes. Ei chiar ar putea încerca să-i dea pe alții la o parte ca să ajungă cât mai în față. Noi însă nu ne luăm la întrecere unii cu alții. (Gal. 5:26;  6:4) Obiectivul nostru este acela de a ajuta cât mai multe persoane să treacă linia de sosire împreună cu noi și să câștige premiul vieții veșnice. De aceea, ne străduim să aplicăm sfatul inspirat al lui Pavel de a arăta „interes nu doar față de lucrurile personale, ci și față de ale celorlalți”. (Filip. 2:4)

11. La ce se concentrează un alergător și de ce?

¹¹ Alergătorii într-o cursă propriu-zisă nu trebuie doar să privească înainte, ci și să se concentreze asupra liniei de sosire. Deși nu pot vedea literalmente această linie, ei își pot imagina că o trec și că primesc premiul. Astfel, ei se simt motivați să continue cursa.

12. Ce ne-a oferit Iehova în bunătatea sa?

¹² În bunătatea sa, Iehova le-a promis slujitorilor săi o răsplată sigură la terminarea cursei: viața veșnică în cer sau pe un pământ transformat în paradis. Biblia ne oferă indicii cu privire la această răsplată, astfel încât să ne putem imagina viața minunată pe care o vom avea în viitor. Dacă păstrăm vie în minte și în inimă această speranță, nu vom permite niciunui lucru să ne poticnească pentru totdeauna.

13. Ce avantaj avem față de alergătorii într-o cursă propriu-zisă?

¹³ Alergătorii la cursele din Grecia antică se confruntau cu dificultăți, precum oboseala și durerea fizică. Ei se bazau doar pe propriile forțe și pe antrenamentele efectuate. La fel ca acești alergători, noi învățăm cum să alergăm în cursa în care ne aflăm. Dar, spre deosebire de ei, noi avem un avantaj: ne bizuim pe o sursă inepuizabilă de putere. Iehova promite că, dacă ne bazăm pe el, ne va instrui și ne va face puternici. (1 Pet. 5:10)

14. Cum ne ajută 2 Corinteni 12:9, 10 să facem față problemelor?

¹⁴ Și Pavel s-a confruntat cu multe dificultăți. El a fost insultat și persecutat, iar uneori s-a simțit slăbit și a trebuit să îndure ceea ce el a numit „un spin în carne”. (2 Cor. 12:7) Pavel nu a considerat aceste dificultăți drept motive pentru a nu-i mai sluji lui Iehova, ci le-a considerat ocazii de a se bizui pe El. (Citește 2 Corinteni 12:9, 10.) Întrucât Pavel a avut această atitudine, Iehova l-a ajutat să înfrunte toate încercările.

15. De ce este important să imităm exemplul lui Pavel?

¹⁵ Și noi am putea fi insultați și persecutați din cauza credinței. În plus, probabil că avem o sănătate precară sau ne simțim extenuați. Însă, imitându-l pe Pavel, putem transforma aceste dificultăți în ocazii de a simți sprijinul iubitor al lui Iehova.

16. Ce poți face când nu ai o sănătate bună?

¹⁶ Ești imobilizat la pat sau țintuit într-un scaun cu rotile? Te deplasezi greu sau ai probleme grave de vedere? Dacă da, poți să alergi în cursa creștină alături de cei tineri și sănătoși? Bineînțeles! Multe persoane în vârstă sau cu infirmități aleargă pe calea care duce la viață. Ele nu pot face acest lucru prin forțe proprii, ci primesc forță de la Iehova ascultând întrunirile creștine la telefon sau urmărindu-le prin streaming. De asemenea, participă la lucrarea de facere de discipoli depunând mărturie personalului medical și rudelor.

17. Ce simte Iehova față de cei care au probleme de sănătate?

 ¹⁷ Dacă, din cauza limitelor fizice, nu poți face pentru Iehova tot ce îți dorești, nu te descuraja crezând că nu mai poți alerga pe calea care duce la viață. Iehova te iubește pentru credința ta și pentru perseverența de care ai dat dovadă de-a lungul timpului. Acum, mai mult ca oricând, ai nevoie de ajutorul său, iar el nu te va abandona. (Ps. 9:10) Dimpotrivă, se va apropia și mai mult de tine. Iată ce spune o soră care este grav bolnavă: „Pe măsură ce problemele de sănătate se înmulțesc, ocaziile de a le depune mărturie altora sunt tot mai rare. Știu însă că Iehova se bucură chiar și pentru cele mai mici eforturi pe care le fac, iar asta îmi aduce bucurie”. Când te simți descurajat, adu-ți aminte că nu ești singur. Meditează la exemplul lui Pavel și amintește-ți cuvintele lui încurajatoare: „Îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni . . . Deoarece, când sunt slab, atunci sunt tare”. (2 Cor. 12:10)

18. Cu ce altă dificultate se confruntă unii slujitori ai lui Iehova?

¹⁸ Unele persoane care aleargă pe calea care duce la viață trebuie să înfrunte altă dificultate. Ele se confruntă cu probleme personale pe care alții nu le văd și, poate, nu le înțeleg. De exemplu, se luptă cu depresia sau sunt copleșite de anxietate. De ce le este greu în mod deosebit acestor slujitori dragi ai lui Iehova? Când o persoană are o mână ruptă sau este țintuită într-un scaun cu rotile, oricine observă lucrul acesta și se simte îndemnat să o ajute. Însă cei care se confruntă cu tulburări de ordin afectiv sau psihic ar putea să nu prezinte niciun semn vizibil de suferință. Cu toate că și ei suferă la fel de mult ca o persoană cu un membru fracturat, s-ar putea ca alții să nu le arate aceeași compasiune.

19. Ce învățăm din exemplul lui Mefiboșet?

¹⁹ Dacă și tu ai probleme de sănătate și simți că nu ești înțeles, exemplul lui Mefiboșet te poate încuraja mult. (2 Sam. 4:4) Mefiboșet era infirm și a fost judecat greșit de regele David, însă el nu era vinovat de niciuna dintre aceste probleme. Totuși, nu a avut o gândire negativă, ci s-a concentrat asupra lucrurilor pozitive din viața sa. El a fost recunoscător pentru bunătatea pe care David o manifestase în trecut față de el. (2 Sam. 9:6-10) Astfel, când David l-a judecat greșit și l-a tratat în mod nedrept, Mefiboșet  s-a străduit să înțeleagă problema în ansamblul ei și nu s-a umplut de amărăciune. În plus, nu l-a învinovățit pe Iehova pentru greșeala lui David, ci a făcut tot ce a putut pentru a-l susține pe regele numit de El. (2 Sam. 16:1-4; 19:24-30) Iehova a ales ca exemplul excelent al lui Mefiboșet să fie consemnat în Cuvântul Său spre binele nostru. (Rom. 15:4)

20. Cum sunt afectați unii de anxietate, dar ce nu trebuie să uite ei?

²⁰ Unii frați și surori care suferă din cauza unei forme severe de anxietate sunt foarte neliniștiți sau stânjeniți când trebuie să interacționeze cu alte persoane în viața de zi cu zi. Ei nu se simt în largul lor când sunt înconjurați de mulți oameni, totuși continuă să asiste la întruniri și congrese. Le este greu să vorbească cu necunoscuți, totuși le depun mărturie altora. Dacă te regăsești în această descriere, să știi că nu ești singurul; mulți alții se află în această situație. Nu uita că Iehova apreciază eforturile tale sincere. Perseverența ta este o dovadă că el te binecuvântează și că îți dă puterea de care ai nevoie. * (Filip. 4:6, 7; 1 Pet. 5:7) Iehova se bucură când vede că îi slujești în pofida problemelor fizice sau afective.

21. Ce vom putea face cu ajutorul lui Iehova?

²¹ Din fericire, există deosebiri între o cursă propriu-zisă și cursa despre care a vorbit Pavel. În timpurile biblice, la cursele de alergare exista un singur câștigător. Însă, în cursa creștină pentru viață, toți cei care perseverează cu loialitate câștigă premiul vieții veșnice. (Ioan 3:16) Într-o cursă propriu-zisă, toți alergătorii trebuie să aibă condiție fizică, altfel șansele de a câștiga sunt minime. Spre deosebire de aceștia, mulți dintre noi nu au o sănătate fizică bună, totuși perseverează. (2 Cor. 4:16) Cu ajutorul lui Iehova, toți vom trece linia de sosire!