De ce a citat Isus cuvintele lui David din Psalmul 22:1 chiar înainte să moară?

Printre cuvintele pe care Isus le-a spus înainte de moartea sa sunt și cele consemnate în Matei 27:46: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Astfel, Isus a împlinit cuvintele lui David consemnate în Psalmul 22:1. (Mar. 15:34) Ar fi greșit să tragem concluzia că Isus a citat aceste cuvinte deoarece era dezamăgit sau îi slăbise pe moment credința. Isus înțelegea pe deplin motivul pentru care trebuia să moară și era gata să-și dea viața ca răscumpărare. (Mat. 16:21; 20:28) De asemenea, știa că, atunci când avea să moară, Iehova trebuia să înlăture orice „gard ocrotitor” din jurul lui. (Iov 1:10) Astfel, Iehova îi dădea ocazia să-și dovedească fără echivoc loialitatea, indiferent cât de grea urma să fie moartea lui. (Mar. 14:35, 36)

Atunci de ce a citat Isus aceste cuvinte? Deși nu cunoaștem cu exactitate răspunsul, să analizăm câteva posibile motive. *

Voia Isus să sublinieze că, atunci când avea să moară, Iehova nu urma să intervină? Isus trebuia să plătească răscumpărarea fără vreo intervenție din partea lui Iehova. El era om în sensul deplin al cuvântului și trebuia să moară ca „să guste moartea pentru toți”. (Evr. 2:9)

Citând câteva cuvinte din Psalmul 22, voia Isus să îndrepte atenția asupra întregului  psalm? În acele timpuri, evreii obișnuiau să memoreze mulți psalmi. Când li se amintea un vers dintr-un psalm, ei se gândeau automat la tot psalmul. Dacă Isus a avut în vedere acest lucru, atunci el i-a ajutat pe continuatorii săi evrei să-și amintească multele profeții din Psalmul 22, care făceau referire la unele evenimente din preajma morții sale. (Ps. 22:7, 8, 15, 16, 18, 24) De asemenea, ei își puteau aminti și că, spre sfârșitul psalmului, este prezentat triumful lui Iehova ca Rege peste întregul pământ. (Ps. 22:27-31)

Voia Isus să arate că este nevinovat? Înainte de moartea sa, Isus fusese judecat într-un proces ilegal și declarat vinovat de blasfemie. (Mat. 26:65, 66) Sanhedrinul se întrunise în grabă, noaptea târziu, iar procesul a fost o gravă încălcare a prevederilor legale. (Mat. 26:59; Mar. 14:56-59) Citând cuvintele lui David, sub forma unei întrebări retorice, Isus a arătat, probabil, că era nevinovat și că nu merita acea pedeapsă.

Voia Isus să spună că, asemenea lui David, scriitorul acestui psalm, nu pierduse aprobarea lui Iehova? Deși Iehova a permis ca David să sufere, aceasta nu a însemnat că pierduse aprobarea Sa. Întrebarea lui David nu a dezvăluit lipsă de credință. După ce a pus această întrebare, David și-a exprimat încrederea în puterea salvatoare a lui Dumnezeu, iar Iehova a continuat să-l binecuvânteze. (Ps. 22:23, 24, 27) În mod asemănător, deși Isus, „Fiul lui David”, suferea pe stâlpul de tortură, aceasta nu însemna că pierduse aprobarea lui Iehova. (Mat. 21:9)

Era Isus profund îndurerat din cauză că Iehova a trebuit să-și retragă protecția pentru ca el să-și poată dovedi pe deplin integritatea? Scopul inițial al lui Iehova nu a fost ca Fiul său să sufere și să moară. Acest lucru a devenit necesar doar după răzvrătirea din Eden. Isus nu făcuse nimic greșit, însă a trebuit să sufere și să moară ca să răspundă la întrebările ridicate de Satan și să ofere prețul de răscumpărare necesar pentru a lua înapoi ceea ce pierduse primul om. (Mar. 8:31; 1 Pet. 2:21-24) Acest lucru putea fi realizat doar dacă Iehova nu-l mai ocrotea un timp pe Isus, pentru prima oară în viața Fiului său.

Voia Isus să-și ajute continuatorii să înțeleagă motivul pentru care Iehova permitea ca el să moară în acel mod? * Isus știa că moartea sa ca răufăcător țintuit pe stâlpul de tortură avea să fie un motiv de poticnire pentru mulți. (1 Cor. 1:23) Continuatorii săi puteau înțelege adevărata semnificație a morții sale doar dacă meditau la motivul real pentru care murise. (Gal. 3:13, 14) Astfel, ei puteau vedea în el un salvator, nu un răufăcător.

Indiferent de motivul pentru care Isus a citat aceste cuvinte, el a înțeles că, suferind pe stâlpul de tortură, înfăptuia voința lui Iehova. La scurt timp după ce a citat acest psalm, Isus a spus: „S-a împlinit!”. (Ioan 19:30; Luca 22:37) Întrucât Iehova și-a retras temporar ocrotirea, Isus a putut să-și ducă la îndeplinire misiunea pentru care a fost trimis pe pământ. De asemenea, el a putut împlini toate lucrurile scrise despre el „în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi”. (Luca 24:44)