1, 2. Ce ilustrare ne ajută să înțelegem cuvintele din 1 Petru 2:21?

SĂ NE imaginăm că ne aflăm într-o drumeție, alături de un grup de persoane. Străbatem o întindere pustie, acoperită de zăpadă și plină de pericole. În fruntea noastră este un ghid cu experiență. Pașii lui lasă urme pe zăpada moale. La un moment dat, nu-l mai zărim. Totuși, nu intrăm în panică, ci ne străduim să călcăm cât mai exact pe urmele lăsate de pașii lui.

² Și noi străbatem, figurativ vorbind, un ținut neospitalier, lumea rea în care trăim. Din fericire, Iehova s-a îngrijit să avem un ghid perfect, Fiul său, Isus Cristos, pe urmele căruia putem călca îndeaproape. (1 Pet. 2:21) Potrivit unei lucrări de referință, Petru îl compară pe Isus cu un ghid. Asemenea drumeților care calcă pe urmele lăsate de ghidul lor, și noi putem călca pe urmele pașilor figurativi ai lui Isus. În continuare, vom răspunde la următoarele trei întrebări: Ce presupune a călca pe urmele lui Isus? De ce trebuie să facem aceasta? Și cum putem călca pe urmele sale?

3. Ce înseamnă a călca pe urmele cuiva?

³ Ce înseamnă a călca pe urmele cuiva? În Biblie, termenii „a umbla” și „picior” se referă uneori la modul de viață al unei persoane. (Gen. 6:9; Prov. 4:26) Exemplul lăsat de cineva poate fi comparat cu urmele pașilor săi. Așadar, a călca pe urmele unei persoane înseamnă a-i urma exemplul, a o imita.

4. Ce înseamnă a călca pe urmele lui Isus?

 ⁴ Ce înseamnă deci a călca pe urmele lui Isus? Simplu spus, înseamnă a-i urma exemplul. În mottoul articolului, apostolul Petru îndreaptă atenția spre exemplul lui Isus de îndurare a suferinței. Totuși, putem să-l imităm pe Isus în multe alte privințe. (1 Pet. 2:18-25) Într-adevăr, întregul său mod de viață, tot ce a spus și a făcut el, constituie un exemplu demn de urmat.

5. Pot oamenii imperfecți să urmeze exemplul perfect al lui Isus? Explicați.

⁵ Dar, întrucât suntem oameni imperfecți, putem urma exemplul lui Isus? Bineînțeles. Petru ne-a îndemnat să călcăm „cât mai exact” pe urmele lui, nu în mod perfect. Când călcăm îndeaproape pe urmele lui Isus, străduindu-ne să-l imităm în măsura în care ne permite starea imperfectă, dăm ascultare cuvintelor apostolului Ioan: ‘Continuați să umblați așa cum a umblat Isus’. (1 Ioan 2:6)

6, 7. De ce putem spune că, urmând exemplul lui Isus, ne apropiem mai mult de Iehova?

⁶ Călcând pe urmele lui Isus, ne apropiem mai mult de Iehova. De ce putem spune acest lucru? În primul rând, din exemplul extraordinar al lui Isus înțelegem cum să ne trăim viața conform cu voința lui Dumnezeu. (Ioan 8:29) Prin urmare, când călcăm pe urmele lui Isus, îi suntem plăcuți lui Iehova. Putem fi siguri că Tatăl nostru ceresc se va apropia de cei care fac eforturi asidue pentru a fi prietenii săi. (Iac. 4:8)

⁷ În al doilea rând, Isus a reflectat în mod perfect calitățile Tatălui său. De  aceea, Isus a spus: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl”. (Ioan 14:9) Când imităm calitățile lui Isus și modul în care el s-a purtat cu alții, de exemplu mila sa față de un lepros, empatia lui față de o femeie grav bolnavă și compasiunea lui față de cei îndoliați, îl imităm și pe Iehova. (Mar. 1:40, 41; 5:25-34; Ioan 11:33-35) Cu cât reflectăm într-o măsură mai mare calitățile lui Iehova, cu atât ne apropiem mai mult de el.

8. Cum ne ajută exemplul lui Isus ‘să învingem’ lumea?

⁸ Călcând pe urmele lui Isus, nu ne lăsăm distrași de lumea rea în care trăim. În ultima noapte a vieții sale pe pământ, Isus a putut spune: „Eu am învins lumea”. (Ioan 16:33) Prin aceste cuvinte, el a vrut să spună că nu se lăsase influențat de mentalitatea, obiectivele și acțiunile oamenilor din timpul său. Isus nu a pierdut niciodată din vedere motivul venirii sale pe pământ, și anume sfințirea numelui lui Iehova. În lumea în care trăim, ne confruntăm cu multe distrageri. Dar, dacă la fel ca Isus ne concentrăm asupra înfăptuirii voinței lui Iehova, și noi ‘vom învinge’ lumea. (1 Ioan 5:5)

9. Ce trebuie să facem pentru a rămâne pe calea care duce la viață veșnică?

⁹ Călcând pe urmele lui Isus, vom obține viață veșnică. Când un tânăr bogat a întrebat ce trebuia să facă pentru a obține viață veșnică, Isus i-a răspuns: „Vino și urmează-mă”. (Mat. 19:16-21) Unor iudei care nu credeau că el este Cristosul, le-a spus: „Oile mele . . . mă urmează. Eu le dau viață veșnică”. (Ioan 10:24-29) Lui Nicodim, un membru al Sanhedrinului care era atras de învățăturile sale, i-a spus că cei ce „manifestă credință în el” vor avea „viață veșnică”. (Ioan 3:16) Noi manifestăm credință în Isus acționând conform învățăturilor sale și exemplului său. În felul acesta, rămânem pe calea care duce la viață veșnică. (Mat. 7:14)

10. Ce presupune a-l cunoaște mai bine pe Isus? (Ioan 17:3)

¹⁰ Pentru a putea călca îndeaproape pe urmele pașilor lui Isus, trebuie ‘să ajungem să-l cunoaștem’. (Citește Ioan 17:3.) A-l cunoaște pe Isus este un proces continuu, ceea ce presupune să învățăm tot mai multe lucruri despre calitățile sale, despre modul său de gândire și despre normele sale. Indiferent de cât timp suntem la adevăr, trebuie să acumulăm încontinuu cunoștință despre Iehova și despre Fiul său.

11. Ce conțin cele patru evanghelii?

 ¹¹ Întrucât ne iubește și vrea să ajungem să-l cunoaștem pe Fiul său, Iehova a inclus în Scripturi patru evanghelii. Acestea sunt o relatare istorică despre viața și serviciul pământesc al lui Isus. Din ele aflăm ce a spus și a făcut el, precum și ce sentimente a avut. Cele patru evanghelii ne ajută ‘să privim cu atenție’ la exemplul lui Isus. (Evr. 12:3) De fapt, în ele găsim, figurativ vorbind, urmele lăsate de pașii lui Isus. Așadar, studiind evangheliile, ajungem să-l cunoaștem din ce în ce mai bine pe Fiul lui Dumnezeu și, astfel, putem să călcăm îndeaproape pe urmele lui.

12. Cum putem avea o înțelegere aprofundată a evangheliilor?

¹² O înțelegere aprofundată a evangheliilor presupune, evident, mai mult decât o simplă lectură. Trebuie să ne facem timp să le studiem cu atenție și să medităm asupra lor. (Compară cu Iosua 1:8, nota de subsol.) Însă cum putem să medităm asupra relatărilor din evanghelii și să aplicăm ceea ce citim? Iată două sugestii.

13. Cum putem da viață relatărilor din evanghelii?

¹³ În primul rând, dă viață relatărilor din evanghelii. Folosește-ți imaginația pentru a vedea scena prin ochii personajelor, pentru a auzi ceea ce aud ele și a simți ceea ce simt ele. Ar putea fi util să faci cercetări în publicațiile puse la dispoziție de organizația lui Iehova. Analizează contextul – evenimentele care au avut loc înainte și după relatarea pe care o studiezi. Caută informații despre cadru și despre personaje. Compară relatarea pe care o studiezi cu o relatare paralelă, din altă evanghelie. Uneori, un evanghelist include în relatarea sa detalii importante pe care alți evangheliști le omit.

14, 15. Cum putem aplica lecțiile din evanghelii?

 ¹⁴ În al doilea rând, pune în practică lecțiile din evanghelii. (Ioan 13:17) După ce studiezi cu atenție o relatare, întreabă-te: „Ce învăț de aici? Cum pot folosi cele învățate pentru a ajuta pe cineva?”. Gândește-te cui i-ar putea fi utile informațiile, alege un moment potrivit și, cu iubire și tact, împărtășește-i lecția pe care ai învățat-o.

¹⁵ În continuare, vom aplica aceste două sugestii pentru a aprofunda relatarea despre văduva săracă pe care Isus a observat-o în templu.

16. Descrieți scena din Marcu 12:41.

¹⁶ Dă viață relatării. (Citește Marcu 12:41.) Imaginează-ți scena. Este 11 nisan 33 e.n. A rămas mai puțin de o săptămână până la moartea lui Isus. El a petrecut o mare parte din zi predând în templu, însă conducătorii religioși ostili l-au înfruntat. Mai întâi, unii dintre ei i-au contestat autoritatea. Apoi, alții au încercat să-l pună în încurcătură prin întrebări-capcană. (Mar. 11:27-33; 12:13-34) Acum, Isus se află într-o altă parte a templului, din câte se pare în zona numită Curtea Femeilor, și poate vedea lângă zidurile curții cutiile trezoreriei. Se așază și îi observă pe cei care își oferă contribuțiile. Mulți oameni bogați vin și pun multe monede. Poate că Isus este suficient de aproape pentru a auzi zornăitul monedelor care cad în cutii.

17. Ce a făcut văduva săracă menționată în Marcu 12:42?

¹⁷ Citește Marcu 12:42. La un moment dat, Isus remarcă o femeie. Este o femeie nevoiașă, „o văduvă”. (Luca 21:2) Viața ei nu este deloc ușoară. Probabil că duce zi de zi o luptă pentru a-și procura strictul necesar. Totuși, se îndreaptă spre una dintre cutii și pune discret doi bănuți care, căzând, scot un sunet timid. Isus știe cât a pus: doi leptoni, cea mai mică monedă aflată în circulație la vremea aceea. Cu acești bani nu ar putea cumpăra nici măcar o vrabie, cea mai ieftină dintre păsările vândute ca hrană.

18. Potrivit cu Marcu 12:43, 44, ce a spus Isus despre contribuția văduvei?

¹⁸ Citește Marcu 12:43, 44. Profund impresionat de această văduvă, Isus își cheamă discipolii și, îndreptându-le atenția asupra ei, le spune: „Această văduvă săracă a pus mai mult decât toți”. Apoi le explică: „Toți [îndeosebi cei bogați] au pus din surplusul lor, dar ea a pus din sărăcia ei tot ce avea, tot ce mai avea ca să trăiască”. Dându-și ultimii bănuți pe care îi avea, ea și-a încredințat viața în mâinile lui Iehova, Tatăl nostru iubitor. (Ps. 26:3)

19. Ce lecție importantă învățăm din cuvintele lui Isus despre văduva săracă?

¹⁹ Pune în practică ce ai învățat. Întreabă-te: „Ce lecție pot învăța din cuvintele lui Isus despre văduva săracă?”. Fără îndoială că această văduvă ar fi vrut să-i ofere lui Iehova mai mult. Totuși, ea i-a oferit cât a putut, tot ce avea mai bun. Isus știa că Iehova prețuia mult contribuția ei. Ce lecție impresionantă pentru noi: Iehova se bucură când îi oferim tot ce avem mai bun, un serviciu sacru îndeplinit cu toată inima și cu tot sufletul! (Mat. 22:37; Col. 3:23) Iehova se bucură când vede că facem tot ce putem! Acest principiu se aplică la timpul și la  energia pe care le dedicăm închinării, inclusiv lucrării de predicare și întrunirilor.

20. Cum putem aplica lecția pe care am învățat-o din relatarea despre văduvă? Exemplificați.

²⁰ Cum putem aplica ceea ce am învățat din relatarea despre văduvă? Gândește-te la unele persoane care s-ar simți încurajate dacă li s-ar aminti că Iehova le prețuiește eforturile. De exemplu, cunoști o soră în vârstă care se luptă cu sentimente de vinovăție sau de inutilitate deoarece, din cauza problemelor de sănătate sau a vârstei înaintate, nu-i mai poate sluji lui Iehova ca înainte? Sau cunoști un frate care suferă de o afecțiune gravă și care este descurajat deoarece nu mai poate asista la toate întrunirile de la sala Regatului? Adresează-le „cuvinte bune, care zidesc”. (Ef. 4:29) Împărtășește-le lecția pe care ai învățat-o din relatarea despre văduva săracă. Cuvintele tale încurajatoare le pot întări convingerea că Iehova se bucură ori de câte ori îi dăm tot ce avem mai bun. (Prov. 15:23; 1 Tes. 5:11) Când îi lăudăm pe alții pentru lucrarea lor fidelă, indiferent cât de neînsemnată ar putea părea, călcăm îndeaproape pe urmele lui Isus.

21. Ce suntem hotărâți să facem?

²¹ Suntem foarte recunoscători deoarece evangheliile conțin atât de multe detalii despre viața lui Isus. Astfel, putem călca îndeaproape pe urmele sale. Am putea începe la studiul personal sau la închinarea în familie un proiect de studiu al evangheliilor? Să nu uităm că, pentru a avea un studiu aprofundat, trebuie să dăm viață relatărilor și să aplicăm ideile învățate. Este important să facem ceea ce a făcut Isus, dar și să respectăm ceea ce a spus el. În articolul următor, vom vedea ce putem învăța din ultimele cuvinte ale lui Isus rostite înainte de a muri.