Spălarea mâinilor a fost doar unul dintre multele lucruri cu privire la care dușmanii lui Isus i-au criticat pe el și pe discipolii săi. Legea mozaică conținea mai multe porunci cu privire la purificarea ceremonială pentru situațiile în care apărea o plagă de lepră sau în care cineva avea o scurgere ori atingea un cadavru de om sau de animal. Legea conținea și instrucțiuni cu privire la modul în care putea fi îndepărtată o necurăție. Purificarea se putea face prin aducerea de jertfe, prin spălare sau prin stropirea cu apă (Lev., cap. 11-15; Num., cap. 19).

Rabinii au interpretat toate detaliile acestor legi. Într-o lucrare de referință se spune că fiecare situație care putea duce la necurăție era supusă „unei examinări atente cu privire la împrejurările în care putea să apară o necurăție, cum și în ce măsură se putea transmite altora, ce unelte și ce obiecte puteau sau nu puteau să devină necurate și, în final, instrumentele și ritualurile necesare pentru purificare”.

Adversarii lui Isus l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu umblă potrivit tradiției bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?” (Mar. 7:5). Acei conducători religioși nu se refereau la respectarea normelor de igienă. Rabinii făcuseră un ritual potrivit căruia, înainte ca o persoană să mănânce, trebuia să i se toarne apă pe mâini. În lucrarea menționată anterior se mai spunea: „Existau polemici și cu privire la ce vase trebuiau folosite pentru turnarea apei, ce fel de apă era potrivită, cine trebuia s-o toarne și ce suprafață a mâinilor trebuia să fie udată cu apă”.

Cum a reacționat Isus la toate aceste legi făcute de oameni? În cuvinte simple și clare, el le-a spus conducătorilor religioși iudei din secolul I: „Bine a profețit Isaia despre voi, ipocriților, după cum este scris: «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine. În zadar mi se închină ei, fiindcă îi învață pe oameni doctrine care sunt porunci omenești». Voi respectați cu strictețe tradiția oamenilor, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu” (Mar. 7:6-8).