1, 2. a) Ce ar putea să ne determine și pe noi să întrebăm: „Până când”? b) De ce este încurajator exemplul slujitorilor din vechime ai lui Iehova?

„PÂNĂ când?” Această întrebare a fost pusă de profeții fideli Isaia și Habacuc. (Is. 6:11; Hab. 1:2) Ea apare de patru ori și în Psalmul 13, compus de regele David. (Ps. 13:1, 2) Chiar și Isus Cristos a pus această întrebare când a văzut lipsa de credință a oamenilor din timpul său. (Mat. 17:17) Așadar, să nu fim surprinși dacă uneori vom întreba și noi: „Până când?”.

² Ce ne-ar putea determina să punem această întrebare? Poate că suferim din cauza unei nedreptăți sau poate că purtăm povara vârstei înaintate și a bolii. Ori poate că, pur și simplu, suntem epuizați din cauza atitudinii greșite a oamenilor din jur și ne simțim copleșiți de presiunile acestor ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face față’. (2 Tim. 3:1) Indiferent care ar fi motivul, este încurajator să știm că Iehova nu i-a condamnat pe slujitorii săi fideli din trecut care au pus această întrebare.

3. Ce ne poate ajuta când ne confruntăm cu situații greu de suportat?

³ Însă ce ne poate ajuta când ne confruntăm cu astfel de situații greu de suportat? Discipolul Iacov, un frate vitreg al lui Isus, a scris sub inspirație: „Fiți deci răbdători,  fraților, până la prezența Domnului!”. (Iac. 5:7) Într-adevăr, răbdarea este o calitate divină esențială. Dar ce înseamnă a avea răbdare?

4, 5. a) Ce este răbdarea și cum o putem manifesta? b) Potrivit cuvintelor lui Iacov, ce presupune răbdarea? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁴ Potrivit Bibliei, răbdarea este un aspect al rodului spiritului sfânt. Fără ajutorul lui Dumnezeu, oamenii imperfecți nu pot manifesta în situații dificile răbdare în măsura necesară. Răbdarea este un dar divin, iar manifestarea ei este o modalitate de a ne arăta iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. Lipsa răbdării duce la răcirea iubirii dintre noi, pe când manifestarea răbdării face ca iubirea să crească. (1 Cor. 13:4; Gal. 5:22) Răbdarea este strâns legată și de alte calități creștine importante. De exemplu, este strâns legată de perseverență, care ne ajută să suportăm o situație dificilă păstrându-ne o atitudine pozitivă. (Col. 1:11; Iac. 1:3, 4) Având răbdare, rămânem fermi și integri în orice împrejurare și suportăm răul fără a încerca să răspundem cu aceeași monedă. În plus, Biblia arată că răbdarea presupune și să fim dispuși să așteptăm. Această idee reiese din Iacov 5:7, 8. (Citește.)

⁵ De ce trebuie să fim dispuși să așteptăm până când Iehova va acționa? Iacov compară situația unui creștin cu cea a unui agricultor. Deși muncește din greu ca să semene sămânța, un agricultor nu are niciun control asupra vremii sau asupra creșterii plantelor. El nu poate grăbi scurgerea timpului. Agricultorul e conștient că trebuie să aștepte cu răbdare „prețiosul rod al pământului”. Și în cazul nostru există mulți factori pe care nu-i putem controla în timp ce așteptăm împlinirea promisiunilor lui Iehova. (Mar. 13:32, 33; Fap. 1:7) Și noi trebuie să așteptăm cu răbdare asemenea agricultorului.

6. Ce învățăm din exemplul profetului Mica?

⁶ Lumea în care trăim astăzi se aseamănă în multe privințe cu lumea de pe vremea profetului Mica. El a trăit în timpul domniei lui Ahaz, un rege rău, când răutatea și depravarea erau la ordinea zilei. De fapt, Biblia spune despre israeliții de atunci că ‘aveau mâinile îndreptate spre rău, pentru a-l face cât mai bine’. (Citește Mica 7:1-3.) Mica a înțeles că nu stătea în puterea lui să schimbe lucrurile. Ce putea face în acest caz? Mica spune: „Eu voi continua să privesc spre Iehova. Îl voi aștepta cu răbdare pe Dumnezeul salvării mele. Dumnezeul meu mă va auzi”. (Mica 7:7) La fel ca Mica, și noi trebuie să fim dispuși ‘să așteptăm cu răbdare’.

7. Ce presupune faptul de a aștepta împlinirea promisiunilor lui Iehova?

⁷ Dacă avem o credință ca a lui Mica, îl vom aștepta pe Iehova cu o atitudine, sau dispoziție, potrivită. Situația noastră nu se aseamănă cu cea a unui deținut care așteaptă într-o celulă să fie executat. Acesta este obligat să aștepte o sentință pe care nu și-o dorește. În schimb, noi suntem dispuși să-l așteptăm pe Iehova deoarece știm că, la momentul potrivit, el își va împlini promisiunea de a ne da viață veșnică! Așadar, noi ‘perseverăm pe deplin și suntem îndelung răbdători cu bucurie’. (Col. 1:11, 12) Însă dacă, în timp ce așteptăm, ne-am plânge mereu că Iehova întârzie să acționeze, l-am întrista pe Dumnezeul nostru. (Col. 3:12)

8. La ce ne vom concentra când analizăm exemplul slujitorilor lui Dumnezeu din vechime?

⁸ Cu siguranță, vom fi mai dispuși să așteptăm cu răbdare dacă ne amintim exemplul unor slujitori fideli din vechime care au așteptat cu atitudinea potrivită împlinirea promisiunilor lui Iehova. (Rom. 15:4) În analiza noastră ne vom concentra asupra a trei aspecte: cât timp au așteptat ei, de ce au fost dispuși să aștepte și cum au fost binecuvântați pentru că au așteptat cu răbdare.

9, 10. Cât au trebuit Avraam și Sara să-l aștepte pe Iehova?

⁹ Să ne gândim la exemplul lui Avraam și al Sarei. Ei sunt enumerați printre cei ce „prin credință și răbdare, moștenesc promisiunile”. Potrivit Bibliei, Avraam a primit promisiunea că Iehova avea să-l binecuvânteze și să-i înmulțească descendenții „după ce a arătat răbdare”. (Evr. 6:12, 15) Dar și împlinirea promisiunii necesita timp. Prin urmare, Avraam a trebuit să aștepte în continuare cu răbdare. Să ne gândim: Legământul lui Iehova cu Avraam a intrat în vigoare la 14 nisan 1943 î.e.n., când Avraam și Sara și toată casa lor au traversat Eufratul și au intrat în Țara Promisă. Avraam a trebuit să aștepte 25 de ani până când s-a născut fiul său Isaac, în 1918 î.e.n., și alți 60 de ani până când s-au născut nepoții săi Esau și Iacob, în 1858 î.e.n. (Evr. 11:9)

¹⁰ Cât teren a primit Avraam în Țara Promisă? Biblia spune: „[Iehova] nu i-a dat în ea nicio proprietate care să poată fi moștenită, nu, nici măcar o palmă de  pământ, dar, când încă nu avea niciun copil, a promis că i-o va da ca să-i fie proprietate lui și seminței lui după el”. (Fap. 7:5) Abia după 430 de ani de la data la care Avraam a traversat Eufratul, descendenții lui au devenit o națiune, care, în cele din urmă, a luat în stăpânire Țara Promisă. (Ex. 12:40-42; Gal. 3:17)

11. De ce a fost Avraam dispus să-l aștepte pe Iehova și de ce binecuvântări se va bucura pentru că a așteptat cu răbdare?

¹¹ Avraam a fost dispus să aștepte cu răbdare deoarece a avut o credință puternică în Iehova. (Citește Evrei 11:8-12.) Avraam a așteptat cu bucurie, chiar dacă promisiunea nu s-a împlinit în mod deplin în timpul vieții lui. Dar să ne imaginăm bucuria pe care o va simți el când va fi înviat pe un pământ transformat în paradis! Cât de uimit va fi să afle că o mare parte a Bibliei a cuprins consemnări despre viața sa și a descendenților săi! * Să ne imaginăm cât de încântat va fi când va înțelege rolul important pe care l-a avut în împlinirea scopului lui Iehova cu privire la sămânța promisă! Fără îndoială, el va considera că a meritat să aștepte!

12, 13. De ce a avut Iosif nevoie de răbdare și ce atitudine a manifestat el?

¹² Și Iosif, strănepotul lui Avraam, a fost dispus să aștepte cu răbdare. El a suferit mari nedreptăți. El a fost vândut ca sclav de frații săi când avea în jur de 17 ani. Apoi a fost acuzat pe nedrept de tentativă de viol și aruncat în închisoare. (Gen. 39:11-20; Ps. 105:17, 18) Părea că fidelitatea sa față de Dumnezeu era răsplătită cu rău, nu cu bine. Însă, după 13 ani, lucrurile s-au schimbat radical: Iosif a fost eliberat din închisoare și a devenit a doua persoană ca autoritate în Egipt. (Gen. 41:14, 37-43; Fap. 7:9, 10)

¹³ S-a umplut Iosif de amărăciune din cauza nedreptăților suferite? Și-a pierdut el încrederea în Dumnezeul său, Iehova? Nicidecum. Ce l-a ajutat pe Iosif să aștepte cu răbdare? Credința sa puternică. El a văzut mâna lui Iehova în toate situațiile prin care a trecut. Iată ce le-a spus el fraților săi: „Nu vă temeți! Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi mi-ați vrut răul, dar Dumnezeu a vrut să schimbe răul în bine, ca să acționeze ca în ziua aceasta și să păstreze în viață mulți oameni”. (Gen. 50:19, 20) Într-adevăr, în cele din urmă, Iosif a înțeles că a meritat să aștepte.

14, 15. a) De ce este David un exemplu remarcabil de răbdare? b) Ce l-a ajutat pe David să aștepte cu răbdare?

¹⁴ Și regele David a fost victima multor nedreptăți. Deși încă de tânăr a fost uns de Iehova ca rege al Israelului, David a trebuit să aștepte aproximativ 15 ani până când a devenit rege peste tribul său. (2 Sam. 2:3, 4) Pe parcursul acestor ani, el a fost urmărit de regele Saul, care voia să-l omoare. * Din acest motiv, David a fost fugar, fiind nevoit să trăiască uneori departe de poporul său, alteori în pustiu, în peșteri. Chiar și după moartea lui Saul în luptă, David a trebuit să mai aștepte aproximativ șapte ani până când a devenit rege peste întreaga națiune Israel. (2 Sam. 5:4, 5)

¹⁵ De ce a fost dispus David să aștepte cu răbdare? Răspunsul îl aflăm chiar din  psalmul în care el a întrebat de patru ori „până când?”: „Cât despre mine, eu mă încred în bunătatea ta iubitoare; să mi se înveselească inima datorită salvării tale! Îi voi cânta lui Iehova, căci m-a răsplătit”. (Ps. 13:5, 6) David a avut încredere în bunătatea iubitoare, sau iubirea loială, a lui Iehova. El a așteptat cu bucurie ziua eliberării și a reflectat la modul în care Iehova l-a răsplătit de-a lungul timpului. David știa că așteptarea lui nu era zadarnică.

16, 17. De ce se poate spune că Iehova și Isus sunt exemple excelente în ce privește dispoziția de a aștepta?

¹⁶ Iehova nu ne cere să facem ceva ce el nu este dispus să facă. El este exemplul suprem în ce privește dispoziția de a aștepta. (Citește 2 Petru 3:9.) Iehova așteaptă cu răbdare de mii de ani pentru ca importantele controverse de ordin moral apărute în grădina Edenului să poată fi rezolvate definitiv. El așteaptă cu răbdare timpul când numele său va fi pe deplin sfințit. Atunci, „toți cei ce îl așteaptă” vor avea parte de binecuvântări ce nu pot fi descrise în cuvinte! (Is. 30:18)

¹⁷ Și Isus a fost dispus să aștepte. Deși a trecut testul integrității aici pe pământ și i-a prezentat Tatălui valoarea jertfei sale în 33 e.n., el a trebuit să aștepte până în 1914 pentru a începe să guverneze. (Fap. 2:33-35; Evr. 10:12, 13) În plus, dușmanii săi nu vor fi distruși complet decât la sfârșitul Domniei de O Mie de Ani. (1 Cor. 15:25) Aceasta înseamnă o lungă perioadă de așteptare, însă, cu siguranță, nu este o așteptare zadarnică!

18, 19. Ce ne va ajuta să-l așteptăm cu răbdare pe Iehova?

¹⁸ Nu încape deci nicio îndoială că fiecare dintre noi trebuie să fie dispus să aștepte cu răbdare. Însă ce ne va ajuta în această privință? Să nu uităm că răbdarea este un aspect al rodului spiritului sfânt. De aceea, să cerem spiritul lui Dumnezeu în rugăciune! (Ef. 3:16; 6:18; 1 Tes. 5:17-19) Să-l implorăm pe Iehova să ne ajute să perseverăm cu răbdare!

¹⁹ Să nu uităm nici ceea ce i-a ajutat pe Avraam, pe Iosif și pe David să aștepte cu răbdare împlinirea promisiunilor făcute de Iehova. Ei au manifestat credință în Iehova și au avut încredere deplină în el. Ei nu s-au concentrat asupra propriei persoane și a intereselor lor. Când reflectăm la binecuvântările de care s-au bucurat în final, suntem și mai dispuși să-l așteptăm cu răbdare pe Iehova!

20. Ce suntem hotărâți să facem?

²⁰ Așadar, chiar dacă trecem prin încercări și probleme, suntem hotărâți să așteptăm cu răbdare. Poate că uneori vom întreba: „Până când, o, Iehova?”. (Is. 6:11) Însă, cerând spiritul sfânt al lui Dumnezeu, vom primi putere și vom spune asemenea lui Ieremia: „Iehova este partea mea . . . de aceea, îl voi aștepta cu răbdare”! (Plâng. 3:21, 24)