1. Ce am dori să facă rudele noastre?

O SORĂ pe nume Pauline * spune: „Din clipa în care am cunoscut adevărul, mi-am dorit ca toate rudele să ajungă cu mine în Paradis și să i se închine lui Iehova, în special soțul meu, Wayne, și fiul nostru”. Avem și noi rude care nu îi slujesc încă lui Iehova? Dacă da, probabil că simțim la fel ca Pauline.

2. Ce întrebări vom analiza în acest articol?

² Nu ne putem forța rudele să accepte vestea bună, dar le putem ajuta să își deschidă mintea și inima la mesajul Bibliei. (2 Tim. 3:14, 15) De ce ar trebui să le depunem mărturie rudelor? De ce trebuie să avem empatie față de ele? Cum le putem ajuta să îl iubească pe Iehova? Și cum ne pot ajuta în această privință frații și surorile din congregație?

3. Potrivit cu 2 Petru 3:9, de ce ar trebui să le predicăm și rudelor noastre?

³ În curând, Iehova va distruge lumea rea în care trăim. Doar „cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică” vor supraviețui. (Fap. 13:48) Investim mult timp și energie pentru a ajuta persoane pe care nu le cunoaștem din zona în care trăim. Este normal să ne dorim ca și rudele noastre să îi slujească lui Iehova împreună cu noi. Tatăl  nostru iubitor „nu dorește ca vreunul să fie distrus, ci dorește ca toți să ajungă la căință”. (Citește 2 Petru 3:9.)

4. Ce greșeală am putea face când le predicăm rudelor?

⁴ Nu trebuie să uităm că există două moduri în care le putem transmite altora mesajul salvării: unul corect și unul greșit. Probabil că persoanelor necunoscute le depunem mărturie cu tact, dar cu rudele suntem foarte direcți.

5. Ce nu ar trebui să uităm când le depunem mărturie rudelor?

⁵ Mulți dintre noi ne aducem aminte cu părere de rău de primele încercări de a le vorbi rudelor despre adevăr. Poate că dorim să ne fi purtat diferit. Apostolul Pavel le-a spus creștinilor: „Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să-i răspundeți fiecăruia”. (Col. 4:5, 6) Este bine să ne amintim de acest sfat când le depunem mărturie rudelor. Altfel, în loc să le ajutăm să accepte adevărul, nu vom face decât să le îndepărtăm de noi.

6, 7. De ce trebuie să manifestăm empatie față de partenerul de căsătorie care nu i se închină lui Iehova? Dați un exemplu.

⁶ Să manifestăm empatie. Pauline, menționată anterior, spune: „La început, vorbeam cu soțul meu doar despre lucruri spirituale; nu mai aveam conversații obișnuite”. Dar soțul ei, Wayne, cunoștea puține lucruri din Biblie și nu înțelegea ce îi spunea Pauline. I se părea că ea nu se gândește la altceva decât la religia ei. De asemenea, credea că cineva o amăgise ca să se alăture unei secte periculoase.

⁷ Pauline recunoaște că petrecea o bună parte din timp – seara și la sfârșit de săptămână – împreună cu frații și cu surorile de  credință la întruniri, în predicare și la reuniuni. Ea spune: „Uneori, când Wayne venea de la serviciu, casa era goală, iar el se simțea singur”. Nu e de mirare că îi era dor de Pauline și de fiul lor. În plus, Wayne nu îi cunoștea pe oamenii cu care își petreceau ei timpul și i se părea că noii prieteni ai soției erau mai importanți decât el. Drept urmare, Wayne i-a spus Paulinei că are de gând să divorțeze. Putem sesiza unele aspecte în care Pauline ar fi putut da dovadă de mai multă empatie?

8. În armonie cu 1 Petru 3:1, 2, ce le poate motiva cel mai mult pe rudele noastre?

⁸ Să depunem mărturie prin purtarea noastră. Deseori, ceea ce facem are un impact mult mai mare asupra rudelor noastre decât ceea ce spunem. (Citește 1 Petru 3:1, 2.) În cele din urmă, Pauline a înțeles acest lucru: „Știam că Wayne ne iubește și că, în realitate, nu dorea să divorțeze. Însă situația în care ajunseserăm m-a ajutat să înțeleg că trebuia să aplic îndrumarea lui Iehova cu privire la căsătorie. În loc să folosesc multe cuvinte, trebuia să las faptele mele bune să vorbească”. Pauline nu a mai insistat să discute despre lucruri spirituale, ci a început să poarte cu soțul ei conversații despre lucruri obișnuite. Wayne a observat că soția lui a devenit mai împăciuitoare și că fiul lor avea o purtare mai bună decât înainte. (Prov. 31:18, 27, 28) Când a sesizat efectul pozitiv pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl are asupra familiei sale, Wayne și-a deschis mintea și inima la mesajul Bibliei. (1 Cor. 7:12-14, 16)

9. De ce trebuie să perseverăm?

⁹ Să continuăm să le ajutăm pe rudele noastre. Iehova este un exemplu de perseverență  demn de imitat. „De repetate ori”, el le dă oamenilor posibilitatea de a reacționa favorabil la vestea bună și de a obține viața. (Ier. 44:4) Și apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei să continue să-i ajute pe alții. De ce? Deoarece, astfel, se salva pe sine și pe cei care îl ascultau. (1 Tim. 4:16) Întrucât ne iubim rudele, dorim ca și ele să afle adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. În cele din urmă, cuvintele și acțiunile Paulinei au avut o influență pozitivă asupra familiei sale. În prezent, ea îi slujește cu bucurie lui Iehova alături de soțul ei. Amândoi sunt pionieri, iar Wayne slujește ca bătrân.

10. De ce trebuie să avem răbdare?

¹⁰ Să avem răbdare. Când ne conformăm normelor divine, convingerile și stilul nostru de viață se schimbă, iar rudelor le-ar putea fi greu să accepte această schimbare. Deseori, primul lucru pe care îl sesizează este că nu mai celebrăm unele sărbători religioase și că nu ne mai implicăm în activități politice. La început, unele rude ar putea fi furioase pe noi. (Mat. 10:35, 36) Însă nu trebuie să tragem concluzia că nu își vor schimba niciodată atitudinea. Dacă nu le-am mai ajuta să ne înțeleagă convingerile, ar fi ca și când le-am judeca și am decide că nu merită să primească viață veșnică. Iehova nu ne-a dat nouă sarcina de a judeca, ci lui Isus. (Ioan 5:22) Dacă avem răbdare, rudele noastre ar putea dori, în cele din urmă, să asculte mesajul. (Vezi chenarul „ Să folosim site-ul nostru pentru a preda adevărul”.)

11-13. Ce învățăm din felul în care Alice a tratat cu părinții ei?

¹¹ Să manifestăm fermitate și tact. (Prov. 15:2) Să analizăm exemplul lui Alice. Când a aflat adevărul, ea nu locuia împreună cu părinții ei, care erau atei și se implicau în politică. Alice și-a dat seama că trebuia să le vorbească cât mai curând posibil despre lucrurile bune pe care le învăța: „Dacă aștepți până în ultimul moment ca să le spui că îți vei schimba convingerile și conduita, vor avea un șoc mult mai mare”. Ea le-a trimis scrisori părinților ei și i-a întrebat ce cred despre învățăturile Bibliei privitoare la unele subiecte care îi interesau, precum manifestarea iubirii. (1 Cor. 13:1-13) Le-a mulțumit pentru că au crescut-o și au avut grijă de ea și chiar le-a trimis cadouri. De asemenea, când îi vizita acasă, ea făcea tot ce putea pentru a o ajuta pe mama ei la treburile casnice. La început, părinții nu au fost de acord cu noile ei convingeri.

¹² Când era în vizită la părinți, Alice citea din Biblie în fiecare zi. Ea spune: „Aceasta a ajutat-o pe mama să înțeleagă cât de importantă era Biblia pentru mine”. Între timp, tatăl ei a decis să învețe unele lucruri din Biblie pentru a înțelege convingerile fiicei sale și pentru a găsi idei pe care apoi să le combată. Alice spune: „I-am dat o Biblie în care i-am scris și câteva cuvinte care să-i atingă inima”. Care a fost rezultatul? În loc să găsească idei pe care să le combată, tatăl lui Alice a fost foarte impresionat de ceea ce a găsit scris în Cuvântul lui Dumnezeu.

¹³ Trebuie să fim fermi, dar plini de tact, chiar dacă avem de suportat încercări. (1 Cor. 4:12b) Alice s-a confruntat cu împotriviri din partea mamei sale. „Când m-am botezat, mama a spus că sunt «o fiică rea».” Cum a reacționat Alice? „Nu am evitat să vorbesc despre religia mea, ci i-am explicat cu respect că îmi propusesem să devin o Martoră a lui Iehova și că eram hotărâtă să îmi susțin decizia. De  asemenea, am asigurat-o că o iubesc foarte mult. După aceea, amândouă am început să plângem. I-am gătit o mâncare bună și, din acea zi, mama a început să recunoască efectul pozitiv pe care Biblia îl avea asupra mea.”

14. De ce nu trebuie să cedăm presiunilor de a face compromis?

¹⁴ Probabil că va fi nevoie de timp până când rudele noastre vor înțelege pe deplin cât de important este pentru noi să îi slujim lui Iehova. De exemplu, când Alice a ales să facă pionierat în loc să urmeze cariera pe care și-o doreau părinții, mama ei a plâns din nou. Dar Alice a fost fermă. Ea spune: „Dacă cedezi într-un domeniu, foarte probabil că familia ta va încerca să te determine să cedezi și în altele. Dar, dacă dai dovadă de bunătate și fermitate, unii dintre membrii familiei ar putea fi interesați de mesaj”. Și tatăl lui Alice a dorit să cunoască mai multe despre adevăr. Ambii părinți sunt acum pionieri, iar tatăl ei este bătrân de congregație.

15. Potrivit cu Matei 5:14-16 și cu 1 Petru 2:12, cum pot faptele bune ale altora să le ajute pe rudele noastre?

¹⁵ Iehova îi atrage pe oameni la el prin intermediul faptelor bune ale membrilor congregației creștine. (Citește Matei 5:14-16; 1 Petru 2:12.) Dacă partenerul tău nu este Martor al lui Iehova, i-ai putea face cunoștință cu unii membri ai congregației. Pauline, menționată anterior, a invitat acasă frați și surori pentru ca, Wayne, soțul ei, să-i cunoască. Wayne își amintește cum un frate l-a ajutat să-și depășească  prejudecățile: „Și-a luat o zi liberă de la lucru doar ca să ne uităm împreună la un meci. Mi-am zis: «Omul acesta e perfect normal»”.

16. De ce ar trebui să ne invităm rudele la întruniri?

¹⁶ De asemenea, ne putem ajuta rudele invitându-le la întruniri. (1 Cor. 14:24, 25) Prima întrunire la care a asistat Wayne a fost Comemorarea, deoarece aceasta urma să se țină după programul lui de lucru și avea să dureze puțin. El spune: „Nu am înțeles cuvântarea, dar m-au impresionat oamenii de acolo. Au venit la mine, mi-au urat bun-venit și au dat mâna cu mine. Am simțit că erau sinceri”. Un cuplu a dat dovadă de multă bunătate față de Pauline având grijă de copilașul ei la întruniri și în predicare. Când a decis, în cele din urmă, să afle mai multe despre convingerile Paulinei, Wayne l-a rugat pe frate să studieze Biblia cu el.

17. Pentru ce nu trebuie să ne învinovățim și de ce nu vom renunța să ne ajutăm rudele?

¹⁷ Sperăm ca toate rudele noastre să ni se alăture în închinarea la Iehova. Însă, în pofida eforturilor pe care le facem, este posibil ca ele să nu accepte adevărul. Nu trebuie să ne învinovățim pentru decizia pe care au luat-o. În definitiv, nu putem forța pe nimeni să ne accepte convingerile. Chiar și așa, nu vrem să subestimăm influența pe care o poate avea asupra rudelor noastre fericirea care ni se citește pe chip deoarece ne închinăm lui Iehova. Să ne rugăm pentru ele. Să le vorbim cu tact. Să nu renunțăm să le ajutăm. (Fap. 20:20) Să fim convinși că Iehova ne binecuvântează eforturile. Iar, dacă rudele aleg să ne asculte, aceasta va însemna salvare pentru ele!