ASPIRI la un privilegiu de serviciu în congregație, la o responsabilitate pe care în prezent o îndeplinește altcineva sau la o sarcină de care te-ai achitat în trecut? Poate că în prezent, vârsta, sănătatea precară, greutățile economice sau responsabilitățile familiale îți limitează activitatea pentru Iehova. Sau, din cauza unor schimbări organizatorice, poate că a trebuit să renunți la o responsabilitate pe care ai îndeplinit-o ani de zile. Oricare ar fi cauza, ai putea simți că nu faci tot ce ți-ar plăcea în serviciul sacru și ai putea fi uneori dezamăgit. Cum ai putea, într-o situație de acest gen, să-ți ții sub control sentimentele negative, precum descurajarea, amărăciunea sau resentimentele? Cum îți poți păstra bucuria?

Putem învăța să gândim pozitiv meditând la exemplul lui Ioan Botezătorul. El s-a bucurat de privilegii de serviciu extraordinare, dar nu s-a așteptat ca viața lui să ia o întorsătură atât de bruscă. Nu și-a imaginat că va petrece mai mult timp în închisoare decât în lucrarea de predicare. Cu toate acestea, Ioan și-a păstrat bucuria și atitudinea pozitivă tot restul vieții. Ce l-a ajutat în acest sens? Și cum putem rămâne bucuroși chiar și atunci când suntem dezamăgiți?

În primăvara anului 29 e.n., Ioan a început să-i pregătească pe oameni pentru venirea lui Mesia. El a spus: „Căiți-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat!”. (Mat. 3:2; Luca 1:12-17) Numeroși oameni au reacționat pozitiv la mesajul lui. De fapt, mulțimile veneau de la mari distanțe pentru a-l asculta, iar mulți s-au căit și s-au botezat. Plin de curaj, Ioan i-a avertizat pe conducătorii religioși care se considerau drepți că îi aștepta judecata dacă nu se schimbau. (Mat. 3:5-12) Activitatea lui a ajuns la apogeu în toamna anului 29 e.n., când l-a botezat pe Isus. După acest eveniment, Ioan i-a îndemnat pe oameni să-l urmeze pe Isus, promisul Mesia. (Ioan 1:32-37)

Cu privire la rolul unic avut de Ioan, Isus a spus: „Printre cei născuți din femei nu s-a  ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul”. (Mat. 11:11) Cu siguranță că Ioan s-a bucurat de binecuvântările pe care le-a primit. Și astăzi, mulți frați și surori au primit, asemenea lui Ioan, binecuvântări minunate de la Iehova. Iată exemplul unui frate pe nume Terry. El și soția sa, Sandra, au slujit peste 50 de ani în serviciul cu timp integral. Terry spune: „Am avut multe privilegii frumoase. Am slujit ca pionier, betelist, pionier special, supraveghetor de circumscripție, supraveghetor de district, iar acum sunt din nou pionier special”. Privilegiile teocratice ne aduc multă bucurie. Totuși, așa cum vom vedea din exemplul lui Ioan, trebuie să ne străduim să ne păstrăm bucuria chiar și atunci când situația noastră se schimbă.

Ioan Botezătorul și-a păstrat bucuria deoarece a apreciat întotdeauna privilegiile primite. De exemplu, după botezul lui Isus, activitatea lui Ioan a început să se diminueze, în timp ce activitatea lui Isus se intensifica. Îngrijorați, discipolii lui Ioan s-au apropiat de el și i-au spus: „Iată că omul . . . botează și toți se duc la el”. (Ioan 3:26) Ioan le-a răspuns: „Cine are mireasă este mire. Iar prietenul mirelui, când stă și îl ascultă, se bucură mult de glasul mirelui. Această bucurie a mea a ajuns deplină”. (Ioan 3:29) Ioan nu s-a luat la întrecere cu Isus și nici nu a considerat că privilegiul pe care îl primise își pierduse din valoare din cauza activității mult mai importante a lui Isus. Ioan a rămas bucuros deoarece își prețuia rolul de ‘prieten al mirelui’.

Datorită atitudinii sale, Ioan și-a păstrat bucuria și mulțumirea în pofida greutăților pe care le-a întâmpinat. De exemplu, el era nazireu din naștere și nu avea voie să bea vin. (Luca 1:15) Vorbind despre viața austeră a lui Ioan, Isus a spus: „Ioan a venit fără să mănânce și fără să bea”. Însă Isus și discipolii săi nu aveau asemenea restricții și duceau o viață normală. (Mat. 11:18, 19) În plus, Ioan nu a făcut miracole, dar știa că discipolii lui Isus, inclusiv aceia care, la început, l-au urmat pe el, primiseră această putere. (Mat. 10:1; Ioan 10:41) El nu a permis ca aceste diferențe să-l descurajeze, ci a continuat să-și îndeplinească misiunea primită de la Iehova.

Dacă și noi prețuim privilegiul de serviciu pe care îl avem, vom putea să ne păstrăm vie bucuria. Terry, menționat mai înainte, spune despre viața petrecută în serviciul cu timp integral: „M-am concentrat asupra fiecărei sarcini pe care am primit-o. Nu am niciun regret, ci doar amintiri minunate”.

Putem să ne sporim bucuria în serviciul lui Iehova meditând la factorul care dă valoare sarcinilor noastre teocratice, sau responsabilităților noastre, și anume privilegiul de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu”. (1 Cor. 3:9) Așa cum prin lustruire o bijuterie de familie își recapătă strălucirea, meditarea la onoarea pe care o avem de a-i sluji lui Iehova ne ajută să îndepărtăm gândurile negative și să ne redobândim bucuria. De asemenea, nu vom compara sacrificiile noastre cu ale altora și nu vom considera niciodată că privilegiile noastre sunt mai puțin importante decât privilegiile primite de alții. (Gal. 6:4)

Ioan știa, probabil, că serviciul său sacru nu avea să dureze mult, dar poate că nu și-a imaginat cât de brusc urma să se întrerupă. (Ioan 3:30) În anul 30 e.n., la circa șase luni după botezul lui Isus, Ioan a fost închis de regele Irod. Totuși, el a făcut tot ce a putut pentru a continua să depună mărturie. (Mar. 6:17-20) Ce anume l-a ajutat să-și păstreze bucuria în pofida acelor schimbări de situație? El a continuat să se concentreze asupra lucrurilor spirituale.

În timp ce se afla în închisoare, Ioan a auzit că Isus își extindea serviciul sacru. (Mat. 11:2; Luca 7:18) Ioan era convins că Isus era Mesia, dar poate că se întreba cum urma  Isus să împlinească tot ceea ce spuneau Scripturile despre Mesia. Poate că Ioan și-a spus: „Întrucât Mesia va primi regalitatea, înseamnă oare că va domni în curând? Oare mă va elibera el din închisoare?”. Dornic să înțeleagă mai bine rolul lui Isus, Ioan a trimis doi discipoli la el pentru a-l întreba: „Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?”. (Luca 7:19) La întoarcerea celor doi, probabil că Ioan i-a ascultat cu atenție în timp ce aceștia îi descriau vindecările miraculoase făcute de Mesia. Isus i-a trimis la el ca să-i spună: „Orbii își capătă vederea, ologii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții sunt sculați și săracilor le este anunțată vestea bună”. (Luca 7:20-22)

Fără îndoială că acest raport al discipolilor l-a întărit pe Ioan, întrucât confirma că Isus împlinea profețiile mesianice. Chiar dacă Isus nu l-a eliberat pe Ioan din închisoare, Ioan a știut că serviciul său nu a fost zadarnic. În pofida situației critice în care se afla, el încă avea motive de bucurie.

Dacă și noi, asemenea lui Ioan, ne concentrăm asupra serviciului nostru sacru, vom putea să perseverăm cu bucurie și răbdare. (Col. 1:9-11) Pentru aceasta trebuie să citim din Biblie, să medităm la cele citite și să nu uităm că serviciul nostru pentru Dumnezeu nu e niciodată zadarnic. (1 Cor. 15:58) Sandra spune: „Citesc în fiecare zi câte un capitol din Biblie, și astfel, mă apropii și mai mult de Iehova. Citirea mă ajută să mă concentrez asupra lui, nu asupra mea”. De asemenea, putem analiza rapoartele despre activitatea Regatului, întrucât acestea ne ajută să privim dincolo de problemele noastre și să vedem ce realizează Iehova prin organizația sa. „Programele lunare de pe JW Broadcasting^® ne ajută să ne simțim aproape de organizație, spune Sandra, și să ne păstrăm bucuria în repartiție.”

Deși activitatea sa a fost de scurtă durată, Ioan a predicat „cu spiritul și puterea lui Ilie” și, la fel ca Ilie, „a fost un om cu sentimente ca ale noastre”. (Luca 1:17; Iac. 5:17) Dacă, asemenea lui Ioan, vom manifesta apreciere și ne vom concentra asupra serviciului pe care i-l aducem lui Iehova, ne vom păstra bucuria indiferent ce s-ar întâmpla cu noi.