1. Ce trebuie să facă creștinii pentru a termina cursa pentru viață?

CREȘTINII aleargă în cursa pentru viață. Indiferent că am intrat în această cursă de puțin timp sau de mulți ani, trebuie să continuăm să alergăm până vom trece linia de sosire. Sfaturile date de apostolul Pavel creștinilor din Filipi ne vor ajuta să terminăm cursa vieții. Unii membri ai congregației din secolul I participau deja de mulți ani la această cursă când au primit scrisoarea lui Pavel. Chiar dacă îi slujeau cu loialitate lui Iehova, Pavel le-a reamintit că trebuiau să persevereze. El dorea ca ei să continue să-i imite exemplul ‘străduindu-se să atingă ținta’. (Filip. 3:14)

2. De ce a fost oportun sfatul dat de Pavel filipenilor?

² Sfatul dat de Pavel filipenilor a fost foarte oportun. Congregația se confrunta cu persecuții încă de la întemeierea ei. Aproximativ în anul 50 e.n., Pavel și Sila au dat curs invitației divine de ‘a trece în Macedonia’ și au ajuns la Filipi. (Fap. 16:9) Aici au întâlnit-o pe Lidia, o femeie care ‘i-a ascultat și căreia Iehova i-a deschis larg inima’ pentru a accepta vestea bună. (Fap. 16:14) În scurt timp, Lidia și toți cei ce locuiau în casa ei s-au botezat. Însă Diavolul nu era indiferent la ceea ce se întâmpla. Câțiva bărbați i-au prins pe Pavel și pe Sila, i-au târât înaintea magistraților civili și i-au acuzat pe nedrept că provoacă tulburare. Drept urmare, Pavel și Sila au fost bătuți și închiși, iar, mai târziu, li s-a cerut să plece din oraș. (Fap. 16:16-40) Însă ei nu au renunțat. Bunul lor exemplu i-a încurajat pe frații și pe surorile din congregația nou formată să persevereze!

3. Ce știa Pavel și la ce întrebări vom răspunde în acest articol?

 ³ Pavel era hotărât să nu renunțe. (2 Cor. 4:16) El știa că, pentru a ajunge la finalul cursei, trebuia să se concentreze asupra obiectivului său. Ce putem învăța de la Pavel? Ce exemple de credință din prezent ne pot ajuta să perseverăm în pofida problemelor? Și cum poate speranța să ne întărească hotărârea de a nu renunța?

4. Ce a făcut Pavel pentru a se menține activ în pofida situației în care se afla?

⁴ Să ne gândim la situația în care se afla Pavel când le-a scris filipenilor. El era în arest la domiciliu în Roma și nu putea ieși din casă pentru a predica. Totuși, a rămas activ depunându-le mărturie celor care îl vizitau și scriindu-le scrisori unor congregații îndepărtate. Și în prezent mulți creștini care nu pot ieși din casă profită de orice ocazie pentru a le împărtăși vestea bună celor care îi vizitează. De asemenea, compun scrisori încurajatoare pentru cei pe care nu îi pot contacta personal.

5. Potrivit cu Filipeni 3:12-14, ce l-a ajutat pe Pavel să-și păstreze privirea ațintită asupra premiului?

⁵ Pavel nu s-a lăsat distras nici de realizările, nici de greșelile din trecut. De fapt, el a spus că era esențial ‘să uite lucrurile din urmă’ pentru ‘a se putea întinde spre cele dinainte’, adică pentru a termina cursa. (Citește Filipeni 3:12-14.) Ce lucruri ar fi putut să-l distragă pe Pavel? În primul rând, el fusese o figură proeminentă în lumea iudaică. Însă Pavel a considerat că toate realizările sale în iudaism erau „niște gunoaie”. (Filip. 3:3-8) În al doilea rând, el nu s-a lăsat doborât de remușcările pe care le-a avut din cauză că îi persecutase pe creștini. Iar în al treilea rând, nu a considerat că ceea ce făcuse până atunci pentru Iehova era suficient. Pavel a realizat multe în lucrarea de predicare în pofida detenției, a bătăilor, a lapidării, a unui naufragiu și a lipsei de mâncare și de îmbrăcăminte. (2 Cor. 11:23-27) Însă, în ciuda realizărilor și a suferințelor sale, Pavel știa că trebuia să persevereze. Același lucru este valabil și pentru noi.

6. Care sunt unele ‘lucruri din urmă’ pe care ar trebui să le uităm?

⁶ Cum putem uita „lucrurile din urmă”, la fel ca Pavel? Probabil că unii dintre noi luptăm cu sentimente de vinovăție din cauza unor păcate din trecut. În acest caz, am putea analiza în detaliu foloasele jertfei de răscumpărare. Dacă studiem, medităm și ne rugăm cu privire la acest subiect încurajator, vom înțelege și vom accepta că Iehova ne-a iertat păcatele. Astfel, vom reuși să atenuăm sentimentele inutile de vinovăție pe care le avem. Să analizăm o altă lecție pe care o putem învăța de la Pavel. Probabil că unii nu au mai urmat o carieră pentru a-i putea sluji mai mult lui Iehova. Dacă și noi ne aflăm într-o astfel de situație, putem uita lucrurile lăsate în urmă dacă nu ne mai gândim la oportunitățile financiare la care am renunțat. (Num. 11:4-6; Ecl. 7:10) Printre „lucrurile din urmă” s-ar putea număra și realizările avute în serviciul lui Iehova sau încercările prin care am trecut. Bineînțeles, meditarea la modul în care Iehova ne-a binecuvântat și ne-a susținut de-a lungul anilor ne poate apropia mai mult de Tatăl nostru. Însă nu vrem să devenim mulțumiți de  sine și să considerăm că nu mai trebuie să facem nimic pentru Iehova. (1 Cor. 15:58)

7. Potrivit cu 1 Corinteni 9:24-27, ce trebuie să facem pentru a câștiga cursa vieții? Ilustrați.

⁷ Pavel a înțeles clar cuvintele lui Isus: „Străduiți-vă din răsputeri”. (Luca 13:23, 24) El a știut, la fel ca Isus, că trebuia să se străduiască din răsputeri pentru a obține premiul. Astfel, el a comparat viața unui creștin cu o cursă. (Citește 1 Corinteni 9:24-27.) Un alergător într-o cursă se concentrează să ajungă la linia de sosire și nu se lasă distras de nimic. De exemplu, într-o cursă urbană, un alergător este înconjurat de magazine și de alte lucruri care l-ar putea distrage. Se va opri el din cursă pentru a admira produsele din vitrinele magazinelor? Dacă vrea să câștige, nu! Și noi trebuie să evităm distragerile din cursa vieții. Dacă ne concentrăm asupra obiectivului nostru străduindu-ne din răsputeri la fel ca Pavel, vom câștiga premiul!

8. Care sunt cele trei obstacole pe care le vom analiza în continuare?

⁸ În continuare, vom analiza trei obstacole care ne-ar putea încetini alergarea: așteptările neîmplinite, pierderea vigorii și încercările de lungă durată. Putem învăța multe de la cei care au făcut față acestor obstacole. (Filip. 3:17)

9. Cum ne pot afecta așteptările neîmplinite?

⁹ Așteptările neîmplinite. Este cât se poate de firesc să ne dorim cu ardoare lucrurile promise de Iehova. Când profetul Habacuc și-a exprimat dorința ca Iehova să pună capăt răutății din Iuda, Iehova l-a îndemnat ‘să continue să aștepte’. (Hab. 2:3) Însă, când lucrurile la care sperăm nu se împlinesc imediat, putem să ne pierdem entuziasmul și să ne descurajăm. (Prov. 13:12) O situație asemănătoare a avut loc la începutul secolului al XX-lea. Pe atunci, mulți creștini unși așteptau să primească răsplata cerească  în 1914, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Cum au făcut față cei fideli situației?

10. Cum au reacționat doi soți creștini când așteptările lor nu s-au împlinit?

¹⁰ Să examinăm experiența a doi soți creștini care au trecut prin această situație. Fratele Royal Spatz s-a botezat în 1908, la vârsta de 20 de ani. El era convins că, în scurt timp, avea să-și primească răsplata. De fapt, în 1911, când a cerut-o în căsătorie pe Pearl, i-a spus: „Știi ce se va întâmpla în 1914. Dacă vrem să ne căsătorim, ar fi bine să ne grăbim!”. S-a retras acest cuplu din cursa vieții când speranța lor de a primi răsplata cerească nu s-a împlinit în 1914? Nu, deoarece ei nu se concentrau asupra răsplății, ci asupra înfăptuirii voinței lui Dumnezeu. Ei au fost hotărâți să alerge cu perseverență. Royal și Pearl au rămas activi și fideli până la sfârșitul cursei lor pământești, zeci de ani mai târziu. Cu toții dorim să trăim timpul când Iehova va înlătura oprobriul adus numelui său, va demonstra că guvernarea sa este dreaptă și își va împlini toate promisiunile. Să fim convinși că aceste lucruri se vor realiza la momentul stabilit de Iehova. Până atunci, să ne menținem ocupați în serviciul lui Dumnezeu și să nu permitem niciodată ca așteptările neîmplinite să ne descurajeze sau să ne încetinească ritmul.

11, 12. De ce putem persevera în serviciul creștin deși nu mai suntem la fel de viguroși ca în trecut? Exemplificați.

¹¹ Pierderea vigorii. Într-o cursă, un alergător are nevoie de forță fizică. Însă în cursa vieții, progresul unui creștin nu depinde de forța lui fizică, ci de cea spirituală. De fapt, mulți slujitori ai lui Iehova a căror vigoare a slăbit își doresc din toată inima să progreseze din punct de vedere spiritual. (2 Cor. 4:16) De exemplu, fratele Arthur Secord *, care slujise 55 de ani la Betel, avea 88 de ani și era grav bolnav. Într-o zi, o asistentă s-a apropiat de patul său pentru a-l îngriji, l-a privit și i-a spus cu afecțiune: „Frate Secord, acest corp a străbătut mulți kilometri în serviciul lui Iehova”. Arthur însă nu trăia în trecut. El s-a uitat la ea, a zâmbit și i-a spus: „Da, e adevărat. Însă nu ceea ce am făcut e important. Contează ce facem de acum înainte”.

¹² Probabil că și tu îi slujești lui Iehova de mulți ani și simți acum că sănătatea șubredă te împiedică să faci la fel de mult ca altădată. Nu te descuraja! Fii sigur că  Iehova prețuiește serviciul tău fidel din trecut. (Evr. 6:10) Cât despre prezent, nu uita că devoțiunea și iubirea ta nu se măsoară în realizările pe care le ai în serviciul lui Iehova. Ne demonstrăm devoțiunea având un spirit pozitiv și slujind atât cât ne permite starea fizică. (Col. 3:23) Iehova știe care sunt limitele noastre și nu ne cere să facem mai mult decât putem. (Mar. 12:43, 44)

13. Cum ne încurajează experiența lui Anatolie și a Lidiei să perseverăm în serviciul creștin în pofida încercărilor?

¹³ Încercările de lungă durată. Unii slujitori ai lui Iehova au suportat încercări și persecuții zeci de ani. De exemplu, Anatolie Melnic * avea doar 12 ani când tatăl său a fost arestat, închis și exilat în Siberia, la peste 7 000 de kilometri de familia sa din Moldova. După un an, Anatolie, mama și bunicii lui au fost și ei deportați în Siberia. Mai târziu, ei au reușit să asiste la întruniri într-un sat, însă trebuiau să meargă pe jos 30 de kilometri prin troiene, la temperaturi foarte scăzute. După un timp, fratele Melnic a fost închis trei ani, fiind departe de soția sa, Lidia, și de fetița lor de un an. În pofida încercărilor ce au durat mulți ani, Anatolie și familia lui au continuat să-i slujească cu fidelitate lui Iehova. Acum, la 82 de ani, Anatolie slujește în Comitetul filialei pentru Asia Centrală. La fel ca Anatolie și Lidia, și noi dorim să facem tot ce putem în serviciul lui Iehova, perseverând la fel ca în trecut. (Gal. 6:9)

14. Ce trebuia să facă Pavel pentru a-și atinge obiectivul?

¹⁴ Apostolul Pavel era convins că avea să-și încheie cursa și să primească premiul. Fiind un creștin uns, el aștepta „premiul chemării cerești a lui Dumnezeu”. Însă, pentru a-și atinge obiectivul, știa că trebuie ‘să se străduiască’ să-i rămână fidel lui Iehova. (Filip. 3:14) În scrisoarea adresată filipenilor, Pavel a făcut o comparație interesantă pentru a-i ajuta să se concentreze la speranța lor.

15. Ce subiect a abordat Pavel pentru a-i îndemna pe creștinii din Filipi să persevereze?

¹⁵ Pavel le-a reamintit filipenilor că cetățenia lor era în cer. (Filip. 3:20) De ce nu trebuiau să uite ei acest lucru? Deoarece,  în acea perioadă, cetățenia romană aducea cu sine multe beneficii. * Însă creștinii unși se bucurau de o cetățenie mult superioară, care le garanta avantaje extraordinare. Ca urmare, cetățenia romană nici nu se putea compara cu cetățenia cerească! Din acest motiv, Pavel i-a îndemnat pe filipeni să persevereze „într-un mod demn de vestea bună despre Cristos”. (Filip. 1:27) Creștinii unși din prezent sunt un exemplu excelent pentru noi întrucât se străduiesc să obțină premiul vieții veșnice în cer.

16. Potrivit cu Filipeni 4:6, 7, ce trebuie să facem indiferent de speranța pe care o avem?

¹⁶ Fie că avem speranță cerească, fie că avem speranță pământească, trebuie să ne străduim să alergăm în așa fel încât să obținem premiul. Indiferent de situația noastră, nu trebuie să privim în urmă sau să permitem vreunui lucru să ne împiedice progresul. (Filip. 3:16) Probabil că speranțele noastre nu s-au realizat când ne așteptam sau poate că ne-am pierdut vigoarea tinereții. Ori, probabil că îndurăm greutăți și persecuții de mulți ani. În orice situație ne-am afla, ‘să nu ne îngrijorăm de nimic’, ci, prin rugăciuni și implorări, să-i facem cunoscută situația noastră lui Dumnezeu, iar el ne va da pacea care întrece orice gândire. (Citește Filipeni 4:6, 7.)

17. Ce vom analiza în următorul articol?

¹⁷ Așa cum pe ultima sută de metri un alergător se străduiește să treacă linia de sosire, și noi trebuie să ne străduim să terminăm cursa pentru viață. În măsura în care forța și circumstanțele ne permit, fie ca și noi să ne străduim din răsputeri „să alergăm” spre lucrurile care ne stau înainte. Ce trebuie să facem pentru a înainta în direcția corectă, într-un ritm pe care să-l putem menține? Următorul articol ne va ajuta să ne stabilim corect prioritățile și ‘să ne asigurăm de lucrurile mai importante’. (Filip. 1:9, 10)