Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Tesalonic: „Dacă cineva nu respectă ceea ce am spus în această scrisoare, să-l însemnați”. (2 Tes. 3:14) În trecut, am afirmat că aceasta era o îndrumare dată bătrânilor. Dacă o persoană continua să ignore principiile Bibliei, deși fusese sfătuită de repetate ori, bătrânii puteau ține o cuvântare de avertizare în fața congregației. După cuvântarea respectivă, vestitorii din congregație nu mai petreceau timp în activități recreative cu persoana însemnată, ci doar la întruniri și în lucrarea de predicare.

Totuși, este necesară o schimbare de înțelegere. Cuvintele lui Pavel se referă la o acțiune întreprinsă de fiecare creștin în parte în anumite circumstanțe. Prin urmare, bătrânii de congregație nu vor mai ține o cuvântare de avertizare. Ce anume a determinat această schimbare de înțelegere? Să analizăm cuvintele lui Pavel în context.

Pavel a observat că unii frați din acea congregație ‘umblau dezordonat’. Ei refuzaseră să accepte sfaturile pe care Pavel li le dăduse bazându-se pe Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, în timpul unei vizite anterioare, el le-a poruncit: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce”. Cu toate acestea, unii încă refuzau să lucreze pentru a se întreține, deși o puteau face. În plus, se amestecau în treburile altora. Cum trebuia să îl trateze congregația pe un creștin dezordonat? (2 Tes. 3:6, 10-12)

Pavel a spus: „Să-l însemnați”. Termenul grecesc transmite ideea de a fi atenți în mod deosebit la cineva. Pavel a dat această directivă întregii congregații, nu doar bătrânilor. (2 Tes. 1:1; 3:6) Așadar, când observa că un colaborator refuza să respecte sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare creștin în parte putea alege ‘să nu se mai întovărășească’ cu cel dezordonat.

Însemna acest lucru că acea persoană trebuia să fie tratată ca și cum ar fi fost înlăturată din congregație? Nu, deoarece Pavel a adăugat: „Continuați să-l sfătuiți ca pe un frate”. Prin urmare, un creștin continua să colaboreze la întruniri și în lucrarea de predicare cu cel însemnat, dar putea alege să nu stea în compania lui cu alte ocazii, cum ar fi momentele de destindere. De ce? Pavel arată motivul: „Ca să-i fie rușine”. Ca urmare a însemnării, creștinului dezordonat i-ar fi putut fi rușine din cauza conduitei lui și ar fi putut să-și schimbe modul de viață. (2 Tes. 3:14, 15)

Cum pot aplica creștinii din prezent această îndrumare? În primul rând, ar trebui să ne asigurăm că persoana umblă, într-adevăr, într-un mod „dezordonat”, potrivit cuvintelor lui Pavel. El nu se referea la cei care fac alegeri diferite de ale noastre în chestiuni ce țin de conștiință sau de preferință. De asemenea, nu se referea la cei care, pur și simplu, ne rănesc sentimentele. Mai degrabă, Pavel se referea la cei care aleg în mod voit să nu asculte sfaturile clare din Cuvântul lui Dumnezeu.

În prezent, dacă observăm că un frate de credință manifestă un spirit de neascultare, a vom lua în mod personal decizia de a nu ne petrece timpul liber împreună cu el și de a nu ne destinde împreună. Întrucât aceasta este o decizie personală, nu ar trebui să o discutăm cu cei care nu fac parte din cercul nostru familial. Însă vom colabora în continuare cu acea persoană la întruniri și în predicare. Când își schimbă atitudinea, putem relua relațiile pe care le aveam înainte cu ea.