1-3. a) Care este una dintre învățăturile fundamentale ale credinței noastre? b) De ce învățătura despre înviere este esențială? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

DACĂ te-ar întreba cineva care sunt învățăturile fundamentale ale credinței tale, ce ai răspunde? Cu siguranță, ai menționa că Iehova este Creatorul și Izvorul vieții, că Isus a murit pentru noi ca să ne răscumpere din păcat și moarte și că în față ne stă perspectiva minunată de a trăi veșnic pe un pământ transformat în paradis. Dar ai menționa printre învățăturile cele mai dragi ție și credința în înviere?

² Avem toate motivele să considerăm învierea o învățătură fundamentală, chiar dacă sperăm să supraviețuim necazului celui mare și să trăim veșnic pe pământ. Apostolul Pavel a arătat de ce învățătura despre înviere este esențială pentru credința noastră. El a spus: „Dacă într-adevăr nu există înviere a morților, nici Cristos nu a fost sculat din morți”. Dacă Isus nu ar fi fost înviat, el nu ar guverna astăzi ca Rege în cer, iar predicarea noastră ar fi zadarnică. (Citește 1 Corinteni 15:12-19.) Totuși, învierea lui Isus este pentru noi o certitudine.  Noi nu suntem asemenea saducheilor, care respingeau total ideea că cei care au murit pot trăi din nou. Chiar dacă alții ne iau în batjocură, noi suntem ferm convinși că Dumnezeu îi poate readuce la viață pe oamenii care au murit. (Mar. 12:18; Fap. 4:2, 3; 17:32; 23:6-8)

³ Când a menționat „învățăturile de bază despre Cristos”, Pavel a inclus printre ele și „învățătura despre . . . învierea morților”. (Evr. 6:1, 2) El și-a exprimat în mod deschis credința în înviere. (Fap. 24:10, 15, 24, 25) Însă chiar dacă este o învățătură de bază, considerată a fi unul dintre „lucrurile elementare ale cuvintelor sacre ale lui Dumnezeu”, învierea este o învățătură care necesită un studiu atent. (Evr. 5:12) De ce?

4. Ce întrebări vom analiza cu privire la înviere?

⁴ Majoritatea celor care încep să studieze Biblia citesc relatările despre învierile din trecut, cum a fost învierea lui Lazăr. Ei află că Avraam, Iov și Daniel au fost convinși că cei care au murit vor reveni la viață în viitor. Însă ce argumente biblice am putea aduce pentru a demonstra că promisiunile referitoare la înviere sunt demne de încredere chiar dacă au fost făcute cu sute de ani înainte? Spune Biblia când va avea loc învierea? Răspunsul la aceste întrebări ne poate întări mult credința.

5. Ce vom analiza pentru început cu privire la înviere?

⁵ Poate că este mai ușor să ne imaginăm readucerea la viață a unei persoane care a murit de puțin timp. (Ioan 11:11; Fap. 20:9, 10) Dar ce putem spune despre promisiunea unei învieri viitoare, ce urmează să aibă loc după ani, poate chiar secole? Ai putea crede o astfel de promisiune, indiferent că ar fi vorba despre învierea unei persoane care tocmai a murit sau a uneia care a murit de mult timp? În realitate, deja credem într-o înviere care a avut loc la sute de ani de la profețirea ei. Despre ce înviere este vorba și cum ne influențează aceasta credința într-o înviere viitoare?

6. În ce fel a fost implicat Isus în împlinirea Psalmului 118?

⁶ Să analizăm ce spune Biblia despre o înviere profețită cu mulți ani înainte de a avea loc. În Psalmul 118, compus, se pare, de David, citim: „Iehova, salvează, te rugăm! . . . Binecuvântat să fie Cel ce vine în numele lui Iehova!”. Știm că evreii au citat aceste cuvinte profetice referitoare la Mesia când Isus a intrat călare pe un măgăruș în Ierusalim, la 9 nisan, cu câteva zile înainte de a fi omorât. (Ps. 118:25, 26; Mat. 21:7-9) Dar ce cuvinte din Psalmul 118 fac referire la o înviere care urma să aibă loc în viitor? Să remarcăm versetul 22: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit capul unghiului”.

7. În ce fel l-au respins evreii pe Isus?

⁷ „Zidarii”, conducătorii evreilor, l-au respins pe Mesia. Aceasta a însemnat mai mult decât faptul că l-au ignorat sau că au refuzat să accepte că el era Cristosul. Mulți evrei au ajuns până acolo încât au cerut cu vehemență executarea lui. (Luca 23:18-23) Astfel, ei s-au făcut vinovați de moartea lui Isus.

8. Cum putea Isus să devină „piatra din capul unghiului”?

⁸ Dacă Isus a fost respins și omorât, cum avea el să devină „piatra din capul unghiului”? Acest lucru se putea împlini numai prin învierea lui. Chiar Isus face  legătura între Psalmul 118 și învierea sa, în ilustrarea despre proprietarul care a trimis mesageri la viticultorii cărora le arendase o vie. Potrivit ilustrării, viticultorii i-au tratat rău pe mesageri, la fel cum evreii i-au tratat rău pe profeții trimiși de Dumnezeu. Iar când proprietarul viei l-a trimis chiar pe fiul său, viticultorii l-au omorât. La sfârșitul ilustrării, Isus citează cuvintele din Psalmul 118:22. (Luca 20:9-17) O legătură similară între acest verset și învierea lui Isus face și apostolul Petru când li se adresează ‘conducătorilor, bătrânilor și scribilor adunați la Ierusalim’. După ce spune: „Isus Cristos Nazarineanul pe care voi l-ați țintuit pe stâlp, dar pe care Dumnezeu l-a sculat din morți”, Petru afirmă: „El este «piatra pe care voi, zidarii, ați considerat-o un nimic și care a devenit capul unghiului»”. (Fap. 3:15; 4:5-11; 1 Pet. 2:5-7)

9. Ce eveniment remarcabil a fost profețit în Psalmul 118:22?

⁹ Așadar, Psalmul 118:22 profețea o înviere ce urma să aibă loc după sute de ani. Mesia avea să fie respins și omorât, dar avea să fie readus la viață pentru a deveni piatra din capul unghiului. Astfel, Fiul înviat al lui Dumnezeu avea să devină cel prin al cărui nume „putem fi salvați”. (Fap. 4:12; Ef. 1:20)

10. a) Ce s-a profețit în Psalmul 16:10? b) De unde știm că Psalmul 16:10 nu se referă la David?

¹⁰ Să analizăm un alt verset care ne va întări încrederea că o înviere poate avea loc și după mult timp de la momentul în care a fost profețită, sau promisă. Iată ce citim în Psalmul 16, care îi este atribuit lui David: „Căci nu-mi vei lăsa sufletul în Șeol. Nu vei permite ca acela care-ți este loial să vadă groapa”. (Ps. 16:10) David n-a vrut să spună că el nu va muri, sau că nu va ajunge în mormântul comun al omenirii. De fapt, Biblia arată clar că David a îmbătrânit și a murit, spunând că „a adormit alături de strămoșii lui și a fost înmormântat în Cetatea lui David”. (1 Regi 2:1, 10) Atunci la cine se referă versetul?

11. Când a explicat Petru Psalmul 16:10?

¹¹ După mai bine de o mie de ani de la scrierea Psalmului 16, Petru a explicat semnificația versetului 10. La câteva săptămâni de la moartea și învierea lui Isus, Petru a vorbit despre acest Psalm în fața a mii de evrei și prozeliți. (Citește Faptele 2:29-32.) El a spus că David murise și fusese înmormântat, fapt cunoscut celor din auditoriul său. Apoi a afirmat că David „a văzut dinainte învierea lui Cristos și a vorbit despre ea”, lucru pe care nimeni nu l-a contestat.

12. Cum s-a împlinit profeția din Psalmul 16:10 și ce arată acest lucru despre promisiunea privitoare la înviere?

¹² Petru și-a susținut afirmația citând cuvintele lui David din Psalmul 110:1. (Citește Faptele 2:33-36.) Argumentele aduse de el din Scripturi au convins mulțimea care îl asculta că Isus era „Domn și Cristos”. Cei prezenți cu acea ocazie au recunoscut că Psalmul 16:10 s-a împlinit când Isus a fost înviat din morți. Mai târziu, Pavel a folosit aceleași argumente solide când s-a adresat evreilor din Antiohia (Pisidia). Și aceștia le-au considerat convingătoare și au dorit să afle mai multe. (Citește Faptele 13:32-37, 42.) Ele ne dau și nouă convingerea că acele profeții biblice cu privire la o înviere viitoare au fost demne de încredere, chiar dacă au trecut sute de ani până când miracolul profețit s-a împlinit.

13. Ce întrebări cu privire la înviere s-ar putea ridica?

¹³ Este încurajator să știm că o înviere poate avea loc chiar dacă trec multe secole de la profețirea ei. Dar poate că cineva se întreabă: Înseamnă că va trece mult timp până când îi voi putea revedea pe cei dragi care au murit? Când va avea loc învierea mult așteptată? Isus le-a spus apostolilor că erau lucruri pe care nu le știau și pe care nu puteau să le afle, de exemplu detalii despre „timpurile sau perioadele pe care Tatăl le-a pus sub autoritatea sa”. (Fap. 1:6, 7; Ioan 16:12) Totuși, Biblia oferă unele indicii despre timpul când va avea loc învierea.

14. Prin ce se deosebește învierea lui Isus de cele care au avut loc înainte de învierea sa?

¹⁴ Să vedem în continuare ce învieri au fost profețite în Biblie. Cea mai importantă, a fost, desigur, învierea lui Isus. Dacă el nu ar fi fost înviat, nimeni nu ar putea spera să-i revadă vreodată pe cei dragi care au murit. Cei care au fost înviați înainte de Isus, precum cei readuși la viață de Ilie sau de Elisei, nu au trăit veșnic. Ei au murit din nou și au putrezit în mormânt. Isus însă „a fost sculat din morți, . . . nu mai moare, [iar] moartea nu mai stăpânește peste el”. El trăiește în cer „pentru totdeauna și veșnic” și nu va vedea niciodată putrezirea. (Rom. 6:9; Rev. 1:5, 18; Col. 1:18; 1 Pet. 3:18)

15. De ce este numit Isus „primul rod”?

¹⁵ Învierea lui Isus la viață spirituală cerească a fost prima și cea mai importantă înviere de acest fel. (Fap. 26:23) Însă nu este singura. Isus le-a promis apostolilor săi fideli că aveau să guverneze alături de el în cer. (Luca 22:28-30) Pentru a primi această răsplată, ei trebuiau mai întâi să moară. Apoi, asemenea lui Cristos, puteau fi înviați în corpuri spirituale. Pavel a scris: „Cristos a fost sculat din morți, primul rod al celor care au adormit în moarte”. Și, arătând că aveau să fie înviați și alții la viață cerească, a adăugat: „Fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod, după aceea, în timpul prezenței sale, cei ce sunt ai lui Cristos”. (1 Cor. 15:20, 23)

16. Ce indiciu avem cu privire la timpul când are loc învierea cerească?

¹⁶ Din cuvintele lui Pavel reiese că învierea cerească urma să aibă loc în timpul prezenței lui Cristos. Martorii lui Iehova au înțeles de mult timp pe baza Scripturilor că „prezența” lui Isus a început în 1914. Ea continuă încă și știm că sfârșitul sistemului rău în care trăim este foarte aproape.

17, 18. Ce se va întâmpla cu unii creștini unși în timpul prezenței lui Cristos?

 ¹⁷ Referitor la învierea cerească, Biblia mai spune: „Nu vrem să fiți în neștiință cu privire la cei care dorm în moarte. . . . Căci, dacă credem că Isus a murit și s-a și sculat din morți, credem și că, pe cei care au adormit în moarte prin Isus, Dumnezeu îi va aduce împreună cu el. . . . Noi, cei vii, care vom rămâne până la prezența Domnului nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit în moarte, pentru că însuși Domnul va coborî din cer cu un strigăt poruncitor . . . , iar cei morți în unitate cu Cristos se vor scula primii. Apoi, noi, cei vii, care vom rămâne vom fi luați împreună cu ei în nori ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh și, astfel, vom fi întotdeauna cu Domnul”. (1 Tes. 4:13-17)

¹⁸ Prima înviere, adică învierea cerească, urma să înceapă la puțin timp după începerea prezenței lui Cristos. Creștinii unși care vor fi pe pământ în timpul necazului celui mare ‘vor fi luați în nori’. Cei ‘luați’ ‘nu vor adormi în moarte’, în sensul că nu vor rămâne în moarte pentru mult timp, ci vor fi „schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, în timpul ultimei trompete”. (Mat. 24:31; 1 Cor. 15:51, 52)

19. Ce „înviere mai bună” va avea loc în viitor?

¹⁹ În prezent, majoritatea creștinilor fideli nu sunt unși și nu au chemare cerească. Ei așteaptă cu nerăbdare ziua lui Iehova, când se va pune capăt acestui sistem rău. Nimeni nu știe când va veni sfârșitul actualului sistem, dar avem dovezi să credem că este foarte aproape. (1 Tes. 5:1-3) Apoi, în lumea nouă, va avea loc un alt fel de înviere, învierea la viață pe pământ. Cei înviați vor avea perspectiva de a deveni perfecți și de a trăi veșnic pe un pământ transformat în paradis. Aceasta va fi cu siguranță „o înviere mai bună” decât cele din trecut, când ‘femeile și-au primit morții prin înviere’, dar cei înviați au murit din nou. (Evr. 11:35)

20. Ce motive avem să credem că învierea va avea loc într-un mod ordonat, sau organizat?

²⁰ Biblia spune că cei ce sunt înviați la viață cerească sunt înviați „fiecare la rândul lui”. (1 Cor. 15:23) Acest lucru ne dă motive să credem că și învierea la viață pe pământ va avea loc în mod ordonat, sau organizat. Poate că ne întrebăm: Oare cei care au murit de puțin timp vor fi înviați în prima parte a Domniei Milenare a lui Cristos pentru a putea fi întâmpinați de cei dragi, care îi recunosc? Vor fi înviați mai repede oamenii fideli din vechime care s-au dovedit buni conducători pentru a ajuta la organizarea poporului lui Dumnezeu în lumea nouă? Când și unde vor învia cei care nu au fost slujitori ai lui Iehova? Sunt multe întrebări la care am dori un răspuns! Însă cel mai bine este să așteptăm și să vedem cum se vor derula lucrurile. Cu siguranță, vom fi impresionați de modul în care va acționa Iehova!

21. Ce speranță nutrești?

²¹ Până atunci, să ne întărim credința în Iehova, care ne-a promis prin Isus că cei morți, aflați în memoria sa, vor fi readuși la viață. (Ioan 5:28, 29; 11:23) Pentru a arăta o dată în plus că Iehova îi va învia pe cei care au murit, Isus a spus cu referire la Avraam, Isaac și Iacob că, pentru Dumnezeu, „toți sunt vii”. (Luca 20:37, 38) Într-adevăr, avem motive întemeiate să spunem asemenea lui Pavel: „Am în Dumnezeu speranța . . . că va fi o înviere”. (Fap. 24:15)