Nu. Afirmația lui David este corectă și realistă.

În Psalmul 61:8, David a spus: „Voi cânta laude numelui tău pentru totdeauna, împlinindu-mi zi de zi promisiunile”. Iar în pasaje similare, a afirmat: „Te laud, o, Iehova, Dumnezeul meu, cu toată inima mea, voi glorifica numele tău pentru totdeauna”. „Voi lăuda numele tău pentru totdeauna, da, veșnic!” (Ps. 86:12; 145:1, 2)

Când a făcut aceste afirmații, David nu a exagerat, considerând că nu va muri niciodată. El știa că, potrivit decretului dat de Iehova, moartea era o consecință a păcatului și că el însuși era păcătos. (Gen. 3:3, 17-19; Ps. 51:4, 5) De asemenea, era conștient că nici chiar slujitorii fideli, cum au fost Avraam, Isaac și Iacob, nu erau scutiți de această consecință. În plus, el vedea cum propria viață se scurgea cu repeziciune. (Ps. 37:25; 39:4) Cu toate acestea, în Psalmul 61:8, el își exprimă dorința și hotărârea de a-i aduce laude lui Dumnezeu pentru totdeauna, adică până în ultima clipă a vieții lui. (2 Sam. 7:12)

În unele dintre scrierile sale, David a făcut referire la experiențe de viață personale, după cum reiese din anteturile Psalmilor 18, 51 și 52. În Psalmul 23, el îl descrie pe Iehova asemenea unui păstor care îndrumă, ocrotește și reconfortează, David însuși fiind înainte un astfel de păstor. El a vrut să-i slujească lui Dumnezeu „în toate zilele vieții” sale. (Ps. 23:6)

Totuși, să nu uităm că toate cuvintele scrise de David în Biblie au fost scrise sub inspirație divină. Scrierile sale includ și profeții despre ceea ce avea să se întâmple într-un viitor foarte îndepărtat. De exemplu, în Psalmul 110, el a vorbit despre un timp când Domnul său ‘avea să stea la dreapta’ lui Iehova în cer și să primească o mare putere. Cu ce scop? Pentru a-i supune pe dușmanii lui Dumnezeu și ‘a executa judecata împotriva națiunilor’ de pe pământ. David era un strămoș al celui ce avea să fie Rege în cer și „preot pentru totdeauna”, Mesia. (Ps. 110:1-6) Isus a arătat că profeția din Psalmul 110 se referea la persoana lui și că împlinirea ei era de domeniul viitorului. (Mat. 22:41-45)

Într-adevăr, David a fost inspirat să scrie atât cu privire la timpul său, cât și cu privire la un timp din viitor, când va fi înviat și îi va putea aduce laude lui Iehova pentru totdeauna. Aceasta ne ajută să concluzionăm că Psalmul 37:10, 11, 29 se poate aplica atât la timpul când a fost scris, cât și la un timp din viitor, descriind condițiile din Israelul antic, precum și condițiile care vor exista pe tot pământul când Iehova își va îndeplini promisiunile. (Vezi articolul „Vei fi cu mine în Paradis!”, din acest număr, paragraful 8.)

Așadar, Psalmul 61:8 și versetele similare arată că David voia să-l glorifice pe Iehova în Israel până la sfârșitul vieții sale. De asemenea, ele reflectă în mod realist ce va putea face el în viitor, când Iehova îl va învia.