1. Ce întrebare ne-am putea pune când medităm la credința lui Avraam?

 MULȚI oameni au auzit de Avraam, deși nu cunosc multe detalii despre viața lui. Fără îndoială, tu știi multe lucruri despre el, de exemplu, că a fost numit „tatăl tuturor celor care au credință”. (Rom. 4:11) Totuși, probabil că te întrebi: „Aș putea avea și eu o credință ca a lui Avraam?”. Fii sigur că da!

2. De ce este important să analizăm exemplul de credință al lui Avraam? (Iacov 2:22, 23)

² O modalitate prin care putem cultiva o credință ca a lui Avraam este aceea de a analiza viața sa, prezentată în Biblie. Ascultând de porunca lui Dumnezeu, Avraam s-a mutat într-un ținut îndepărtat, a locuit în corturi decenii la rând și chiar a fost gata să-și sacrifice fiul mult iubit, Isaac. Toate aceste acțiuni au avut la bază o credință puternică. Datorită credinței și faptelor lui, Avraam s-a bucurat de aprobarea și prietenia lui Dumnezeu. (Citește Iacov 2:22, 23.) Iehova dorește ca toți slujitorii săi să se bucure de aceste binecuvântări. El vrea să ți le ofere și ție. De aceea, i-a inspirat pe scriitorii biblici Pavel și Iacov să menționeze exemplul lui Avraam. În continuare, vom examina capitolul 4 din Romani și capitolul 2 din Iacov, în care vom regăsi o afirmație memorabilă legată de Avraam.

3. Ce pasaj important au citat în scrisorile lor Pavel și Iacov?

³ Atât Pavel, cât și Iacov au citat din Geneza 15:6, unde se spune: „Avram a avut credință în Iehova și, de aceea, El l-a considerat drept”. A fi considerat drept de Iehova înseamnă, în esență, a avea aprobarea lui, a fi considerat ireproșabil. Este impresionant că un om imperfect, și deci  păcătos, poate fi privit de Iehova drept ireproșabil. Fără îndoială că și tu dorești să fii o astfel de persoană. Pentru a înțelege cum este posibil acest lucru, să vedem mai întâi de ce a fost considerat Avraam un om drept.

4. Ce îi împiedică pe oameni să fie drepți?

⁴ În scrisoarea adresată creștinilor din Roma, Pavel spune că toți oamenii sunt păcătoși. (Rom. 3:23) Având în vedere acest lucru, cum este posibil să fim declarați drepți, sau ireproșabili, și, astfel, să-i fim plăcuți lui Dumnezeu? Pavel ne ajută să răspundem la această întrebare aducându-ne în atenție exemplul lui Avraam.

5. Pe ce bază l-a declarat Iehova drept pe Avraam? (Romani 4:2-4)

⁵ Iehova a spus despre Avraam că era un om drept când acesta era în Canaan. Pe ce bază a făcut Iehova această afirmație? Respecta Avraam în mod perfect Legea mozaică? Cu siguranță că nu. (Rom. 4:13) Legea i-a fost dată națiunii Israel după ce Dumnezeu l-a declarat drept pe Avraam, mai precis, după mai bine de 400 de ani. Așadar, Iehova a arătat bunătate nemeritată față de Avraam și l-a declarat drept pe baza credinței sale. (Citește Romani 4:2-4.)

6. Cum poate fi declarat drept un om păcătos?

⁶ Pavel își continuă argumentația spunând că, atunci când o persoană manifestă credință în Dumnezeu, „credința i se consideră dreptate”. (Rom. 4:5) Și adaugă: „Este așa cum spune și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept, dar nu datorită lucrărilor: «Fericiți sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite; fericit este omul căruia Iehova nu-i ia în considerare păcatul»”. (Rom. 4:6-8; Ps. 32:1, 2) Dumnezeu iartă, sau acoperă, păcatele celor care manifestă credință în el. Iertarea lui Iehova este completă. El nu mai ține cont de păcatele lor. Pentru Iehova, acele persoane sunt ireproșabile și drepte datorită credinței pe care o manifestă.

7. În ce sens au fost drepți slujitorii lui Dumnezeu din trecut?

⁷ Avraam, David și alți slujitori fideli ai lui Iehova au continuat să fie oameni imperfecți, supuși păcatului, și după ce Dumnezeu i-a declarat drepți. Însă, în virtutea credinței pe care o manifestau, Dumnezeu i-a declarat ireproșabili, în special în comparație cu cei care nu i se închinau. (Ef. 2:12) În scrisoarea sa, Pavel arată că este esențial să avem credință pentru a lega o prietenie strânsă cu Dumnezeu. La fel ca Avraam și David, și noi putem fi prieteni cu Dumnezeu în virtutea credinței noastre.

8, 9. Cum au interpretat unii cuvintele lui Pavel și ale lui Iacov și de ce?

⁸ Secole la rând, în cadrul creștinătății, legătura dintre credință și fapte a constituit subiectul unor dezbateri aprinse. Unii conducători religioși îi învață pe oameni că tot ceea ce trebuie să facă pentru a fi salvați este să creadă în Isus Cristos. Poate îți sună cunoscute cuvintele: „Primește-l pe Domnul Isus în inima ta și vei fi salvat!”. Ei chiar ar putea cita cuvintele lui Pavel: „Dumnezeu îl consideră drept [pe om], dar nu datorită lucrărilor”. (Rom. 4:6) Alții însă cred că pot  ajunge la mântuire mergând în pelerinaje și făcând faptele bune cerute de biserică. Aceștia își susțin, probabil, punctul de vedere citând Iacov 2:24: „Un om va fi declarat drept prin fapte, nu doar prin credință”.

⁹ Ca urmare a acestor interpretări, unii scriitori specializați în teme religioase au ajuns la concluzia că Pavel și Iacov au avut păreri contradictorii în privința credinței și a lucrărilor. Potrivit opiniei unora, Pavel considera că un om este declarat drept prin credință și nu prin fapte, în timp ce Iacov era de părere că faptele sunt esențiale pentru a avea aprobarea lui Dumnezeu. Un profesor de teologie a exprimat această idee astfel: „Iacov nu înțelegea de ce insista Pavel că o persoană poate fi declarată dreaptă doar prin credință și nu prin fapte”. Dar să nu uităm că atât Pavel, cât și Iacov și-au redactat scrisorile sub inspirație. (2 Tim. 3:16) Așadar, în spatele acestei aparente contradicții, trebuie să existe o explicație logică. Ea poate fi găsită dacă analizăm cuvintele lor în context.

10. Despre ce „lucrări” vorbea, în principal, apostolul Pavel? (Romani 3:21, 28) (Vezi și imaginile.)

¹⁰ În Romani, capitolele 3 și 4, Pavel vorbește despre fapte, sau lucrări. La ce „lucrări” face referire? El avea în vedere, în primul rând, lucrările Legii, pe care Moise a primit-o pe muntele Sinai. (Citește Romani 3:21, 28.) Din câte se pare, unii creștini evrei din timpul lui Pavel nu reușeau să accepte ideea că Legea mozaică și lucrările cerute de ea fuseseră anulate. Drept urmare, Pavel a îndreptat atenția asupra exemplului lui Avraam pentru a arăta că o persoană putea fi declarată  dreaptă în urma credinței, nu a îndeplinirii „lucrărilor legii”. Aceasta este o idee foarte încurajatoare. Ea ne dă certitudinea că fiecare dintre noi poate avea aprobarea lui Dumnezeu dacă manifestă credință în Dumnezeu și în Cristos.

11. Ce sunt lucrările la care face referire Iacov?

¹¹ În schimb, lucrările, sau „faptele”, la care se referă Iacov în capitolul 2 sunt diferite de lucrările Legii despre care vorbește Pavel. Lucrările la care face trimitere Iacov sunt acțiunile unui creștin din viața de zi cu zi. Acestea arată dacă el are sau nu o credință autentică. Să analizăm două dintre exemplele menționate de Iacov.

12. Cum a explicat Iacov legătura dintre credință și fapte? (Vezi și imaginile.)

¹² În primul exemplu, Iacov ne aduce în atenție o situație în care o persoană îl favorizează pe un bogat și îl înjosește pe un om sărac. Iacov arată că o astfel de persoană consideră că are credință, însă aceasta nu este însoțită de fapte. (Iac. 2:1-5, 9) Ce idee voia Iacov să transmită? Necesitatea de a fi imparțial. În al doilea exemplu, Iacov vorbește despre cineva care vede că un frate sau o soră ‘nu are cu ce să se îmbrace și nu are hrana zilnică necesară’, însă rămâne pasiv. Și acest om consideră că are credință, însă ea nu are nicio valoare deoarece nu este însoțită de acțiuni. În concluzie, Iacov enunță următorul adevăr fundamental: „Credința fără fapte este moartă”. (Iac. 2:14-17)

13. Cum a arătat Iacov ce înseamnă credința în acțiune? (Iacov 2:25, 26)

¹³ Iacov o menționează pe Rahav pentru a arăta ce înseamnă credința în acțiune. (Citește Iacov 2:25, 26.) Ea a auzit  despre Iehova și a înțeles că el era de partea israeliților. (Ios. 2:9-11) Ca urmare, și-a demonstrat credința prin acțiuni și i-a ocrotit pe cei doi spioni israeliți când viața lor a fost în pericol. La fel ca Avraam, această femeie a fost declarată dreaptă, deși era imperfectă și nu făcea parte din națiunea Israel. Exemplul ei arată cât este de important să ne demonstrăm credința prin fapte.

14. De ce afirmăm că Pavel și Iacov nu au avut puncte de vedere opuse în privința credinței și a lucrărilor?

¹⁴ Așadar, cum se explică aparenta contradicție dintre cuvintele lui Pavel și ale lui Iacov? Cei doi scriitori au abordat subiectul credinței și lucrărilor din unghiuri diferite. Pavel le-a spus creștinilor evrei că nu vor putea obține niciodată aprobarea divină îndeplinind cerințele Legii mozaice, iar Iacov a subliniat necesitatea de a ne manifesta credința prin acte de bunătate.

15. Care sunt câteva modalități de a ne manifesta credința? (Vezi și imaginile.)

¹⁵ Pentru a ne declara drepți, Iehova nu așteaptă din partea noastră aceleași acțiuni ca ale lui Avraam. Există numeroase modalități prin care ne putem manifesta credința, de exemplu, aceea de a le face o primire frumoasă celor care vin în congregația noastră și de a-i ajuta pe cei care sunt realmente în nevoie. În plus, este esențial să ne îngrijim de membrii familiei. Iehova prețuiește toate aceste eforturi și le va binecuvânta. (Rom. 15:7; 1 Tim. 5:4, 8; 1 Ioan 3:18) Una dintre cele mai importante modalități de a ne manifesta credința este participarea cu zel la lucrarea de predicare. (1 Tim. 4:16)  Prin faptele noastre de credință, arătăm că avem încredere în promisiunile lui Iehova și în normele sale drepte. Astfel, avem convingerea că Iehova ne va declara drepți și ne va numi prietenii săi.

16. Cum a fost întărită credința lui Avraam de speranță?

¹⁶ În Romani, capitolul 4, este evidențiată o altă lecție vitală pe care o putem învăța de la Avraam: importanța speranței. Iehova a promis că, prin Avraam, aveau să fie binecuvântate multe națiuni. Să ne imaginăm ce speranță extraordinară era aceasta pentru Avraam. (Gen. 12:3; 15:5; 17:4; Rom. 4:17) Însă Avraam ajunsese la 100 de ani, iar Sara la 90, iar ei nu aveau încă un fiu. Din punct de vedere uman, realizarea promisiunii divine părea imposibilă. Acesta a fost un adevărat test al credinței pentru Avraam. „Totuși, pe baza speranței, el a avut credință că va deveni tatăl multor națiuni.” (Rom. 4:18, 19) Și, într-adevăr, speranța lui s-a împlinit. El a devenit tatăl lui Isaac, fiul pe care îl așteptase atât de mult! (Rom. 4:20-22)

17. De unde știm că Iehova ne poate considera drepți ca prieteni ai săi?

¹⁷ După cum am observat în acest articol, la fel ca Avraam, și noi putem avea aprobarea lui Dumnezeu și putem fi declarați drepți ca prieteni ai lui. Pavel a menționat acest aspect în Romani 4:23, 24: „Cuvintele «a fost considerat drept» nu au fost scrise doar pentru [Avraam], ci și pentru noi, care vom fi considerați drepți, deoarece credem în Cel care l-a sculat din morți pe Isus”. Asemenea lui Avraam, și noi avem nevoie nu doar de credință și fapte, ci și de speranță. În articolul următor, vom discuta despre această calitate, pe care Pavel o analizează în Romani, capitolul 5.