1. Cât de importantă era pâinea în timpurile biblice?

 PÂINEA era un aliment de bază pentru mulți oameni din timpurile biblice. (Gen. 14:18; Luca 4:4) Ea avea un rol atât de important, încât, în Biblie, termenul „pâine” are, uneori, o semnificație extinsă, referindu-se la hrană, în general. (Mat. 6:11; Fap. 20:7, nota de studiu) De asemenea, pâinea reprezintă elementul central a două miracole bine cunoscute, pe care le-a înfăptuit Isus. (Mat. 16:9, 10) Unul dintre aceste miracole este consemnat în Ioan capitolul 6. În timp ce analizăm această relatare, ne vom concentra asupra valorii ei practice pentru zilele noastre.

2. În ce situație au avut nevoie de hrană mii de oameni?

² După ce încheiaseră un tur de predicare, apostolii lui Isus s-au urcat împreună cu el într-o barcă și s-au dus pe malul opus al Mării Galileei, în zona Betsaidei, iar acolo au găsit un loc retras în care să se odihnească. (Mar. 6:7, 30-32; Luca 9:10) Însă, la puțin timp după aceea, mii de oameni au sosit acolo și s-au strâns în jurul lor. Isus nu i-a ignorat. Dimpotrivă, plin de bunătate, și-a făcut timp să-i învețe despre Regat și să-i vindece pe cei care erau bolnavi. Întrucât se făcea târziu, discipolii s-au întrebat ce vor mânca toți acei oameni. Unii aveau, probabil, la ei câteva alimente, însă cei mai mulți trebuiau să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare. (Mat. 14:15; Ioan 6:4, 5) Cum avea să-i ajute Isus?

ÎNMULȚIREA MIRACULOASĂ A PÂINII

3. Ce le spune Isus apostolilor să facă pentru mulțime? (Vezi și imaginea.)

³ Isus le spune apostolilor: „Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva să mănânce”. (Mat. 14:16) Părea însă o sarcină imposibil de realizat deoarece trebuiau hrăniți aproximativ  5 000 de bărbați. Iar, împreună cu femeile și cu copiii, erau, probabil, 15 000 de persoane care aveau nevoie de hrană. (Mat. 14:21) Atunci, Andrei face următoarea remarcă: „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești mici. Dar cum să ajungă la atâția oameni?”. (Ioan 6:9) Pâinea de orz era un aliment de larg consum, iar peștii pe care îi avea acel băiețel erau, probabil, sărați și uscați. În orice caz, acea cantitate nu era suficientă pentru a hrăni o mulțime atât de mare – sau era?

4. Ce putem învăța din Ioan 6:11-13? (Vezi și imaginile.)

⁴ Asemenea unei gazde ospitaliere, Isus a spus mulțimii să se întindă în grupuri pe iarbă. (Mar. 6:39, 40; citește Ioan 6:11-13.) Apoi, i-a mulțumit Tatălui în rugăciune pentru pâine și pește, un gest cât se poate de potrivit având în vedere că Dumnezeu era Sursa hranei. Acest lucru ne reamintește că este important să ne rugăm înainte de fiecare masă, indiferent că suntem singuri sau în prezența altora. Apoi, Isus i-a pus pe apostoli să împartă hrana, iar toți au mâncat pe săturate. A fost atât de multă mâncare, încât oamenii nu au putut să mănânce tot. Totuși, Isus nu a vrut să se risipească nimic. De aceea, le-a spus discipolilor să strângă resturile de mâncare, posibil, pentru a fi folosite ulterior. Astfel, Isus ne-a dat un exemplu în ce privește folosirea cu înțelepciune a resurselor. Dacă ești părinte, ai putea analiza această relatare împreună cu copiii tăi, scoțând în evidență lecțiile referitoare la rugăciune, ospitalitate și generozitate.

5. Cum au reacționat oamenii văzând ce a făcut Isus în acea zi pentru ei, dar cum a acționat Isus?

 ⁵ Mulțimile au fost profund impresionate de modul în care preda Isus și de miracolele pe care le făcea. Amintindu-și că Moise promisese că Dumnezeu va ridica un profet deosebit, poate că ei s-au întrebat dacă nu cumva chiar Isus era acel profet. (Deut. 18:15-18) În acest caz, ei s-au gândit, probabil, că Isus putea fi un conducător extraordinar, capabil chiar să hrănească întreaga națiune cu pâine. Drept urmare, mulțimea a vrut „să-l prindă și să-l facă rege”. (Ioan 6:14, 15) Dacă el ar fi acceptat acest lucru, ar fi însemnat să se implice în problemele politice ale iudeilor, aflați sub dominație romană. Însă cum a reacționat Isus? Biblia arată că, fără ezitare, ‘s-a retras pe munte’. Așadar, în pofida presiunilor altora, el a refuzat să se implice în politică. Cu toții vrem să-i urmăm exemplul!

6. Cum putem arăta că dorim să imităm modelul lăsat de Isus? (Vezi și imaginea.)

⁶ În prezent, oamenii nu ne vor cere să înmulțim pâinea sau să facem vindecări miraculoase, nici nu vor încerca să ne numească regi sau șefi de stat. Însă unii ne-ar putea îndemna insistent să ne implicăm în politică votând pe cineva despre care ei cred că va schimba situația în bine sau exprimându-ne susținerea față de acea persoană. Totuși, nu trebuie să uităm exemplul lui Isus. El a refuzat să se implice în  chestiuni politice, iar, la un moment dat, chiar a spus: „Regatul meu nu face parte din această lume”. (Ioan 17:14; 18:36) Creștinii dau dovadă de înțelepciune dacă își însușesc modul de gândire al lui Isus și acționează la fel ca el. Noi susținem Regatul său, depunem mărturie despre el și ne rugăm pentru venirea lui. (Mat. 6:10) Dar să revenim la relatarea despre înmulțirea miraculoasă a pâinii și să vedem ce alte lecții putem desprinde de aici.

„SEMNIFICAȚIA ÎNTÂMPLĂRII CU PÂINILE”

7. Ce a făcut Isus și cum au reacționat apostolii? (Ioan 6:16-20)

⁷ După ce hrănește mulțimile, Isus le spune apostolilor să urce în barcă și să se întoarcă în Capernaum, iar el se retrage pe munte, evitând, astfel, mulțimea care vrea să-l facă rege. (Citește Ioan 6:16-20.) În timp ce apostolii vâsleau, izbucnește o furtună. Vântul bate cu putere, iar marea este tot mai agitată. Atunci, Isus vine spre ei umblând pe mare. El îi spune apostolului Petru să facă și el același lucru. (Mat. 14:22-31) După ce Isus urcă în barcă, vântul se potolește. Cuprinși de uimire, discipolii afirmă: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”. a (Mat. 14:33) Este interesant că ei au făcut această afirmație după ce Isus a umblat pe apă, nu după ce el a înmulțit în mod miraculos pâinea. Marcu menționează următorul detaliu: „[Apostolii] au fost peste măsură de uluiți, pentru că nu înțeleseseră semnificația întâmplării cu pâinile, iar inima lor încă nu putea să înțeleagă”. (Mar. 6:50-52) Într-adevăr, ei nu înțeleseseră cât de mare era puterea pe care Iehova i-o dăduse lui Isus pentru a înfăptui miracole. La puțin timp după aceea, Isus însuși aduce în discuție miracolul înmulțirii pâinii, învățându-i pe discipoli încă o lecție, care ne este utilă și nouă.

8, 9. De ce l-a căutat mulțimea pe Isus? (Ioan 6:26, 27)

⁸ Oamenii pe care Isus i-a hrănit erau interesați de satisfacerea propriilor necesități fizice și dorințe. De ce putem spune acest lucru? A doua zi, mulțimea a văzut că Isus și apostolii săi plecaseră. De aceea, oamenii s-au urcat în niște bărci care veniseră din Tiberiada și s-au dus la Capernaum ca să-l caute pe Isus. (Ioan 6:22-24) Au fost acei oameni motivați, în principal, de dorința de a auzi mai multe lucruri despre Regat? Nu. Ei erau preocupați de necesitățile lor fizice, dorind ca Isus să le dea din nou pâine. De unde știm acest lucru?

⁹ Să observăm ce s-a întâmplat când mulțimea l-a găsit pe Isus lângă Capernaum. Isus a afirmat deschis că ei îl căutau doar ca să primească hrană fizică. El le-a spus că ‘au mâncat din pâini și s-au săturat’ cu „hrana care piere”. De aceea, i-a îndemnat să lucreze pentru „hrana . . . care duce la viață veșnică”. (Citește Ioan 6:26, 27.) Această hrană avea să le fie oferită de Tatăl său prin intermediul lui. Ideea că exista o hrană care putea duce la viață veșnică trebuie să-i fi uimit foarte mult pe cei prezenți. Ce fel de hrană putea produce acest efect și cum puteau intra în posesia ei?

10. Ce era „lucrarea lui Dumnezeu” despre care a vorbit Isus?

¹⁰ Din câte se pare, acei iudei s-au gândit că, pentru a primi hrana despre care vorbea Isus, trebuiau să îndeplinească anumite lucrări. Probabil că s-au gândit chiar la „lucrările” menționate în Legea  mozaică. Însă Isus le-a explicat: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să manifestați credință în cel pe care l-a trimis El”. (Ioan 6:28, 29) Manifestarea credinței în reprezentantul lui Dumnezeu este o condiție necesară pentru a avea „viață veșnică”. De fapt, Isus menționase într-o ocazie anterioară acest adevăr. (Ioan 3:16-18, 36) Ulterior, el urma să ofere și alte detalii despre modul în care putem obține viață veșnică. (Ioan 17:3)

11. Cum au arătat iudeii că doreau în continuare să primească doar hrană propriu-zisă? (Psalmul 78:24, 25)

¹¹ Iudeii cu care vorbea Isus nu au acceptat învățătura sa referitoare la o nouă ‘lucrare a lui Dumnezeu’. Ei l-au întrebat: „Ce semn faci, ca să-l vedem și să te credem?”. (Ioan 6:30) În continuare, ei au spus că, pe timpul lui Moise, strămoșii lor primiseră mană, care putea fi asemănată cu pâinea. (Neem. 9:15; citește Psalmul 78:24, 25.) Este evident că iudeii erau încă preocupați să primească pâine propriu-zisă. Ei nici măcar nu l-au întrebat pe Isus la ce se referă când le-a vorbit în continuare despre „adevărata pâine din cer”, care, asemenea manei din cer, le dădea viață. (Ioan 6:32) Aceștia erau atât de preocupați de necesitățile lor fizice, încât au ignorat adevărurile spirituale pe care Isus încerca să li le împărtășească. Ce putem învăța din această relatare?

PRINCIPALA NOASTRĂ PREOCUPARE

12. Cum a arătat Isus care ar trebui să fie principala noastră preocupare?

¹² Din Ioan capitolul 6 desprindem o lecție importantă: principala noastră preocupare trebuie să fie satisfacerea necesităților spirituale. Isus a transmis această idee și când a respins una dintre ispitele lui Satan. (Mat. 4:3, 4) Iar, în Predica de pe munte, el a scos în evidență importanța conștientizării necesităților noastre spirituale. (Mat. 5:3) Prin urmare, ne-am putea întreba: „Arăt prin modul meu de viață că pun mai mult accent pe satisfacerea necesităților mele spirituale decât pe satisfacerea propriilor dorințe?”.

13. a) De ce nu este greșit să ne bucurăm de hrana fizică? b) Cărui avertisment trebuie să-i acordăm atenție? (1 Corinteni 10:6, 7, 11)

¹³ Este cât se poate de potrivit să ne rugăm pentru necesitățile noastre fizice și să găsim bucurie în satisfacerea lor. (Luca 11:3) Biblia spune că este bine ca un om „să mănânce, să bea și să se bucure de truda lui” și că aceasta „vine din mâna adevăratului Dumnezeu”. (Ecl. 2:24; 8:15; Iac. 1:17) Totuși, trebuie să avem grijă ca lucrurile materiale să nu ocupe un loc central în viața noastră. Și apostolul Pavel a scos în evidență această idee când le-a scris creștinilor care trăiau în ultimele zile ale sistemului iudaic. El a menționat evenimente din istoria poporului Israel, inclusiv ceea ce s-a întâmplat la muntele Sinai. Pavel i-a avertizat pe creștini ‘să nu-și dorească lucruri rele, cum au dorit israeliții’. (Citește 1 Corinteni 10:6, 7, 11.) Din cauza dorinței lor egoiste de a mânca, israeliții au transformat până și măsurile miraculoase luate de Iehova în „lucruri rele”. (Num. 11:4-6, 31-34) Iar când s-au închinat la vițelul de aur, ei au mâncat, au băut și s-au distrat. (Ex. 32:4-6) Pavel a menționat aceste exemple ca avertisment pentru creștinii care urmau să asiste la încheierea sistemului iudaic, în 70 e.n. Sfatul lui este important și pentru noi deoarece, asemenea creștinilor din secolul I, ne aflăm în pragul încheierii actualului sistem.

14. Ce spune Biblia despre hrana de care ne vom putea bucura în lumea nouă?

 ¹⁴ Când ne-a spus să cerem „pâinea noastră pentru această zi”, Isus a îndreptat atenția și spre timpul când voința lui Dumnezeu se va face „precum în cer, așa și pe pământ”. (Mat. 6:9-11) Cum îți imaginezi acea lume? Biblia arată că voința lui Dumnezeu este aceea de a ne bucura și de o hrană sănătoasă. Potrivit cu Isaia 25:6-8, sub Regatul lui Iehova, pământul va fi plin de hrană fizică de cea mai bună calitate. Iar Psalmul 72:16 prezice: „Va fi bogăție de grâne pe pământ, pe vârful munților va fi belșug”. Aștepți cu nerăbdare să pregătești din făina acelor grâne rețeta ta preferată de pâine sau să încerci noi rețete? De asemenea, vei putea să-ți plantezi propria viță-de-vie și să te bucuri de rodul ei. (Is. 65:21, 22) De aceste lucruri minunate se vor putea bucura toți oamenii!

15. Ce program de instruire va fi organizat în folosul celor care vor învia? (Ioan 6:35)

¹⁵ Citește Ioan 6:35. Să ne gândim la cei care au mâncat din pâinea și din peștele oferite de Isus. La înviere, este posibil să-i întâlnim pe unii dintre ei. Chiar dacă în trecut nu au manifestat credință, este posibil ca ei să fie înviați. (Ioan 5:28, 29) Însă atunci, vor trebui să învețe semnificația cuvintelor lui Isus: „Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va fi deloc foame”. Ei vor trebui să cultive credință în jertfa de răscumpărare oferită de Isus, adică să creadă că el și-a dat viața pentru ei. În acel timp, cei înviați și copiii care probabil se vor naște atunci vor beneficia de un program de instruire spirituală. Participarea la acest program de instruire ne va aduce o bucurie de nedescris! Oricât de delicioasă va fi hrana pe care o vom consuma în lumea nouă, ea nu va egala satisfacția pe care ne-o va aduce instruirea spirituală a altora. Într-adevăr, viața noastră va gravita în jurul lucrurilor spirituale.

16. Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁶ În acest articol, am analizat o parte din relatarea consemnată în Ioan capitolul 6. Însă Isus urma să-i învețe pe iudeii de atunci mult mai multe lucruri despre „viața veșnică”. Aceste adevăruri meritau atenția lor, iar în prezent merită atenția noastră. În articolul următor, vom continua analiza capitolului 6 din Ioan.