1-3. a) De ce putem fi siguri că este posibil să devenim prietenii lui Dumnezeu? b) Ce exemple vom analiza în acest articol?

ÎN BIBLIE, Avraam este numit prietenul lui Dumnezeu (Is. 41:8; Iac. 2:23). De fapt, acest bărbat fidel este singura persoană despre care Biblia spune în mod concret lucrul acesta. Înseamnă oare că Avraam a fost singurul om care a devenit prietenul lui Iehova? Nu. Biblia arată că toți putem avea acest privilegiu.

² Cuvântul lui Dumnezeu conține multe relatări despre bărbați și femei care s-au temut de Iehova, și-au pus credința în el și au devenit prietenii săi apropiați. (Citește Psalmul 25:14.) Ei fac parte din ‘norul mare de martori’ despre care a vorbit apostolul Pavel (Evr. 12:1). Chiar dacă au fost foarte diferiți, fără îndoială că toți aceștia au fost prietenii lui Dumnezeu.

³ Să analizăm exemplul a trei dintre prietenii apropiați ai lui Iehova menționați în Biblie: 1) Rut, o văduvă tânără din Moab, care s-a dovedit loială; 2) Ezechia, un rege fidel al lui Iuda; și 3) Maria, mama lui Isus, o femeie umilă. Ce putem învăța din  modul în care fiecare dintre ei a cultivat o relație de prietenie cu Dumnezeu?

4, 5. Ce decizie grea a avut de luat Rut și de ce nu i-a fost deloc ușor să ia această decizie? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁴ Să ne-o imaginăm pe Naomi, împreună cu nurorile ei, Rut și Orpa, traversând câmpiile Moabului în drum spre Israel. La un moment dat, Orpa decide să se întoarcă acasă, în Moab. Însă Naomi este hotărâtă să-și continue drumul spre Israel, țara ei natală. Oare ce va face Rut? Ea are de luat probabil cea mai importantă decizie din viața ei: fie să se întoarcă acasă la poporul ei, în Moab, fie să rămână lângă soacra ei, Naomi, și să meargă la Betleem (Rut 1:1-8, 14).

⁵ Rut s-ar fi putut gândi că avea o familie în Moab și că mama ei și alte rude ar fi primit-o și i-ar fi purtat de grijă. Și apoi, Moabul era țara ei natală. Ea cunoștea obiceiurile, limba și oamenii de acolo. Naomi nu-i putea promite că va avea astfel de avantaje în Betleem. În plus, ea se temea că nu va putea să-i ofere nurorii ei un soț sau o casă. De aceea, a sfătuit-o pe Rut să se întoarcă în Moab. Așa cum am văzut, Orpa „s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei” (Rut 1:9-15). Dar Rut nu voia să se întoarcă la poporul ei și la dumnezeii falși ai acestuia.

6. a) Ce alegere înțeleaptă a făcut Rut? b) De ce a spus Boaz despre Rut că a căutat refugiu sub aripile lui Iehova?

⁶ Se pare că Rut aflase despre Iehova Dumnezeu de la soțul ei sau de la Naomi. Iehova nu era ca dumnezeii Moabului. Rut știa că Iehova merita iubirea și închinarea ei. Însă nu era suficient să cunoască acest lucru. Rut trebuia să ia o decizie. Ea a făcut o alegere înțeleaptă. Iată ce i-a spus ea lui Naomi: „Poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (Rut 1:16). Inima ne este mișcată când ne gândim la iubirea lui Rut față de Naomi. Dar și mai importantă a fost iubirea ei față de Iehova. Mai târziu, Boaz a lăudat-o pentru că a căutat refugiu sub aripile lui Iehova. (Citește Rut 2:12.) Cuvintele lui Boaz ne amintesc probabil de modul în care un pui de pasăre caută refugiu și ocrotire sub aripile mamei lui (Ps. 36:7; 91:1-4). În mod asemănător, Iehova a ocrotit-o plin de iubire pe Rut și a răsplătit-o pentru credința ei. Rut n-a avut niciodată vreun motiv să regrete decizia pe care a luat-o.

7. Ce i-ar putea ajuta pe cei care ezită să-și dedice viața lui Iehova?

⁷ Mulți oameni învață despre Iehova, dar ezită să se refugieze la el. Ei se rețin să-și dedice viața lui Iehova și să se boteze. Dacă și tu eziți să te dedici lui Iehova, ai stat să te gândești de ce? Adevărul e că orice om îi slujește unui dumnezeu (Ios. 24:15). De ce n-ai căuta refugiu la singurul Dumnezeu care merită să fie slujit? Faptul de a te dedica lui Iehova este o modalitate excelentă de a arăta că ai credință în el. Așa cum a ajutat-o pe Rut, el te va ajuta și pe tine să trăiești la înălțimea dedicării tale și să faci față oricăror încercări cu care te-ai putea confrunta.

8. În ce mediu a crescut Ezechia?

⁸ Spre deosebire de Rut, tânărul Ezechia s-a născut într-o națiune dedicată lui Iehova. Dar nu toți israeliții trăiau la înălțimea dedicării lor. Așa au stat lucrurile cu tatăl lui Ezechia, regele Ahaz. Acest om rău a făcut ca poporul să se închine la idoli și a profanat templul lui Iehova din Ierusalim. Ahaz chiar i-a ars de vii pe unii dintre fiii săi oferindu-i ca jertfă  unui dumnezeu fals! Ne putem imagina ce copilărie grea trebuie să fi avut Ezechia! (2 Regi 16:2-4, 10-17; 2 Cron. 28:1-3)

9, 10. a) De ce ar fi fost ușor ca Ezechia să devină un bărbat furios și plin de amărăciune? b) De ce nu ar trebui să ne înfuriem pe Dumnezeu? c) De ce nu ar trebui să credem că mediul în care am crescut stabilește ce fel de persoane vom deveni?

⁹ Ar fi fost ușor ca Ezechia să devină un bărbat furios și plin de amărăciune și să se răzvrătească împotriva lui Iehova. Unii oameni care nu s-au confruntat nici pe departe cu atâtea probleme ca Ezechia consideră că au motive întemeiate să „se înfurie împotriva lui Iehova” sau să se supere pe organizația sa (Prov. 19:3). Iar alții sunt convinși că mediul familial nesănătos în care au crescut îi condamnă să fie răi și, probabil, să repete greșelile părinților (Ezec. 18:2, 3). Dar sunt corecte aceste idei?

¹⁰ Din exemplul lui Ezechia reiese clar că astfel de idei sunt greșite! Nu există niciun motiv întemeiat pentru a ne înfuria pe Iehova, deoarece nu el este cauza necazurilor care se abat asupra oamenilor din această lume rea (Iov 34:10). E adevărat, părinții pot avea o influență puternică asupra copiilor lor, fie în bine, fie în rău (Prov. 22:6; Col. 3:21). Dar asta nu înseamnă că mediul familial în care a crescut cineva îi stabilește drumul în viață. De ce? Deoarece Iehova ne-a dat tuturor un dar prețios: capacitatea de a alege ce să facem și ce fel de persoane să fim (Deut. 30:19). Cum a folosit Ezechia acest dar?

11. Ce l-a ajutat pe Ezechia să fie unul dintre cei mai buni regi ai lui Iuda?

¹¹ Chiar dacă a fost fiul unuia dintre cei mai răi regi ai lui Iuda, Ezechia a devenit unul dintre cei mai buni regi. (Citește 2 Regi 18:5, 6.) El a ales să nu urmeze exemplul rău al tatălui său. În schimb, a ales să asculte de profeții Isaia, Mica și Osea, care au trăit în vremea sa. El a acordat atenție cuvintelor inspirate ale acestor bărbați fideli, permițând ca sfaturile și disciplinarea lui Iehova să se întipărească în inima sa. Astfel, el s-a simțit îndemnat să îndrepte multe dintre lucrurile  rele pe care le făcuse tatăl său. El a făcut aceasta curățând templul, rugându-l pe Dumnezeu să ierte păcatele poporului și distrugând toți idolii din țară (2 Cron. 29:1-11, 18-24; 31:1). Când s-a confruntat cu încercări grele, de exemplu când Sanherib, regele Asiriei, a amenințat că va ataca Ierusalimul, Ezechia a dat dovadă de mult curaj și de o credință puternică. El a avut încredere că Dumnezeu îi va salva și a încurajat poporul prin cuvânt și exemplu (2 Cron. 32:7, 8). Mai târziu, când a avut nevoie de corectare pentru că inima i s-a umplut de trufie, Ezechia s-a umilit și s-a căit (2 Cron. 32:24-26). Este clar, Ezechia n-a permis ca trecutul să-i ruineze prezentul sau să-i distrugă viitorul. Dimpotrivă, el a arătat că era un prieten al lui Iehova și un exemplu demn de imitat.

12. La fel ca Ezechia, cum dovedesc mulți creștini din prezent că sunt prietenii lui Iehova?

¹² Întrucât trăim într-o lume crudă și lipsită de iubire, nu este de mirare că mulți copii cresc fără să aibă parte de iubirea și ocrotirea părinților (2 Tim. 3:1-5). Mulți creștini din prezent provin din familii cu probleme. Însă ei au cultivat o prietenie strânsă cu Iehova. La fel ca Ezechia, ei demonstrează că trecutul unei persoane nu trebuie să-i stabilească viitorul. Dumnezeu ne-a acordat demnitate înzestrându-ne cu liber-arbitru. Iar noi avem privilegiul să folosim acest dar pentru a ne alipi de Iehova și a-i aduce onoare și glorie, așa cum a făcut Ezechia.

13, 14. De ce responsabilitatea încredințată Mariei putea părea prea grea, dar cum a reacționat ea la cuvintele lui Gabriel?

¹³ La secole după Ezechia, o tânără umilă din Nazaret a cultivat o prietenie specială cu Iehova și a primit o responsabilitate unică. Ea urma să rămână însărcinată, iar apoi să-l nască și să-l crească pe Fiul unic-născut al lui Dumnezeu! Să ne imaginăm câtă încredere a avut Iehova în Maria, fiica lui Eli, pentru a-i da o astfel de misiune! Dar care a fost reacția Mariei când i s-a încredințat această responsabilitate?

¹⁴ De multe ori ne gândim la faptul că Maria a avut un privilegiu extraordinar. Totuși, să nu uităm că ea a avut probabil și unele îngrijorări. De exemplu, îngerul Gabriel i-a spus că urma să rămână însărcinată în mod miraculos, fără să aibă relații sexuale cu vreun bărbat. Însă Gabriel nu le-a explicat familiei și vecinilor ei cum urma ea să rămână însărcinată. Ce aveau ei să creadă? Cum avea Maria să-l convingă pe Iosif, logodnicul ei, că, deși era însărcinată, îi rămăsese fidelă? În plus, ce mare avea să fie responsabilitatea  de a-l crește, a-l îngriji și a-l educa pe Fiul unic-născut al Celui Preaînalt! Nu putem cunoaște toate îngrijorările care i-au trecut probabil prin minte când i-a vorbit Gabriel. Ceea ce știm însă este că Maria a spus: „Iată sclava lui Iehova! Să mi se facă după cuvintele tale” (Luca 1:26-38).

15. De ce este remarcabilă credința Mariei?

¹⁵ Credința Mariei este cu adevărat remarcabilă! Ea a fost gata să facă orice i s-a cerut, la fel ca o sclavă. Maria a avut încredere că Iehova, Stăpânul ei, urma să-i poarte de grijă și s-o ocrotească. Cum a putut să aibă Maria o credință atât de puternică? Credința nu este un lucru cu care ne naștem. Ea este rezultatul eforturilor făcute de o persoană și a binecuvântării lui Dumnezeu (Gal. 5:22; Ef. 2:8). Există dovezi că Maria a făcut eforturi pentru a-și întări credința? Da. Să ne gândim cum a ascultat și cum a vorbit ea.

16. De unde reiese că Maria a știut să asculte?

¹⁶ Cum a ascultat Maria. Biblia ne îndeamnă ‘să fim prompți la ascultare, înceți la vorbire’ (Iac. 1:19). Fără îndoială, Maria a știut să asculte. Evanghelia lui Luca menționează de două ori că Maria a ascultat cu atenție unele cuvinte ce aveau o semnificație spirituală profundă. Apoi, ea și-a făcut timp să mediteze la cele auzite. De exemplu, când s-a născut Isus, niște păstori umili i-au dezvăluit Mariei ceea ce le spusese un înger. După aproximativ 12 ani, deși era încă un copil, Isus i-a spus Mariei ceva ce a uimit-o. În ambele cazuri, Maria a ascultat, și-a amintit și s-a gândit profund la cele auzite. (Citește Luca 2:16-19, 49, 51.)

17. Ce aflăm despre Maria din modul în care a vorbit?

¹⁷ Cum a vorbit Maria. Biblia consemnează puține cuvinte rostite de Maria. Cel mai lung pasaj în care sunt citate cuvintele ei este cel din Luca 1:46-55. Aceste cuvinte arată că Maria cunoștea bine Scripturile inspirate. Cuvintele ei se aseamănă cu cele din rugăciunea Anei, mama profetului Samuel (1 Sam. 2:1-10). Se pare că, în acest pasaj, Maria a făcut referire la Scripturi de aproximativ 20 de ori. Este limpede că Mariei îi plăcea să vorbească despre lucruri spirituale. Ea vorbea cu drag despre comorile din inima ei, un tezaur de adevăruri prețioase pe care le învățase de la cel mai mare Prieten al ei, Iehova Dumnezeu.

18. Cum putem imita credința Mariei?

¹⁸ La fel ca Maria, am putea primi unele responsabilități de la Iehova ce par prea grele. În această situație, să imităm exemplul Mariei acceptându-le cu umilință și având încredere că Iehova ne va ajuta. De asemenea, putem imita credința Mariei ascultând cu atenție cuvintele lui Iehova, meditând la adevărurile prețioase pe care le-am aflat și spunându-le cu bucurie altora ceea ce am învățat despre el și despre scopurile sale (Ps. 77:11, 12; Luca 8:18; Rom. 10:15).

19. De ce anume putem fi siguri dacă imităm exemplele de credință menționate în Biblie?

¹⁹ Este clar că Rut, Ezechia și Maria au fost prietenii lui Iehova, la fel ca Avraam. Ei, împreună cu toți cei care alcătuiesc ‘norul mare de martori’ și cu mulți alți oameni fideli care au trăit de-a lungul istoriei, au avut privilegiul minunat de a fi prieteni ai lui Dumnezeu. Fie ca și noi să continuăm să imităm aceste exemple de credință! (Evr. 6:11, 12) Dacă facem acest lucru, putem fi siguri că vom primi o mare răsplată, aceea de a fi prieteni apropiați ai lui Iehova pentru eternitate!