PROGRESUL lucrării Regatului în Brazilia a fost relativ lent la începutul anilor ’30 ai secolului trecut. Dar, în 1935, pionierii Nathaniel și Maud Yuille i-au trimis o scrisoare fratelui Joseph Rutherford, care era pe atunci în fruntea lucrării de predicare. Ei s-au oferit să slujească și i-au scris că ar fi „bucuroși să meargă oriunde”.

Nathaniel, un inginer în construcții civile ieșit la pensie, avea pe atunci 62 de ani. El fusese director al serviciului într-o congregație a Martorilor lui Iehova din San Francisco, California, SUA. Acolo, el organizase lucrarea de predicare și folosise echipamente de sonorizare pentru răspândirea veștii bune. Experiența și spiritul lui de dăruire s-au dovedit a fi o binecuvântare în noua sa repartiție ca serv de filială în Brazilia, un vast teritoriu multilingv.

Nathaniel și Maud au sosit în Brazilia în 1936. Cu ei a venit și Antonio Andrade, un alt pionier, care era și interpret. Ei au adus o încărcătură prețioasă: 35 de fonografe și o mașină cu difuzoare. Pe atunci, în Brazilia, a cincea țară din lume ca suprafață, erau doar în jur de 60 de vestitori ai Regatului. Însă aceste instrumente inedite aveau să-i ajute să ajungă cu vestea bună la milioane de oameni în doar câțiva ani.

La o lună de la sosirea familiei Yuille, filiala a organizat primul congres de serviciu din Brazilia, care s-a ținut în orașul São Paulo. * Mașina cu difuzoare, condusă după cât se pare de Maud, a intrat în funcțiune anunțând discursul public. Mașina a atras atenția oamenilor, astfel că la discurs au fost prezente 110 persoane. Programul congresului a ridicat moralul vestitorilor, care s-au simțit îndemnați să  participe și mai mult la lucrarea de predicare. Ei au învățat cum să predice folosind publicații și fișe de mărturie, precum și discuri fonografice în engleză, germană, maghiară, poloneză, spaniolă și, mai târziu, în portugheză.

În 1937 s-au ținut trei congrese de serviciu în São Paulo, Rio de Janeiro și Curitiba. Acestea au dat un nou imbold lucrării de evanghelizare. Mașina cu difuzoare îi însoțea pe delegați în lucrarea din casă-n casă. José Maglovsky, care pe atunci era doar un copil, a scris mai târziu: „Puneam publicațiile biblice pe un stand și, în timp ce mașina cu difuzoare transmitea un mesaj înregistrat, noi le vorbeam oamenilor care ieșeau din casele lor ca să vadă ce se întâmpla”.

Botezurile se făceau în râuri, în timp ce alți oameni stăteau la plajă în apropiere. Acestea erau ocazii bune pentru a depune mărturie cu ajutorul mașinii cu difuzoare. Întrucât cuvântarea de botez a fratelui Rutherford răsuna în toată zona, oamenii curioși înconjurau mașina și ascultau cuvântarea, în timp ce era tradusă în portugheză. După aceea, candidații la botez erau scufundați în apă pe fondul muzical al cântărilor Regatului înregistrate în poloneză. Frații și surorile cântau împreună în diferite limbi. „Îți amintea de modul în care, la Penticostă, fiecare a înțeles mesajul în propria limbă”, se spunea în Anuarul pe 1938.

După congrese, în fiecare duminică, indiferent de vreme, mașina cu difuzoare transmitea discursuri biblice în parcuri, zone rezidențiale și fabrici din centrul orașului São Paulo, precum și în orășelele învecinate. Cu ajutorul mașinii cu difuzoare se transmitea un program lunar celor 3000 de oameni dintr-o leprozerie, aflată la 97 de kilometri nord-vest de São Paulo. Cu timpul, aici s-a format o congregație înfloritoare. În pofida bolii lor chinuitoare, acei vestitori ai Regatului au obținut permisiunea de a vizita o altă leprozerie pentru a le împărtăși celor de acolo mesajul mângâietor al Bibliei.

În cele din urmă, spre sfârșitul anului 1938 au fost puse la dispoziție înregistrări și în limba portugheză. Când se sărbătorea Ziua Morților, mașina cu difuzoare mergea de la un cimitir la altul și transmitea cuvântările „Unde sunt morții?”, „Iehova” și „Bogăție”. Astfel, mesajul a ajuns la peste 40000 de persoane îndoliate.

Preoților nu le-a plăcut deloc această proclamare curajoasă a adevărului biblic. Indignați, ei au făcut deseori presiuni asupra autorităților locale ca să reducă la tăcere mașina cu difuzoare. Sora Yuille își amintește o ocazie când un preot local a instigat o gloată să se adune în jurul mașinii cu difuzoare. Dar au venit primarul și niște ofițeri de poliție. Aceștia au ascultat întregul program, iar, la final, primarul a plecat având în mână publicații biblice. Nu s-a întâmplat nimic grav în ziua aceea. În pofida acestei opoziții, în raportul despre Brazilia din Anuarul pe 1940 se spunea că anul 1939 a fost „cea mai bună perioadă pentru a-i sluji Marelui Teocrat și a-i proclama numele”.

Sosirea „mașinii Turnul de veghe” a marcat, într-adevăr, un punct de cotitură în istoria lucrării de predicare din Brazilia. Ea a avut un rol important în transmiterea mesajului despre Regat la milioane de oameni. Chiar dacă acea mașină bine-cunoscută a fost vândută în 1941, Martorii lui Iehova au continuat să le predice vestea bună oamenilor sinceri din vastul teritoriu al Braziliei. (Din arhiva noastră din Brazilia)