1, 2. Potrivit cu Matei 5:11, cum ar trebui să privim încercările?

ISUS le-a promis continuatorilor săi că vor simți o fericire autentică, dar le-a spus și că vor trece prin încercări. (Mat. 10:22, 23; Luca 6:20-23) Fiind discipoli ai lui Cristos, simțim, într-adevăr, bucurie. Dar ce putem spune despre situațiile în care familia ni se împotrivește, suntem persecutați de autorități sau colegii de serviciu ori de școală fac presiuni asupra noastră ca să adoptăm o conduită greșită? Firește, astfel de încercări ne-ar putea neliniști.

² În mod normal, oamenii nu consideră persecuțiile un motiv de bucurie. Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să avem chiar această perspectivă asupra încercărilor. Discipolul Iacov ne-a sfătuit să nu ne lăsăm doborâți de încercări, ci să le considerăm un motiv de bucurie. (Iac. 1:2, 12) Iar Isus a spus că trebuie să fim fericiți chiar și atunci când suntem persecutați. (Citește Matei 5:11.) Dar cum ne putem păstra bucuria în astfel de situații? Analizarea câtorva idei din scrisoarea adresată de Iacov primilor creștini ne va fi foarte utilă în acest sens. Mai întâi, vom vedea prin ce încercări au trecut ei.

3. Ce s-a întâmplat la scurt timp după ce Iacov a devenit discipol al lui Isus?

³ La puțin timp după ce Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a devenit discipol al său, creștinii din Ierusalim au ajuns ținta unor aprige persecuții. (Fap. 1:14; 5:17, 18) Când discipolul Ștefan a fost ucis, mulți creștini au fugit din oraș și „s-au împrăștiat în regiunile Iudeei și ale Samariei”, ajungând până în Cipru și în Antiohia. (Fap. 7:58–8:1; 11:19) Prin câte greutăți au trebuit ei să treacă! Totuși, au continuat să predice  cu zel vestea bună oriunde au mers, astfel că pe tot cuprinsul Imperiului Roman s-au format congregații. (1 Pet. 1:1) Însă îi așteptau vremuri și mai tulburi.

4. Prin ce alte încercări au trecut primii creștini?

⁴ Creștinii din secolul I au trebuit să înfrunte diverse încercări. De exemplu, în jurul anului 50 e.n., împăratul roman Claudiu le-a poruncit tuturor evreilor să părăsească Roma. Prin urmare, evreii care deveniseră creștini au fost obligați să-și abandoneze locuințele și să se mute în altă parte. (Fap. 18:1-3) În aproximativ 61 e.n., apostolul Pavel a spus despre colaboratorii săi creștini că au fost batjocoriți în public, aruncați în închisoare și deposedați de bunuri. (Evr. 10:32-34) La fel ca alți oameni, unii creștini au avut de suferit din cauza sărăciei și a bolilor. (Rom. 15:26; Filip. 2:25-27)

5. La ce întrebări vom răspunde?

⁵ Când și-a redactat scrisoarea, înainte de anul 62 e.n., Iacov știa bine prin ce încercări treceau frații și surorile sale. Sub inspirație divină, el le-a dat sfaturi care aveau să-i ajute să-și păstreze bucuria, în pofida încercărilor. În continuare, vom analiza unele idei din scrisoarea lui Iacov și vom răspunde la următoarele întrebări: Despre ce bucurie vorbește Iacov? Ce ne poate răpi această bucurie? Și cum ne pot ajuta înțelepciunea, credința și curajul să ne păstrăm bucuria când trecem prin încercări?

6. Potrivit cu Luca 6:22, 23, de ce poate fi bucuros un creștin când trece prin încercări?

⁶ Unii consideră că pot fi fericiți doar dacă au o sănătate bună, prosperitate  materială și o familie reușită. Dar bucuria despre care a scris Iacov este un aspect al rodului spiritului sfânt și nu depinde de situația unei persoane. (Gal. 5:22) Un creștin are un sentiment profund de bucurie deoarece știe că este aprobat de Iehova și că urmează exemplul lui Isus. (Citește Luca 6:22, 23; Col. 1:10, 11) Acest gen de bucurie poate fi comparat cu flacăra dintr-un felinar. Fiind adăpostită în felinar, ea poate să ardă nestingherită. Tot așa, flacăra bucuriei din inima unui creștin continuă să ardă, indiferent de situațiile potrivnice prin care trece. Ea nu începe să pâlpâie când apar probleme de sănătate sau de ordin financiar și nu este înăbușită de batjocurile sau de persecuțiile din partea familiei sau a altora. Când împotrivitorii încearcă să stingă flacăra bucuriei noastre, ea continuă să ardă, cu și mai multă putere. Încercările credinței sunt o dovadă că suntem discipoli adevărați ai lui Cristos. (Mat. 10:22; 24:9; Ioan 15:20) De aceea, Iacov a scris: „Frații mei, considerați drept o mare bucurie când treceți prin diferite încercări”. (Iac. 1:2)

7, 8. Ce efect pozitiv pot avea încercările asupra credinței noastre?

⁷ Iacov menționează un alt motiv pentru care creștinii sunt dispuși să înfrunte chiar și încercări aprige. El spune: „Credința voastră astfel încercată duce la perseverență”. (Iac. 1:3) Încercările pot fi comparate cu procesul de călire a unei lame de oțel, care este încălzită, apoi răcită brusc pentru a-i crește duritatea. În mod similar, când trecem prin focul încercărilor, credința noastră se întărește. De aceea, Iacov a scris: „Lăsați ca perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele”. (Iac. 1:4) Când vedem efectul încercărilor asupra credinței noastre, le putem suporta cu bucurie.

⁸ În scrisoarea sa, Iacov menționează și câteva obstacole care ar putea sta în calea bucuriei noastre. Care sunt acestea și cum le putem depăși?

9. De ce avem nevoie de înțelepciune?

⁹ Obstacolul: Nu știm ce să facem. Când trecem prin încercări, ne îndreptăm spre Iehova pentru a lua decizii plăcute lui, care sunt spre binele fraților de credință și care ne ajută să rămânem integri. (Ier. 10:23) Avem nevoie de înțelepciune pentru a ști cum să procedăm și cum să le răspundem împotrivitorilor. Dacă nu știm ce să facem, ne-am putea considera victime neajutorate ale situației în care ne aflăm și ne-am putea pierde cu ușurință bucuria.

10. Potrivit cu Iacov 1:5, ce trebuie să facem pentru a primi înțelepciune?

 ¹⁰ Soluția: Să-i cerem lui Iehova înțelepciune. Pentru a ne păstra bucuria în încercări, trebuie în primul rând să-i cerem lui Iehova înțelepciune, astfel încât să luăm decizii corecte. (Citește Iacov 1:5.) Dar ce ar trebui să facem dacă ni se pare că Iehova nu ne răspunde imediat la rugăciuni? Iacov spune că trebuie ‘să-i cerem neîncetat’ lui Dumnezeu înțelepciune. Iehova nu se simte deranjat când ne rugăm cu insistență. Dacă îi cerem înțelepciune în încercări, el ‘ne-o dă cu generozitate și fără să reproșeze’. (Ps. 25:12, 13) Iehova știe prin ce trecem, suferă alături de noi și este gata să ne ajute. Cât de bucuroși suntem pentru că știm lucrul acesta! Dar cum ne dă Iehova înțelepciune?

11. Ce altceva trebuie să facem pentru a dobândi înțelepciune?

¹¹ Iehova ne dă înțelepciune prin intermediul Cuvântului său. (Prov. 2:6) De aceea, trebuie să studiem Biblia și publicațiile noastre. Dar nu este suficient să acumulăm cunoștință. Trebuie să ne lăsăm călăuziți de sfaturile înțelepte ale lui Iehova. Iacov a scris: „Fiți împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători”. (Iac. 1:22) Când trăim conform îndrumării divine, devenim mai pașnici, mai rezonabili și mai îndurători. (Iac. 3:17) Aceste calități ne vor ajuta să înfruntăm orice încercare fără să ne pierdem bucuria.

12. De ce este important să cunoaștem bine Biblia?

¹² Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei oglinzi. El ne ajută să vedem unde trebuie să facem îmbunătățiri și în ce fel. (Iac. 1:23-25) De exemplu, studiind Biblia, am putea înțelege că avem nevoie de mai multă stăpânire de sine. Cu ajutorul lui Iehova, putem învăța cum să dăm dovadă de blândețe când interacționăm cu oameni  care ne provoacă sau când trecem prin probleme stresante. În astfel de situații, blândețea ne ajută să reacționăm mai bine, să avem o gândire mai clară și să luăm decizii mai bune. (Iac. 3:13) Așadar, este foarte important să cunoaștem bine Biblia.

13. De ce ar trebui să analizăm exemplul unor personaje biblice?

¹³ Uneori, învățăm din propriile greșeli. Totuși, acestea sunt lecții dure. Este mult mai bine să învățăm din reușitele și eșecurile altora. De aceea, Iacov ne îndeamnă să medităm la exemplul unor personaje biblice, cum ar fi Avraam, Rahav, Iov și Ilie. (Iac. 2:21-26; 5:10, 11, 17, 18) Acești slujitori loiali ai lui Iehova au trecut prin încercări și nu și-au pierdut bucuria. Exemplul lor de perseverență arată că și noi putem face la fel cu ajutorul lui Iehova.

14, 15. De ce nu trebuie să ne ignorăm îndoielile?

¹⁴ Obstacolul: Avem îndoieli. Uneori, s-ar putea să ne fie greu să înțelegem o învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Sau poate că Iehova nu ne răspunde la rugăciuni așa cum ne-am aștepta. Aceste situații ar putea da naștere îndoielilor. Dacă le ignorăm, ele ne vor slăbi credința și ne vor periclita prietenia cu Iehova. (Iac. 1:7, 8) Chiar ne-ar putea face să ne pierdem speranța.

¹⁵ Apostolul Pavel a comparat speranța noastră cu o ancoră. (Evr. 6:19) Aceasta îi conferă stabilitate unei corăbii pe timp de furtună și nu îi permite să meargă în derivă și să se izbească de stânci. Însă o ancoră este de folos atât timp cât lanțul cu care este prinsă de ambarcațiune nu se rupe. Așa cum rugina corodează lanțul unei ancore, tot așa îndoielile corodează credința. Când întâmpină împotrivire, o persoană care are îndoieli și-ar putea pierde credința în promisiunile lui Iehova. Dacă ne pierdem credința, ne pierdem și speranța. Iacov spune că „cel care se îndoiește este ca valul mării purtat de vânt și aruncat încoace și-ncolo”. (Iac. 1:6) Este puțin probabil că o astfel de persoană va fi bucuroasă.

16. Ce putem face pentru a ne risipi îndoielile?

¹⁶ Soluția: Să înlăturăm îndoielile; să ne întărim credința. Nu trebuie să stăm pe gânduri, ci să trecem la acțiune. În zilele profetului Ilie, slujitorii lui Iehova începuseră să șovăie cu privire la convingerile lor. Ilie le-a spus: „Până când veți oscila între două păreri? Dacă Iehova este adevăratul Dumnezeu, urmați-l pe el; dar, dacă este Baal, urmați-l pe el!”. (1 Regi 18:21) Și noi trebuie să acționăm cu promptitudine! Este nevoie să facem cercetări pentru a ne convinge că Iehova este Dumnezeu, că Biblia este Cuvântul său și că Martorii lui Iehova sunt poporul lui. (1 Tes. 5:21) În felul acesta, îndoielile noastre se vor risipi, iar credința ne va fi întărită. De asemenea, le-am putea cere ajutor bătrânilor. Așadar, este important să acționăm fără întârziere dacă vrem să ne păstrăm bucuria în serviciul lui Iehova.

17. Ce se întâmplă dacă ne pierdem curajul?

¹⁷ Obstacolul: Suntem descurajați. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă te descurajezi în ziua necazului, mică îți va fi puterea”. (Prov. 24:10) Termenul ebraic folosit aici poate fi redat și prin „a-ți pierde curajul”. Dacă îți pierzi curajul, îți pierzi, implicit, bucuria.

18. Ce înseamnă a persevera?

¹⁸ Soluția: Să-l rugăm pe Iehova să ne dea curaj ca să perseverăm. Avem nevoie de curaj pentru a înfrunta încercările. (Iac. 5:11) Termenul folosit de Iacov și redat prin „perseverență” se referă la o persoană care rămâne neclintită, pe poziție. Acesta ne-ar putea duce cu gândul la un soldat  care rămâne curajos pe poziție și nu dă înapoi, chiar dacă este atacat cu înverșunare de dușmani.

19. Ce putem învăța din exemplul apostolului Pavel?

¹⁹ Apostolul Pavel a fost un exemplu remarcabil de curaj și perseverență. Uneori însă, a simțit că este slab. Cu toate acestea, s-a bazat pe Iehova, iar el i-a dat puterea de a persevera. (2 Cor. 12:8-10; Filip. 4:13) Și noi putem primi tăria și curajul necesare dacă recunoaștem cu umilință că avem nevoie de ajutorul lui Iehova. (Iac. 4:10)

20, 21. Ce convingere putem avea?

²⁰ Încercările prin care trecem nu sunt nicidecum o pedeapsă de la Iehova. Iacov spune: „Nimeni, când este în încercare, să nu zică: «Sunt pus la încercare de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi pus la încercare cu lucruri rele și el nu pune la încercare pe nimeni”. (Iac. 1:13) Dacă suntem convinși de acest adevăr, ne vom apropia mai mult de Tatăl nostru ceresc. (Iac. 4:8)

²¹ Iehova „nu se schimbă”. (Iac. 1:17) El a fost alături de creștinii din secolul I când aceștia au trecut prin încercări și va fi alături și de noi. Să ne rugăm cu insistență lui Iehova pentru înțelepciune, credință și curaj, iar el ne va răspunde! Astfel, putem avea convingerea că ne va ajuta să ne păstrăm bucuria în încercări.