DOUĂ tinere care erau în trecere printr-o zonă comercială a orașului Baguio, Filipine, au observat un cărucior de prezentare a literaturii, dar nu s-au oprit la el. Helen, sora care stătea la cărucior, le-a zâmbit cu multă căldură. Tinerele și-au continuat drumul, dar nu au putut uita fața zâmbitoare a lui Helen.

Mai târziu, când se întorceau acasă cu autobuzul, ele au observat pe o sală a Regatului o siglă mare jw.org și și-au amintit că o văzuseră și pe căruciorul cu literatură. Au coborât din autobuz și au consultat orarul întrunirilor, afișat pe poarta sălii Regatului.

Ulterior, cele două tinere au asistat la o întrunire. Pe cine au văzut când au pășit în sala Regatului? Chiar pe Helen! Și imediat au recunoscut-o după zâmbetul ei larg. Helen povestește: „Când au venit spre mine, m-am speriat puțin, crezând că făcusem ceva greșit”. Însă fetele i-au povestit lui Helen cele întâmplate.

Ele au apreciat programul spiritual și s-au simțit în largul lor în compania fraților și a surorilor. Când au văzut că, după terminarea programului, unii frați făceau curățenie, s-au oferit și ele să ajute. Ulterior, una dintre tinere a plecat din țară, însă prietena ei a început să asiste la întruniri și să studieze Biblia. Totul datorită unui zâmbet!