UNEORI erau aplicate. Să analizăm un exemplu. În Deuteronomul 24:14, 15 se spune: „Să nu-l păgubești pe lucrătorul tocmit care este la necaz și este sărac, indiferent că este unul dintre frații tăi sau unul dintre locuitorii străini care sunt în țara ta . . . ca să nu strige către Iehova împotriva ta, și lucrul acesta să fie un păcat pentru tine”.

O inscripție conținând o plângere ce face referire la o situație de acest fel datează din secolul al VII-lea î.e.n. și a fost descoperită în apropiere de Asdod. Din câte se pare, documentul a fost redactat pentru un lucrător la câmp care fusese învinuit că nu dăduse cota de cereale. În această plângere, scrisă pe fragmentul unui vas de lut, se spune: „După ce slujitorul tău [reclamantul] terminase de pus recolta în hambar acum câteva zile, a venit Hoșaiahu, fiul lui Șobai, și a luat veșmântul slujitorului tău . . . Toți tovarășii mei, care au strâns recolta împreună cu mine pe arșiță, pot depune mărturie . . . că spun adevărul. Sunt nevinovat în toate privințele . . . Dacă guvernatorul nu consideră că este de datoria lui să poruncească să mi se înapoieze veșmântul, să facă lucrul acesta din milă! Nu trebuie să taci când slujitorul tău este fără veșmânt”.

Potrivit istoricului Simon Schama, această plângere „exprimă nu numai disperarea unui muncitor care încerca să-și recupereze veșmântul. Ea sugerează că reclamantul cunoștea codul de legi biblice, mai ales dispozițiile din Leviticul și Deuteronomul care interziceau tratamentul dur aplicat săracilor”.