1, 2. Ce eveniment impresionant a avut loc la Penticosta din 33 e.n.?

ESTE duminică dimineață, ziua Penticostei din anul 33 e.n. În Ierusalim, un grup de aproximativ 120 de discipoli este adunat în camera de sus a unei case. (Fap. 1:13-15; 2:1) Cu câteva zile înainte, Isus le spusese să rămână în Ierusalim pentru a primi un dar special. (Fap. 1:4, 5) Ce urma să se întâmple?

² „Deodată, din cer [se aude] un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic.” Sunetul ajunge în toate colțurile casei. Apoi, „niște limbi ca de foc” apar deasupra discipolilor și toți ‘se umplu de spirit sfânt’. (Fap. 2:2-4) Prin această manifestare impresionantă, Iehova revarsă spiritul său sfânt asupra lor. (Fap. 1:8) Ei devin primii creștini unși de spiritul sfânt * care primesc speranța de a domni cu Isus în cer.

3. De ce nu au avut niciun dubiu în privința ungerii lor cei care au primit spiritul sfânt la Penticostă?

³ Dacă te-ai fi numărat printre cei adunați în camera de sus, în ziua Penticostei, nu ai fi uitat niciodată acele momente. Ceva ce semăna cu o limbă de foc s-ar fi așezat pe capul tău, iar tu ai fi început să vorbești în limbi! (Fap. 2:5-12) Nu ai fi avut niciun dubiu că ești uns de spiritul sfânt. Însă toți cei care au speranță cerească primesc ungerea în același mod? Nu. De ce putem spune acest lucru?

4. Când au primit creștinii din secolul I chemarea cerească?

 ⁴ Să analizăm momentul când a fost făcută ungerea. Acel grup de aproximativ 120 de creștini nu au fost singurii care au primit spirit sfânt la Penticosta din 33 e.n. Mai târziu, în aceeași zi, aproape 3 000 de persoane au mai primit spirit sfânt. Aceștia au fost unși de spiritul sfânt când s-au botezat. (Fap. 2:37, 38, 41) Însă, în anii ce au urmat, nu toți creștinii au primit ungerea la botez. Samaritenii au fost unși la câtva timp după botez. (Fap. 8:14-17) Și, într-un caz excepțional, Corneliu și cei din casa lui au fost unși chiar înainte de a fi botezați. (Fap. 10:44-48)

5. Potrivit cu 2 Corinteni 1:21, 22, ce se întâmplă când cineva este uns de spiritul sfânt?

⁵ Să analizăm ce se întâmplă când o persoană este unsă de spiritul sfânt. La început, unora dintre creștinii unși le poate fi greu să accepte că Iehova i-a ales. Ei s-ar putea întreba: De ce m-a ales Dumnezeu pe mine? Alții însă nu au această reacție. Indiferent de reacția lor inițială, apostolul Pavel explică ce se întâmplă cu toți cei care sunt unși: „După ce ați crezut, ați fost sigilați * cu spiritul sfânt promis, care este un acont al moștenirii noastre”. (Ef. 1:13, 14) Așadar, Iehova folosește spiritul său sfânt pentru a-i asigura clar pe acești creștini că el i-a ales. Astfel, spiritul sfânt este „un acont”, o promisiune, prin care li se garantează că, în viitor, vor trăi veșnic în cer, nu pe pământ. (Citește 2 Corinteni 1:21, 22.)

6. Ce trebuie să facă un creștin uns pentru a primi răsplata cerească?

⁶ Dacă un creștin este uns înseamnă că va primi automat răsplata cerească? Nu. Deși are certitudinea că a fost ales pentru a merge la cer, nu trebuie să uite îndemnul: „Fraților, faceți tot posibilul să  vă asigurați chemarea și alegerea, căci, făcând neîncetat aceste lucruri, nu veți eșua niciodată”. (2 Pet. 1:10) Așadar, chiar dacă un creștin uns a fost ales – sau chemat – să meargă la cer, el își va primi răsplata doar dacă rămâne fidel. (Filip. 3:12-14; Evr. 3:1; Rev. 2:10)

7. Cum știu cei unși că au fost aleși pentru a merge la cer?

⁷ Însă cum știe cineva că a fost ales pentru a merge la cer? Răspunsul reiese cu claritate din cuvintele lui Pavel către creștinii din Roma, care fuseseră „chemați să fie sfinți”. El le-a spus: „Voi n-ați primit un spirit de sclavie care provoacă din nou teamă, ci ați primit un spirit de adopție ca fii, spirit prin care strigăm: «Ava, Tată!» Spiritul însuși depune mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. (Rom. 1:7; 8:15, 16) Așadar, prin spiritul său sfânt, Dumnezeu îi asigură în mod clar pe cei unși că au fost aleși pentru a merge la cer. (1 Tes. 2:12)

8. Cum arată versetele din 1 Ioan 2:20, 27 că cei unși nu au nevoie ca cineva să le confirme că au speranță cerească?

⁸ Iehova nu lasă niciun dubiu în mintea și în inima creștinilor care primesc invitația de a merge la cer. (Citește 1 Ioan 2:20, 27.) Bineînțeles, creștinii unși sunt învățați de Iehova prin congregație, la fel ca toți ceilalți. Însă ei nu au nevoie ca cineva să le confirme că sunt aleși pentru a merge la cer. Iehova a folosit cea mai puternică forță din univers, spiritul său sfânt, pentru a-i asigura în mod clar și fără echivoc că sunt unși!

9. Potrivit cu Efeseni 1:18, ce schimbare se petrece într-o persoană când este unsă?

⁹ Pentru majoritatea slujitorilor de astăzi ai lui Dumnezeu este greu de înțeles ce anume se petrece cu o persoană când este unsă. Acest lucru este normal deoarece ei nu au fost unși de spirit. Dumnezeu i-a creat pe oameni să trăiască veșnic pe pământ, nu în cer. (Gen. 1:28; Ps. 37:29) Totuși, Iehova i-a ales pe unii creștini pentru a merge la cer. De aceea, când îi unge, el le dă o cu totul altă speranță și un mod de gândire total diferit, astfel încât ei să aștepte cu nerăbdare viața în cer. (Citește Efeseni 1:18.)

10. Ce înseamnă ‘a fi născut din nou’? (Vezi și nota de subsol.)

¹⁰ Un creștin care este uns de spiritul sfânt „se naște din nou”. Această expresie poate fi redată și prin „se naște de sus”. * Și Isus a arătat că este imposibil să i se explice în detaliu unei persoane care nu a fost unsă ce înseamnă ‘a fi născut din nou’ sau ‘a fi născut din spirit’. (Ioan 3:3-8)

11. Cum se schimbă modul de gândire al unei persoane care este unsă?

¹¹ Cum se schimbă modul de gândire al celor ce sunt unși? Înainte ca Iehova să îi ungă, acești creștini aveau speranța de a trăi veșnic pe pământ și așteptau cu nerăbdare timpul când Iehova urma să pună capăt răutății și să transforme pământul în Paradis. Poate că și-au imaginat momentul când aveau să-i întâmpine pe cei dragi la înviere. Dar, după ce au fost unși, au început să gândească diferit.  Ei nu au devenit nemulțumiți de speranța lor pământească. În ei nu s-a produs o schimbare cauzată de stres sau de unele situații apăsătoare, nici nu au simțit dintr-o dată că viața veșnică pe pământ ar fi plictisitoare. Mai degrabă, Iehova a folosit spiritul său sfânt pentru a le schimba modul de gândire, precum și speranța.

12. Potrivit cu 1 Petru 1:3, 4, ce simt cei unși când se gândesc la speranța lor?

¹² Cineva care a fost uns se poate simți nedemn de acest privilegiu, dar nu se îndoiește nici măcar o clipă că Iehova l-a ales. Inima lui tresaltă de bucurie și este plină de apreciere pentru speranța pe care o are. (Citește 1 Petru 1:3, 4.)

13. Ce sentimente au cei unși față de viața pe pământ?

¹³ Înseamnă aceasta că cei unși vor să moară? Apostolul Pavel răspunde comparând corpul uman cu un cort: „Da, noi, care suntem în acest cort, gemem, fiindcă suntem împovărați. Căci vrem nu să ne dezbrăcăm de acesta, ci să ne îmbrăcăm cu celălalt, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață”. (2 Cor. 5:4) Acești creștini nu și-au pierdut dorința de a trăi pe pământ, nici nu vor să-și pună capăt vieții. Dimpotrivă, ei iubesc viața și vor să-și folosească fiecare zi pentru a-i sluji lui Iehova împreună cu familia și cu prietenii lor. Însă, indiferent ce fac, ei se gândesc întotdeauna la speranța glorioasă pe care o au. (1 Cor. 15:53; 2 Pet. 1:4; 1 Ioan 3:2, 3; Rev. 20:6)

14. Dacă cineva e zelos sau vede mâna lui Iehova în viața sa, înseamnă că este uns de spiritul sfânt?

¹⁴ Probabil că te întrebi dacă Iehova te-a uns și pe tine cu spiritul său sfânt. Gândește-te la următoarele întrebări importante: Ai o dorință fierbinte de a face voința lui Iehova? Ești un predicator foarte zelos al veștii bune? Ești un cercetător sârguincios al Bibliei și iubești „lucrurile profunde ale lui Dumnezeu”? (1 Cor. 2:10) Simți că Iehova te-a binecuvântat cu rezultate extraordinare în lucrarea de predicare? Simți că ai o mare responsabilitate față de cei care au nevoie de ajutor spiritual? Ai văzut dovezi ale sprijinului divin în multe domenii din viața ta? Dacă ai răspuns afirmativ la întrebările de mai sus, este aceasta o dovadă că ai speranță cerească? Nu, nu este. De ce? Deoarece toți slujitorii lui Iehova pot avea astfel de sentimente, fie că sunt unși, fie că nu. Iar, prin spiritul său sfânt, Iehova le poate da putere tuturor slujitorilor săi, indiferent de speranța lor. În realitate, faptul că te întrebi dacă ești sau nu uns este o dovadă în sine că nu ești uns. Cei care au fost chemați de Iehova nu își pun această întrebare, nu au dubii. Ei știu că sunt unși!

15. De unde știm că nu toți cei care au primit spiritul lui Dumnezeu au fost aleși să meargă la cer?

¹⁵ În paginile Bibliei, găsim exemplul multor bărbați plini de credință care au primit spirit sfânt. Însă ei nu aveau speranța de a merge la cer. De pildă, David a fost îndrumat de spiritul sfânt. (1 Sam. 16:13) Tot spiritul l-a ajutat să înțeleagă lucruri profunde despre Iehova și l-a inspirat să scrie unele părți ale Bibliei. (Mar. 12:36) Cu toate acestea, apostolul Petru menționează că David „n-a urcat la ceruri”. (Fap. 2:34) Ioan Botezătorul a fost „plin de spirit sfânt”. (Luca  1:13-16) Isus a spus că nu a existat un om mai mare decât Ioan, însă a adăugat că Ioan nu avea să facă parte din Regatul ceresc. (Mat. 11:10, 11) Iehova și-a folosit spiritul pentru a le da acestor oameni puterea de a face lucruri uimitoare, dar nu l-a folosit pentru a-i alege să meargă la cer. Înseamnă aceasta că ei au fost mai puțin fideli decât cei care vor domni în cer? Nu. Înseamnă pur și simplu că Iehova îi va readuce la viață pe pământ pentru a trăi veșnic în Paradis. (Ioan 5:28, 29; Fap. 24:15)

16. Ce speranță au majoritatea slujitorilor lui Dumnezeu din prezent?

¹⁶ În prezent, marea majoritate a slujitorilor lui Dumnezeu de pe pământ nu au speranța de a merge la cer. La fel ca Avraam, Sara, David, Ioan Botezătorul și mulți alți bărbați și femei din timpurile biblice, ei privesc cu speranță la timpul când vor trăi pe pământ sub domnia Regatului lui Dumnezeu. (Evr. 11:10)

17. La ce întrebări vom răspunde în articolul următor?

¹⁷ Întrucât unii creștini unși sunt încă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, se ridică unele întrebări. (Rev. 12:17) De exemplu, cum ar trebui să se privească aceștia pe ei înșiși? Dacă cineva din congregația noastră începe să se împărtășească din simboluri la Comemorare, cum ar trebui să reacționăm? Ar trebui să ne îngrijorăm dacă numărul celor care spun că sunt unși continuă să crească? Vom răspunde la aceste întrebări în articolul următor.