„SECERIȘUL este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați-l pe Stăpânul secerișului să scoată lucrători la secerișul său.” (Luca 10:2) Aceste cuvinte rostite de Isus acum circa 2 000 de ani descriu foarte bine situația existentă azi în Myanmar. De ce? Aici există doar 4 200 de vestitori la 55 de milioane de locuitori.

Dar „Stăpânul secerișului”, Iehova, a sensibilizat inimile a mii de frați și surori din multe țări, determinându-i să vină în această țară din sud-estul Asiei pentru a ajuta la secerișul spiritual. Ce i-a motivat pe acești frați să-și părăsească țara natală? Ce i-a ajutat să facă această schimbare? Și ce binecuvântări au primit?

În urmă cu câțiva ani, Kazuhiro, un pionier din Japonia, a avut o criză de epilepsie, și-a pierdut cunoștința și a fost dus la spital. Medicul i-a spus că nu are voie să șofeze doi ani. Kazuhiro a fost șocat. „Cum voi putea să continui pionieratul, care-mi place atât de mult?”, și-a spus el. Kazuhiro s-a rugat cu fervoare lui Iehova, implorându-l să-i dea posibilitatea de a face în continuare pionierat.

Kazuhiro relatează: „O lună mai târziu, un prieten care slujește în Myanmar a auzit de problema mea. M-a sunat și mi-a spus: «În Myanmar, principalul mijloc de transport este autobuzul. Dacă vii aici, ai putea să mergi în predicare fără mașină!». L-am întrebat pe medicul meu dacă starea de sănătate îmi permite să mă mut în Myanmar. Spre surprinderea mea, el a spus: «Un neurolog din Myanmar se află în Japonia chiar acum. Am să ți-l prezint. Dacă vei mai avea o criză, el se poate ocupa de tine». Am considerat cuvintele medicului un răspuns de la Iehova”.

Kazuhiro a trimis imediat un e-mail la filiala din Myanmar, exprimându-și dorința de a sluji ca pionier în această țară împreună cu soția sa. După numai cinci zile, filiala i-a răspuns: „Veniți! Avem nevoie de mai mulți pionieri!”. Kazuhiro și soția sa, Mari, și-au vândut mașinile, și-au luat vizele și au cumpărat bilete de avion. Actualmente, ei slujesc fericiți în grupa de limbajul semnelor din Mandalay. Kazuhiro spune: „Această experiență ne-a întărit încrederea în promisiunea din Psalmul 37:5: «Încredințează-i  lui Iehova calea ta și bizuie-te pe el, iar el va acționa»”.

În 2014, Martorii lui Iehova din Myanmar au avut privilegiul de a găzdui un congres special. La acest eveniment au participat mai mulți delegați din străinătate. Monique, o soră de 34 de ani din Statele Unite, spune: „După ce m-am întors de la congres, am vorbit cu Iehova în rugăciune cu privire la următorul pas pe care trebuia să-l fac în viață. Le-am spus și părinților ce obiective spirituale îmi propusesem. Toți am fost de acord că trebuia să mă întorc în Myanmar, dar a fost nevoie de timp și de multe rugăciuni până când am luat decizia finală”.

Monique mai spune: „Isus și-a îndemnat continuatorii «să calculeze cheltuiala». De aceea, m-am întrebat: Îmi permit să mă mut? Voi putea să mă întrețin singură în acea țară fără ca munca laică să-mi răpească prea mult timp? Mi-am dat seama repede că nu aveam destui bani ca să mă mut în celălalt colț al lumii”. Ce soluție a găsit ea? (Luca 14:28)

Monique spune: „Într-o zi, patroana m-a chemat la ea. Aveam emoții, deoarece credeam că mă va concedia. În schimb, ea mi-a mulțumit pentru munca de calitate pe care o făceam și mi-a spus că îmi va acorda o primă. Această primă s-a dovedit a fi exact suma de bani de care aveam nevoie pentru a scăpa de obligațiile mele financiare!”.

Monique slujește în Myanmar din decembrie 2014. Cum consideră ea predicarea într-un teritoriu cu necesitate? „Sunt foarte fericită că mă aflu aici, spune ea. Am trei studii biblice. Una dintre elevele mele are 67 de ani. Ea mă întâmpină de fiecare dată cu un zâmbet larg și mă îmbrățișează. Când a aflat care este numele lui Dumnezeu, a început să plângă și mi-a zis: «E prima oară când aud că pe Dumnezeu îl cheamă Iehova. Deși ai doar jumătate din vârsta mea, tu m-ai învățat cel mai important lucru pe care l-am aflat în viață». E de înțeles că și mie mi-au dat lacrimile. Astfel de experiențe îți aduc multe satisfacții când slujești într-un teritoriu cu necesitate.” Recent, Monique a avut privilegiul de a participa la Școala pentru Evanghelizatori ai Regatului.

Alții s-au simțit îndemnați să se mute în Myanmar după ce au citit Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2013, unde se vorbește despre această țară. O soră în vârstă de peste 30 de ani, pe nume Li, s-a mutat și ea în Myanmar. Ea locuia în sud-estul Asiei și avea un serviciu cu normă întreagă, dar relatarea din Anuar a făcut-o să-și dorească să slujească în Myanmar. Iată ce spune Li: „În 2014, când am participat la congresul special ținut în Yangon, am cunoscut un cuplu care venise să slujească într-un teritoriu de limbă chineză din Myanmar. Deoarece vorbesc chineza, m-am hotărât să mă mut în Myanmar pentru a ajuta grupa de acolo. M-am alăturat lui Monique și ne-am stabilit în Mandalay. Iehova ne-a binecuvântat ajutându-ne să ne găsim locuri de muncă cu jumătate de normă la aceeași școală și un apartament în apropiere. În pofida căldurii și a câtorva inconveniente, mă bucur să slujesc aici. Oamenii din Myanmar duc o viață simplă, dar sunt politicoși și dispuși să-și facă timp pentru a asculta vestea bună. Este foarte emoționant să vezi cum accelerează Iehova lucrarea. Cred cu tărie că a fost voința lui Iehova să mă mut în Mandalay”.

Mulți dintre cei care slujesc în teritorii cu necesitate au simțit cât de mare este puterea rugăciunii. Să luăm exemplul lui Jumpei și al soției sale, Nao, în vârstă de 37 și, respectiv, 35 de ani. Ei slujeau  deja într-o congregație de limbajul semnelor din Japonia. De ce s-au mutat în Myanmar? Jumpei relatează: „Eu și soția mea ne-am dorit mereu să slujim într-un teritoriu cu necesitate dintr-o țară străină. Un frate din congregația noastră s-a mutat în Myanmar. Deși aveam pusă deoparte doar o sumă mică de bani, în mai 2010 ne-am mutat și noi. Frații și surorile din Myanmar ne-au primit cu multă căldură!”. Ce părere are fratele despre teritoriul de limbajul semnelor din Myanmar? El spune: „Oamenii sunt foarte receptivi. Când le arătăm surzilor din teritoriu filmulețe în limbajul semnelor, ei sunt impresionați. Suntem foarte fericiți că am decis să venim să-i slujim lui Iehova aici!”.

Cum s-au descurcat Jumpei și Nao din punct de vedere financiar? „După trei ani, ne cheltuiserăm aproape toate economiile și nu mai aveam bani ca să ne plătim chiria pe anul următor. Și eu, și soția mea ne-am rugat fierbinte lui Iehova de multe ori. În mod neașteptat, am primit o scrisoare de la filială prin care eram invitați să slujim temporar ca pionieri speciali! Ne-am încrezut în Iehova și am văzut că nu ne-a abandonat. El ne poartă de grijă în toate privințele.” Recent, Jumpei și Nao au participat la Școala pentru Evanghelizatori ai Regatului.

Ce i-a determinat pe Simone, un frate de 43 de ani, născut în Italia, și pe soția sa, Anna, de 37 de ani, născută în Noua Zeelandă, să se mute în Myanmar? „Articolul despre Myanmar din Anuarul pe 2013”, spune Anna. Simone adaugă: „Este un mare privilegiu să fim în Myanmar. Viața este mult mai simplă aici și pot să dedic mai mult timp lucrării lui Iehova. Este emoționant să simțim grija pe care ne-o poartă Iehova când slujim într-o zonă cu necesitate”. (Ps. 121:5) Anna mărturisește: „Niciodată nu am fost atât de fericită. Ducem o viață simplă. Petrecem mai mult timp împreună și ne-am apropiat mai mult unul de altul. Ne-am făcut și prieteni noi, care ne sunt foarte dragi. Oamenii nu au prejudecăți față de Martori, iar interesul din teritoriu este impresionant!”. În ce sens?

Anna spune: „Într-o zi, când mă aflam la piață, i-am depus mărturie unei studente și am stabilit să ne vedem din nou. Când ne-am revăzut, ea a venit cu o prietenă. La următoarea vizită, a mai adus câteva prietene și la fel și la următoarea. Acum studiez cu cinci dintre ele”. Simone spune: „Oamenii din teritoriu sunt prietenoși și curioși, iar mulți sunt interesați de adevăr. Efectiv nu ne ajunge timpul să ne ocupăm de toți cei interesați”.

Dar ce măsuri practice au luat cei care au decis să se mute în Myanmar? Mihuzo, din Japonia, relatează: „Eu și soțul meu, Sachio, ne-am dorit întotdeauna să slujim într-o țară cu necesitate. Dar unde? După ce am citit articolul despre Myanmar  din Anuarul pe 2013, am fost atât de impresionați de experiențele încurajatoare relatate aici, încât am început să ne gândim la posibilitatea de a sluji în această țară”. Sachio adaugă: „Ne-am hotărât să mergem o săptămână la Yangon, cel mai mare oraș din Myanmar, pentru a spiona țara, ca să zicem așa. Această scurtă călătorie de «spionare» ne-a convins că trebuie să ne mutăm aici”.

Rodney și soția sa, Jane, din Australia, care au peste 50 de ani, împreună cu fiul lor Jordan și cu fiica lor Danica, slujesc în Myanmar din 2010. Rodney spune: „Ne-a impresionat foarte mult setea spirituală a oamenilor. Le recomand din toată inima și altor familii să încerce să slujească într-un loc precum Myanmarul. Binecuvântările spirituale de care a avut parte familia noastră în urma acestei mutări sunt neprețuite! Mulți tineri sunt interesați de telefoane, mașini, locuri de muncă etc. Copiii noștri însă sunt interesați să învețe cuvinte noi pe care să le poată folosi în predicare. Ei învață cum să le aducă argumente celor care nu cunosc Biblia și cum să răspundă în limba locală la întrunirile congregației. Copiii noștri sunt implicați în multe activități spirituale antrenante”.

Oliver, un frate în vârstă de 37 de ani din Statele Unite, explică din ce motiv recomandă această formă a serviciului sacru: „Faptul că îi slujesc lui Iehova în afara zonei mele de confort îmi aduce multe beneficii. Plecarea de acasă m-a ajutat să mă încred și mai mult în Iehova în orice situație. Slujesc alături de frați pe care nu i-am cunoscut înainte, dar suntem uniți pentru că avem aceleași convingeri. Numai sub conducerea Regatului lui Dumnezeu este posibil acest lucru”. Actualmente, Oliver și soția sa, Anna, continuă să slujească plini de zel în teritoriul de limbă chineză.

Trazel, o soră în vârstă de 52 de ani din Australia, slujește în Myanmar din 2004. Ea spune: „Îi sfătuiesc din inimă pe cei cărora le permite situația să slujească într-un teritoriu cu necesitate. Am învățat din experiență că, atunci când vrei să slujești, Iehova îți binecuvântează eforturile. Nu am visat niciodată că voi trăi o viață atât de frumoasă!”.

Fie ca aceste cuvinte sincere exprimate de frații și surorile care slujesc în zone cu necesitate din Myanmar să te încurajeze și pe tine să te gândești la posibilitatea de a te muta într-un teritoriu nerepartizat. Frații care s-au mutat în Myanmar exclamă: „Vă rugăm, treceți în Myanmar și ajutați-ne!”.