1. De ce este înțelept să ne pregătim pentru un dezastru?

 PREGĂTIREA poate salva vieți. De exemplu, când are loc un dezastru, cei care s-au pregătit au mai multe șanse de a supraviețui și le pot veni în ajutor altora. O organizație umanitară din Europa a exprimat astfel această idee: „O bună pregătire poate face diferența între viață și moarte”.

 2. De ce ar trebui să ne pregătim pentru necazul cel mare? (Matei 24:44)

² Necazul cel mare va veni pe neașteptate. (Mat. 24:21) Totuși, spre deosebire de multe alte dezastre, acesta nu îi va lua prin surprindere pe toți oamenii. Cu aproximativ 2 000 de ani în urmă, Isus și-a îndemnat continuatorii să se pregătească pentru această zi. (Citește Matei 24:44.) Dacă suntem pregătiți, ne va fi mai ușor să traversăm acea perioadă dificilă și să-i ajutăm și pe alții să îi facă față. (Luca 21:36)

 3. Cum ne ajută perseverența, compasiunea și iubirea să fim pregătiți pentru necazul cel mare?

³ Să analizăm trei calități de care vom avea nevoie pentru a înfrunta situațiile dificile din timpul marelui necaz. De exemplu, cum vom reacționa dacă va trebui să predicăm un mesaj aspru de judecată care va stârni împotrivire? (Rev. 16:21) Perseverența ne va ajuta să continuăm să ascultăm de Iehova, fiind convinși că el ne va ocroti. Ce vom face dacă frații noștri își vor pierde toate lucrurile materiale sau o parte din ele? (Hab. 3:17, 18) Compasiunea ne va îndemna să le venim în ajutor. Și ce atitudine vom avea dacă, în urma atacului coaliției de națiuni, va trebui să locuim un timp împreună cu frații și surorile noastre într-un spațiu mic? (Ezec. 38:10-12) Iubirea profundă pentru frații noștri ne va ajuta să facem față acelor timpuri dificile.

 4. Cum arată Biblia că trebuie să manifestăm într-o măsură tot mai mare perseverență, compasiune și iubire?

 ⁴ Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să cultivăm perseverență, compasiune și iubire. În Luca 21:19 se spune: „Prin perseverența voastră vă veți salva viața”. În Coloseni 3:12 se afirmă: „Îmbrăcați-vă cu tandră afecțiune și compasiune”. Iar în 1 Tesaloniceni 4:9, 10 citim: „Dumnezeu vă învață să vă iubiți unii pe alții. . . . Dar vă îndemnăm, fraților, să continuați să faceți așa într-o măsură și mai mare”. Aceste îndemnuri le-au fost adresate discipolilor, care manifestau deja perseverență, compasiune și iubire. Însă ei trebuiau să le cultive într-o măsură mai mare. Și noi trebuie să facem același lucru. Ce ne poate ajuta? Vom analiza modul în care primii creștini au manifestat fiecare calitate. Apoi, vom afla cum putem urma exemplul lor, dovedind astfel că suntem pregătiți pentru necazul cel mare.

 5. Cum au perseverat în încercări creștinii din secolul I?

⁵ Creștinii din secolul I au avut nevoie de perseverență. (Evr. 10:36) În afară de problemele comune oamenilor, ei s-au confruntat și cu încercări specifice creștinilor. Mulți dintre ei au fost persecutați de conducătorii religioși iudei, de autoritățile romane și chiar de propria familie. (Mat. 10:21) Iar în cadrul congregației, ei au trebuit, uneori, să combată învățăturile apostaților, care încercau să-i dezbine. (Fap. 20:29, 30) În pofida acestor situații dificile, creștinii au perseverat. (Rev. 2:3) Ce anume i-a ajutat? Ei au meditat la exemplul de perseverență al unor slujitori ai lui Iehova din trecut, cum a fost Iov. (Iac. 5:10, 11) L-au rugat pe Iehova să le dea putere. (Fap. 4:29-31) Și nu au uitat niciun moment că perseverența lor va fi răsplătită. (Fap. 5:41)

 6. Ce învățăm din experiența Meritei?

⁶ Și noi putem persevera dacă analizăm cu regularitate exemple de perseverență din Cuvântul lui Dumnezeu și din publicațiile noastre și medităm la ele. Astfel de exemple au ajutat-o și pe Merita, o soră din Albania, să înfrunte opoziția violentă din partea familiei. Ea spune: „Am fost profund mișcată când am studiat relatarea biblică despre Iov. Deși suferea foarte mult și nu știa cine se afla în spatele încercărilor sale, el a spus: «Până la ultima suflare, nu voi renunța la integritatea mea!». (Iov 27:5) M-am gândit că încercările mele erau minore în comparație cu ale lui Iov. Spre deosebire de el, eu știam cine se afla în spatele lor”.

 7. Chiar dacă nu trecem printr-o încercare foarte grea, ce ar trebui să învățăm să facem încă de pe acum?

⁷ Ce mai putem face pentru a ne consolida hotărârea de a persevera? Este important să-i vorbim cu regularitate și din inimă lui Iehova despre îngrijorările noastre. (Filip. 4:6; 1 Tes. 5:17) Poate că acum nu te confrunți cu o încercare foarte grea, dar cauți îndrumarea lui Iehova când ești trist, confuz sau copleșit de probleme? Dacă în prezent apelezi cu regularitate la ajutorul lui Iehova pentru problemele de zi cu zi, în viitor, când te vei confrunta cu încercări mai mari, nu vei ezita să apelezi la ajutorul lui. Vei fi sigur că el știe exact când și cum să acționeze în folosul tău. (Ps. 27:1, 3)

 8. Cum reiese din exemplul Mirei că vom fi mai pregătiți pentru încercările viitoare dacă perseverăm în prezent? (Iacov 1:2-4) (Vezi și imaginea.)

⁸ Dacă în prezent perseverăm în încercări, foarte probabil că vom persevera și în  necazul cel mare. (Rom. 5:3) Mulți slujitori ai lui Iehova au constatat că fiecare încercare a credinței pe care au depășit-o cu succes i-a ajutat să înfrunte următoarea încercare. Perseverența i-a rafinat, întărindu-le credința în Iehova, Dumnezeul care își susține mereu slujitorii. La rândul ei, credința i-a ajutat să persevereze în următoarea încercare. (Citește Iacov 1:2-4.) Mira, o pionieră din Albania, a constatat că perseverența pe care a manifestat-o în trecut o motivează să-i rămână fidelă lui Iehova. Uneori, ea simte că nimeni nu are atât de multe probleme ca ea. Însă apoi, se gândește cât de mult a susținut-o Iehova în ultimii 20 de ani și își spune: „Rămâi fidelă! Dacă renunți, toate victoriile pe care le-ai câștigat cu ajutorul lui Iehova în toți acești ani ar fi zadarnice”. Și tu poți medita la modul în care te-a ajutat Iehova până în prezent să perseverezi. Nu uita că el vede toate încercările pe care le suporți și te va răsplăti. (Mat. 5:10-12) Iar când va izbucni necazul cel mare, perseverența va fi o calitate pe care ți-ai șlefuit-o deja și pe care vei dori să o manifești în continuare.

 9. Cum a arătat compasiune congregația din Antiohia?

⁹ La un moment dat, creștinii din Iudeea au trecut printr-o perioadă grea de foamete. Când au aflat acest lucru, frații din Antiohia din Siria au simțit, fără îndoială, compasiune față de ei. Dar nu numai atât. Ei au acționat fără întârziere. Relatarea spune că „au hotărât să trimită, fiecare după posibilități, ajutoare pentru frații care locuiau în Iudeea”. (Fap. 11:27-30) Deși frații care sufereau din cauza foametei se aflau la distanță mare, creștinii din Antiohia au fost hotărâți să-i ajute. (1 Ioan 3:17, 18)

10. Cum putem arăta compasiune față de frații afectați de dezastre? (Vezi și imaginea.)

¹⁰ Și noi putem manifesta compasiune față de frații afectați de dezastre naturale. În astfel de situații, reacționăm cu promptitudine – de exemplu, informându-i pe bătrâni că vrem să oferim ajutor practic, făcând donații pentru lucrarea mondială sau rugându-ne pentru cei care suferă. b (Prov. 17:17) În 2020, au fost înființate peste 950 de comitete de ajutorare în caz de dezastru pentru a-i ajuta pe cei afectați de pandemia de COVID-19. Le suntem recunoscători fraților și surorilor care iau parte la operațiunile de ajutorare! Ei distribuie ajutoare materiale, se îngrijesc de spiritualitatea fraților lor, iar în unele situații, repară sau reconstruiesc case și locuri de închinare. Ce anume îi motivează să facă aceste eforturi? Compasiunea pentru frații și surorile lor de credință. (Compară cu 2 Corinteni 8:1-4.)

11. Cum îl putem onora pe Tatăl nostru ceresc prin gesturile noastre de compasiune?

¹¹ Eforturile noastre de a manifesta compasiune după un dezastru sunt remarcate de alții. De exemplu, în 2019, uraganul Dorian a distrus o sală a Regatului din Bahamas. Frații care reconstruiau sala au solicitat o ofertă de la un furnizor care nu era Martor. Acesta le-a spus: „Doresc să vă pun la dispoziție gratuit . . . echipamentul, manopera și materialele. . . . Vreau să fac și eu ceva pentru această organizație. Sunt profund impresionat de iubirea pe care o aveți pentru prietenii voștri”. Cei mai mulți oameni nu-l cunosc pe Iehova, însă mulți dintre ei îi observă pe slujitorii  săi. Prin gesturile noastre de compasiune îi putem determina pe oameni să se apropie de Cel „bogat în îndurare”. Ce privilegiu deosebit avem! (Ef. 2:4)

12. Cum ne ajută compasiunea să fim mai pregătiți pentru necazul cel mare? (Revelația 13:16, 17)

¹² Și în timpul marelui necaz va trebui să manifestăm compasiune. De ce? Potrivit Bibliei, cei care nu vor susține sistemul politic vor întâmpina dificultăți – atât în prezent, cât și în necazul cel mare. (Citește Revelația 13:16, 17.) Este posibil ca frații și surorile noastre să aibă nevoie de ajutor pentru a-și procura lucrurile de strictă necesitate. Dorim ca, atunci când Regele, Cristos Isus, va veni să execute judecata, să ne găsească manifestând compasiune și să ne invite ‘să moștenim Regatul’. (Mat. 25:34-40)

13. Potrivit cu Romani 15:7, ce au făcut creștinii din secolul I pentru a avea o iubire mai intensă unii față de alții?

¹³ Iubirea a fost semnul de identificare al creștinilor din secolul I. Dar le-a fost ușor să manifeste această calitate? Să încercăm să ne imaginăm diversitatea care exista în congregația din Roma. Unii dintre membrii ei erau iudei, fiind crescuți în spiritul Legii mozaice, iar alții proveneau din națiuni, deci din medii culturale complet diferite. Unii erau, probabil, sclavi, iar alții oameni liberi – poate chiar proprietari de sclavi. Cum au putut ei să treacă peste astfel de diferențe și să cultive o iubire puternică? Apostolul Pavel i-a îndemnat: „Primiți-vă cu căldură unii pe alții”. (Citește Romani 15:7.) Ce înțelegeau creștinii din Roma prin aceste cuvinte? Termenul redat prin „primiți-vă cu căldură” înseamnă a manifesta bunătate sau ospitalitate față de cineva, de exemplu, acceptându-l în casă ori în cercul de prieteni. Apostolul Pavel i-a spus lui Filimon să-l primească cu drag pe Onisim, sclavul lui fugar. (Filim. 17) Priscila și Aquila ‘l-au primit cu căldură’ pe Apolo luându-l cu ei acasă pentru a-l ajuta. Acesta cunoștea mai puține lucruri despre Cristos decât ei. (Fap. 18:26) Chiar dacă erau diferiți, creștinii nu au permis ca acele diferențe să-i dezbine, ci s-au primit cu căldură unii pe alții.

14. Cum au manifestat iubire Anna și soțul ei?

¹⁴ Și noi putem manifesta iubire față de frați și surori primindu-i cu căldură în cercul nostru de prieteni. Cu ce rezultat? Foarte probabil, la rândul lor, ei vor manifesta iubire față de noi. (2 Cor. 6:11-13) Să analizăm experiența pe care au avut-o Anna și soțul ei, doi misionari. La puțin timp după ce s-au mutat într-o nouă repartiție din Africa de Vest, a izbucnit pandemia de COVID-19. De aceea, nu au putut să se întâlnească în persoană cu frații și surorile din noua congregație. Totuși, cum au reușit ei să-și manifeste iubirea? I-au contactat prin videoconferință pe cei din congregație și le-au spus că doresc mult să-i cunoască. Aceștia au fost impresionați de inițiativa celor doi misionari și, la rândul lor, i-au sunat și le-au trimis mesaje. Anna explică ce i-a determinat să facă aceste eforturi: „Nu-i voi uita niciodată pe frații și surorile care ne-au arătat iubire mie și familiei mele în vremuri bune și în necaz. De aceea, vreau să manifest și eu iubire față de alții”.

15. Ce lecție ne învață experiența Vanessei? (Vezi și imaginea.)

¹⁵ Majoritatea facem parte din congregații alcătuite din frați și surori care provin din diferite medii și au personalități diferite. Cum putem să ne adâncim iubirea pentru fiecare dintre ei? Concentrându-ne  asupra calităților pe care le au. Unei surori pe nume Vanessa, care slujește în Noua Zeelandă, îi era greu să se înțeleagă cu unele persoane din congregație. Totuși, s-a gândit că, în loc să-i evite pe cei a căror personalitate o irita, cel mai bine era să petreacă timp în compania lor. Astfel, a putut vedea ce prețuia Iehova la aceste persoane. Vanessa spune: „În prezent, soțul meu este supraveghetor de circumscripție și avem ocazia să cunoaștem mult mai mulți frați și surori cu personalități diferite. Acum interacționez mai ușor cu ceilalți. Apreciez varietatea din cadrul poporului lui Iehova. Evident, și Iehova o prețuiește, de vreme ce ne-a atras într-o comunitate alcătuită din oameni atât de diferiți”. Când învățăm să-i privim pe alții așa cum îi privește Iehova, demonstrăm că îi iubim. (2 Cor. 8:24)

16. De ce iubirea va fi o calitate vitală în timpul marelui necaz? (Vezi și imaginea.)

¹⁶ În timpul marelui necaz, manifestarea iubirii va fi vitală. Cum ne va ocroti Iehova când va începe marele necaz? În vechime, Iehova le-a spus israeliților ce trebuiau să facă atunci când Babilonul avea să fie atacat: „Du-te, poporul meu, intră în încăperile tale și închide ușile după tine! Ascunde-te doar o clipă până va trece mânia!”. (Is. 26:20) Probabil că și noi va trebui să urmăm aceleași instrucțiuni în necazul cel mare. „Încăperile” se pot referi la congregații. Iehova promite că, în timpul marelui necaz, ne va ocroti dacă vom rămâne alături de frații de credință. Prin urmare, încă de pe acum trebuie să ne străduim să cultivăm o iubire profundă față de frații și surorile noastre, nu doar să avem o atitudine tolerantă față de ei. Supraviețuirea ar putea depinde de lucrul acesta.

17. Ce vom putea face în timpul marelui necaz dacă ne pregătim încă de pe acum?

¹⁷ „Ziua cea mare a lui Iehova” va fi un timp de suferință pentru omenire. (Țef. 1:14, 15) Și pentru poporul lui Iehova aceasta va fi o perioadă grea. Dar, dacă ne pregătim de pe acum, vom putea să ne păstrăm calmul și să-i ajutăm pe alții. Vom persevera, indiferent de încercările prin care vom trece. Iar când frații noștri vor suferi, le vom arăta compasiune și le vom oferi ajutor practic. De asemenea, legăturile noastre cu frații vor fi foarte strânse dacă învățăm încă de pe acum să-i iubim. Iehova ne va răsplăti cu viață veșnică într-o lume în care dezastrele și necazurile vor fi date uitării. (Is. 65:17)