1, 2. a) De ce este lumea tot mai dezbinată? b) Ce întrebări vom analiza în acest articol?

„ÎNCĂ din copilărie, am văzut multă nedreptate”, spune o soră din sudul Europei. „De aceea, am respins sistemul politic din țara mea și mi-am însușit o ideologie radicală. De fapt, ani la rând am fost prietena unui terorist”. Un frate din sudul Africii a recurs în trecut la acte de violență. El explică: „Am crezut că tribul meu le era superior tuturor celorlalte triburi, motiv pentru care am aderat la un partid politic. Eram învățați să-i ucidem cu sulița pe cei care nu ne împărtășeau ideile politice, inclusiv pe cei din tribul nostru care susțineau alte partide”. O soră din Europa centrală recunoaște: „Aveam prejudecăți și îi uram pe toți cei de altă naționalitate sau religie”.

² În prezent, există din ce în ce mai mulți oameni care împărtășesc idei asemănătoare celor enunțate mai sus. În lupta pentru obținerea independenței, multe grupări politice recurg la violență. Între anumite facțiuni politice există permanente conflicte de opinie, în timp ce, în multe țări, străinii simt tot mai multă ură din partea localnicilor. Așa cum a prezis Biblia, în zilele din urmă în care trăim, oamenii sunt „refractari la orice  acord”. (2 Tim. 3:1, 3) Cum pot creștinii să-și păstreze unitatea într-o lume din ce în ce mai dezbinată? Putem învăța multe în acest sens din exemplul lui Isus. Vom vedea cum a gestionat el o situație ivită pe fondul unor frământări politice. De asemenea, vom analiza trei idei importante: De ce nu s-a implicat Isus în nicio mișcare separatistă? Cum a arătat el că slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să simpatizeze cu nicio grupare politică? Și cum ne-a învățat Isus că violența nu este justificată în nicio situație?

3, 4. a) Ce așteptări politice aveau evreii din timpul lui Isus? b) Cum i-au influențat aceste așteptări pe discipolii lui Isus?

³ Mulți dintre evreii cărora le predica Isus doreau să se elibereze de sub stăpânirea romană. Zeloții, o grupare politică fanatică, instigau poporul la revoltă. Mulți dintre acești extremiști împărtășeau ideile lui Iuda Galileeanul, un bărbat contemporan cu Isus, care pretindea a fi Mesia și care îi indusese în eroare pe mulți. Istoricul evreu Josephus spune că acest Iuda ‘îi instiga pe localnici să se răzvrătească și îi mustra pentru faptul că au consimțit să le plătească tribut romanilor’. Romanii l-au executat pe Iuda. (Fap. 5:37) Unii zeloți chiar au recurs la violență pentru a-și duce la îndeplinire planurile.

⁴ Și evreii de rând așteptau cu nerăbdare sosirea unui Mesia cu vederi politice, care să-i elibereze de sub jugul roman și să aducă glorie națiunii lor. (Luca 2:38; 3:15) Mulți credeau că Mesia avea să întemeieze un Regat pe pământ, în Israel, și că milioanele de evrei răspândiți pretutindeni în lume urmau să se întoarcă în țara lor natală. Să ne amintim că Ioan Botezătorul l-a întrebat pe Isus: „Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?”. (Mat. 11:2, 3) Poate că Ioan voia să știe dacă avea să vină altcineva care să împlinească toate speranțele evreilor. Și cei doi discipoli care s-au întâlnit cu Isus pe drumul spre Emaus, după învierea acestuia, aveau speranțe neîmplinite cu privire la Mesia. (Citește Luca 24:21.) La scurt timp după învierea lui Isus, apostolii l-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restabili regatul lui Israel?”. (Fap. 1:6)

5. a) De ce voiau locuitorii Galileii ca Isus să devină regele lor? b) Cum le-a corectat Isus modul de gândire?

⁵ Fără îndoială că astfel de așteptări cu privire la Mesia i-au făcut pe locuitorii Galileii să și-l dorească rege pe Isus. Probabil că îl considerau conducătorul ideal, întrucât era un orator desăvârșit, putea să-i vindece pe bolnavi și să le furnizeze hrană celor înfometați. După ce a hrănit peste 5 000 de oameni, Isus și-a dat seama de intențiile mulțimii. „De aceea, . . . știind că vor să vină și să-l prindă ca să-l facă rege, s-a retras din nou pe munte, numai el singur.” (Ioan 6:10-15) A doua zi, se pare că entuziasmul mulțimii se mai potolise. Atunci Isus le-a explicat scopul lucrării sale. El nu venise să le satisfacă necesitățile materiale, ci necesitățile spirituale. Isus voia să-i învețe despre Regatul lui Dumnezeu. El le-a spus: „Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne pentru viață veșnică”. (Ioan 6:25-27)

6. Cum a arătat Isus în mod clar că nu urmărea să obțină putere politică pe pământ? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁶ Cu puțin timp înainte să moară, Isus și-a dat seama că unii dintre continuatorii săi se așteptau ca el să instaureze un regat cu capitala la Ierusalim. Isus le-a corectat punctul de vedere făcându-le o ilustrare despre mine. În această ilustrare se spune că „un om de neam ales”, adică  Isus, trebuia să plece departe un timp îndelungat. (Luca 19:11-13, 15) De asemenea, Isus i-a spus în mod clar oficialului roman Ponțiu Pilat că nu se amestecă în politică. Pilat l-a întrebat pe Isus: „Ești tu regele iudeilor?”. (Ioan 18:33) Probabil că Pilat s-a temut ca Isus să nu provoace o revoltă împotriva romanilor. De fapt, aceasta a fost temerea lui Pilat pe tot parcursul domniei lui. Dar Isus i-a răspuns: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta”. (Ioan 18:36) Isus nu intenționa să se implice în politică, întrucât Regatul său urma să fie în ceruri. El i-a spus lui Pilat că venise pe pământ pentru ‘a depune mărturie despre adevăr’. (Citește Ioan 18:37.)

7. De ce poate fi dificil să rămânem neutri chiar și în inima noastră față de mișcările politice?

⁷ Dacă ne înțelegem misiunea la fel de clar ca Isus, nu vom susține nicio mișcare politică, nici măcar în inima noastră. Acest lucru nu este întotdeauna ușor. Iată ce spune un supraveghetor itinerant: „Oamenii din zona noastră încep să aibă vederi din ce în ce mai radicale. Spiritul naționalist e tot mai puternic și mulți sunt convinși că viața lor se va schimba în bine dacă își vor câștiga independența. Din fericire, frații își păstrează unitatea concentrându-se la predicarea veștii bune despre Regat. Ei îl așteaptă pe Dumnezeu, știind că doar el poate rezolva nedreptatea, precum și celelalte probleme cu care ne confruntăm”.

8. Cu ce nedreptate se confruntau evreii din secolul I?

⁸ Deseori, nedreptățile îi fac pe oameni să se implice cu fervoare în politică. De exemplu, pe timpul lui Isus, plata impozitelor stârnise multe dispute politice. De fapt, Iuda Galileeanul, menționat anterior, se răzvrătise împotriva romanilor deoarece aceștia organizaseră un recensământ al populației pentru a se asigura că oamenii își vor plăti taxele. Supușii Romei, inclusiv cei care îl ascultau pe Isus, aveau de plătit multe impozite: pe bunuri, pe terenuri și pe case. În plus, încasatorii de impozite erau corupți, punând poveri și mai grele pe umerii oamenilor. Ei puteau să își cumpere o funcție înaltă prin licitație publică, după care trăgeau profit din impozitele încasate. Zacheu, șeful încasatorilor de impozite din Ierihon, se îmbogățise extorcând bani de la oameni, așa cum făcuseră, probabil, și alți încasatori. (Luca 19:2, 8)

9, 10. a) Cum au încercat dușmanii lui Isus să-l atragă într-o dispută politică? b) Ce învățăm din răspunsul lui Isus? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

 ⁹ Dușmanii lui Isus au încercat să-l provoace pe Isus atrăgându-l într-o dispută privitoare la plata impozitelor. Taxa în discuție era capitația, o taxă de un dinar, obligatorie pentru supușii Imperiului Roman. (Citește Matei 22:16-18.) Evreii, în special, aveau aversiune față de această taxă deoarece le reamintea că se aflau sub dominație romană. Membrii „partidului lui Irod”, care provocaseră această discuție, sperau ca Isus să se pronunțe împotriva capitației ca să-l poată acuza de sedițiune. Pe de altă parte, dacă ar fi spus că această taxă trebuia plătită, Isus și-ar fi putut pierde susținătorii.

¹⁰ Isus a avut grijă să nu se implice în această dispută, ci să rămână neutru. El a spus: „Dați . . . Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Mat. 22:21) Evident, Isus știa că mulți dintre încasatorii de impozite erau corupți, dar el nu s-a concentrat asupra acestei probleme, ci asupra soluției reale la toate problemele omenirii: Regatul lui Dumnezeu. El este un exemplu pentru toți continuatorii săi. Noi nu ar trebui să ne implicăm în nicio controversă politică, oricât de corectă sau de justă ni s-ar părea cauza care a declanșat-o. În calitate de creștini, trebuie să căutăm Regatul lui Dumnezeu și dreptatea sa. Din acest motiv, noi nu ne pronunțăm împotriva nedreptăților politice și nici nu emitem păreri categorice cu privire la ele. (Mat. 6:33)

11. Cum ne putem canaliza dorința de dreptate într-o direcție corectă?

¹¹ Mulți Martori ai lui Iehova au renunțat la vederile politice categorice pe care le aveau odată. De exemplu, înainte să afle adevărul, o soră de culoare din Marea Britanie a studiat sociologia la universitate și a ajuns să aibă opinii politice extremiste. Ea spune: „Am vrut să apăr drepturile oamenilor de culoare, deoarece a trebuit să suferim multe nedreptăți. Deși reușeam să-mi impun punctul de vedere, la finalul unei dispute simțeam multă frustrare. Cauzele nedreptăților rasiale trebuiau smulse din inima oamenilor, iar eu nu înțelegeam asta. Studiind Biblia, am înțeles că trebuia să încep cu propria mea inimă. Cea care m-a ajutat cu răbdare să înlătur ura din inima mea a fost chiar o soră albă. Acum sunt pionieră regulară într-o congregație de limbajul semnelor și învăț să ajut oameni de orice fel”.

12. Cu privire la ce fel de „plămădeală” și-a avertizat Isus discipolii?

¹² În timpul lui Isus, religia se amesteca deseori în politică. Într-o lucrare de specialitate se spune că „evreii erau divizați în secte religioase, care corespund într-o oarecare măsură cu ceea ce astăzi numim generic partide politice”. (La Vie Quotidienne en Palestine au Temps de Jésus) De aceea, Isus și-a avertizat discipolii: „Deschideți ochii, feriți-vă de plămădeala fariseilor și de plămădeala lui Irod!”. (Marcu 8:15) Prin aceste cuvinte, se pare că Isus făcea aluzie la membrii partidului lui Irod. Fariseii, celălalt grup la care s-a referit el, militau pentru independența evreilor. Din relatarea lui Matei înțelegem că Isus și-a avertizat discipolii și cu privire la saduchei. Ei susțineau stăpânirea romană, întrucât aceasta le permitea să se bucure de putere politică. Isus și-a avertizat în mod direct discipolii să nu se contamineze cu învățăturile, sau plămădeala, promovate de aceste trei grupări politice. (Mat. 16:6, 12) Este interesant faptul că Isus le-a dat acest avertisment la scurt timp după ce poporul voise să-l facă rege.

13, 14. a) Explicați cum pot conflictele politice și religioase să ducă la violență și nedreptate. b) De ce nedreptatea nu justifică violența? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

 ¹³ Când religia se amestecă în controversele politice, situația poate degenera ușor în violență. Isus și-a învățat discipolii să-și păstreze neutralitatea în aceste situații. De fapt, acesta este și unul dintre motivele pentru care preoții principali și fariseii au plănuit să-l ucidă. Ei vedeau în Isus un rival politic și religios care le amenința poziția. Ei și-au spus: „Dacă îl lăsăm așa, toți vor crede în el, vor veni romanii și ne vor lua atât locul, cât și națiunea”. (Ioan 11:48) De aceea, marele preot Caiafa a pus la cale uciderea lui Isus. (Ioan 11:49-53; 18:14)

¹⁴ Caiafa a trimis soldați care să-l aresteze pe Isus după lăsarea nopții. Dar Isus a fost conștient de acest plan mârșav și, în timpul ultimei cine pe care a luat-o cu apostolii, le-a spus acestora să facă rost de niște săbii. Două săbii aveau să fie suficiente pentru a-i învăța o lecție importantă. (Luca 22:36-38) Mai târziu, în aceeași noapte, Petru, indignat de nedreptatea ce i se făcea lui Isus, a folosit una dintre săbii pentru a ataca un bărbat din mulțime. (Ioan 18:10) Dar Isus i-a spus lui Petru: „Pune-ți sabia la loc, pentru că toți cei care iau sabia de sabie vor pieri”. (Mat. 26:52, 53) El i-a învățat o lecție importantă: că nu trebuiau să facă parte din lume. Această lecție se armoniza cu rugăciunea rostită de Isus puțin mai devreme în acea noapte. (Citește Ioan 17:16.) Numai Dumnezeu are dreptul să lupte împotriva nedreptății.

15, 16. a) Cum îi ajută Cuvântul lui Dumnezeu pe creștini să evite conflictele? b) Ce contrast vede Iehova când privește omenirea?

¹⁵ Sora din sudul Europei, menționată la începutul articolului, a învățat aceeași lecție. „Am înțeles că prin violență nu se face dreptate, spune ea. Am văzut că aceia care recurg la violență ajung, deseori, să fie omorâți. Iar mulți alții se umplu de amărăciune. Când am învățat din Biblie că numai Dumnezeu poate aduce adevărata dreptate pe pământ, am fost foarte fericită. Sunt deja 25 de ani de când predic acest mesaj.” Fratele din sudul Africii a înlocuit sulița cu „sabia spiritului”, Cuvântul lui Dumnezeu. (Ef. 6:17) Acum el le transmite mesajul păcii tuturor vecinilor săi, indiferent de tribul căruia îi aparțin. Și, după ce a devenit Martoră a lui Iehova, sora din Europa centrală s-a căsătorit cu un frate care provine dintr-un grup etnic pe care ea îl urâse în trecut. Toți trei au făcut aceste schimbări deoarece au dorit să fie asemenea lui Cristos.

¹⁶ Cât de important este, așadar, să facem aceste schimbări! Biblia compară omenirea cu ‘o mare agitată, care nu se poate liniști’. (Is. 17:12; 57:20, 21; Rev. 13:1) În timp ce controversele politice ațâță oamenii, îi dezbină și dau naștere la violență, în poporul lui Iehova domnesc pacea și unitatea. Să ne imaginăm cât de bucuros trebuie să se simtă Iehova când privește la această lume dezbinată și vede unitatea care există în mijlocul poporului său. (Citește Țefania 3:17.)

17. a) Care sunt cele trei modalități prin care putem promova unitatea? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁷ În acest articol, am învățat că putem promova unitatea creștină având încredere că Regatul lui Dumnezeu va corecta toate nedreptățile, fiind hotărâți să nu ne implicăm niciodată în controversele politice și respingând violența. Cu toate acestea, unitatea noastră poate fi amenințată de prejudecăți. În articolul următor vom vedea cum putem să luptăm împotriva prejudecăților, asemenea creștinilor din secolul I.