Tatăl lui Roboam a fost Solomon, care a domnit în Israel 40 de ani. (1 Regi 11:42) Solomon a murit în 997 î.e.n. Atunci Roboam a mers la Sihem, situat la nord de Ierusalim, pentru a fi uns rege. (2 Cron. 10:1) Oare se gândea Roboam cu îngrijorare dacă va reuși să calce pe urmele lui Solomon, care fusese renumit pentru înțelepciunea sa? În scurt timp, el avea să se confrunte cu o problemă delicată, ce urma să-i pună la încercare înțelepciunea.

Israeliții se simțeau oprimați, de aceea, reprezentanții poporului au venit la Roboam și i-au spus în mod direct ce așteptau de la el: „Tatăl tău ne-a îngreunat jugul. Acum, tu fă-ne mai ușor serviciul greu impus de tatăl tău și jugul apăsător pe care l-a pus peste noi și îți vom sluji”. (2 Cron. 10:3, 4)

Probabil că Roboam s-a simțit încolțit! Dacă ar fi îndeplinit cererea poporului, ar fi trebuit ca el, familia sa și demnitarii de la curte să renunțe la o parte din luxul cu care erau obișnuiți și să pretindă mai puține lucruri de la popor. În schimb, dacă le-ar fi refuzat cererea, oamenii s-ar fi putut răzvrăti. Ce decizie avea să ia Roboam? La început, noul rege s-a consultat cu bătrânii care fuseseră consilierii lui Solomon. Apoi însă, Roboam s-a sfătuit cu tinerii de vârsta lui și, ca urmare, a decis să trateze poporul cu asprime. El a spus poporului: „Eu vă voi face jugul mai apăsător și voi adăuga la el. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni”. (2 Cron. 10:6-14)

Ce învățăm de aici? Este o dovadă de înțelepciune să ascultăm de cei cu mai multă experiență, care sunt maturi din punct de vedere spiritual. Ei pot anticipa mai bine urmările unei decizii și ne pot da sfaturi înțelepte. (Iov 12:12)

Din cauza deciziei lui Roboam, poporul s-a răzvrătit. Atunci Roboam și-a strâns armata, însă Iehova a spus prin profetul Șemaia: „Nu urcați să luptați împotriva fraților voștri, fiii lui Israel! Întoarceți-vă fiecare la casa lui, căci eu am făcut să se întâmple lucrul acesta”. * (1 Regi 12:21-24)

Să renunțe fără luptă? Gândul acesta trebuie să-l fi măcinat pe Roboam. Ce aveau să spună oamenii văzând că regele care amenințase că îi va pedepsi „cu scorpioni” pe cei nesupuși ceda acum atât de ușor în fața unor răzvrătiți nerușinați? (Compară cu 2 Cronici 13:7.) Cu toate acestea, regele și armata lui „au ascultat de cuvântul lui Iehova și s-au întors acasă”.

Ce putem învăța de aici? Este înțelept să ascultăm de Dumnezeu, chiar dacă acest lucru ne-ar face ținta ridiculizărilor. Ascultarea de Dumnezeu ne aduce binecuvântarea și aprobarea sa. (Deut. 28:2)

Dând dovadă de ascultare, Roboam a renunțat la planul de a lupta împotriva națiunii nou-formate. În schimb, el și-a concentrat eforturile pentru a construi noi orașe în Iuda și în Beniamin, cele două triburi care aparțineau regatului său. De asemenea, „a întărit foarte mult” alte orașe. (2 Cron. 11:5-12) Și, cel mai important, a respectat pentru un timp legile lui Iehova. Din nefericire, cele zece triburi ale lui Israel, aflate sub conducerea lui Ieroboam, s-au cufundat în idolatrie. Totuși, mulți „l-au sprijinit pe Roboam” și au mers la Ierusalim ca să susțină închinarea adevărată. (2 Cron. 11:16, 17) Astfel, prin ascultarea de care a dat dovadă, Roboam și-a consolidat domnia.

Însă, după ce și-a consolidat domnia, Roboam a făcut ceva neașteptat. El a abandonat legea lui Iehova în favoarea închinării false! Dar de ce a procedat astfel? A fost el influențat de mama sa, care era amonită? (1 Regi 14:21) Indiferent de motiv, cert este că întreaga națiune l-a urmat. De aceea, Iehova i-a permis lui Șișac, regele Egiptului, să cucerească multe orașe din Iuda, în pofida faptului că Roboam le fortificase. (1 Regi 14:22-24; 2 Cron. 12:1-4)

Situația a atins punctul culminant când Șișac a ajuns la Ierusalim, unde domnea Roboam. Atunci profetul Șemaia le-a transmis lui Roboam și prinților săi următorul mesaj de la Iehova: „Voi m-ați părăsit, de aceea și eu v-am părăsit și v-am lăsat în mâna lui Șișac”. Cum a reacționat Roboam la acest mesaj de disciplinare? Reacția lui a fost lăudabilă! Relatarea biblică spune în continuare: „Prinții lui Israel și regele s-au umilit și au zis: «Iehova este drept».”. Astfel, Iehova l-a salvat pe Roboam și a scăpat Ierusalimul de la distrugere. (2 Cron. 12:5-7, 12)

Roboam a continuat să domnească peste regatul sudic. Înainte de moartea sa, el le-a dat, cu generozitate, cadouri numeroșilor săi fii pentru a descuraja, din câte se pare, orice revoltă împotriva lui Abiia, fiul și succesorul său. (2 Cron. 11:21-23) Spre deosebire de alte ocazii, de data aceasta, Roboam a acționat cu perspicacitate.

Chiar dacă Roboam a făcut și lucruri bune, Biblia spune despre el: „A făcut ce este rău, căci nu-și îndreptase inima să-l caute pe Iehova”. (2 Cron. 12:14)

Să ne gândim ce putem învăța din exemplul său: Roboam a ascultat uneori de Dumnezeu și a făcut și lucruri bune pentru poporul lui Iehova. Însă el nu a cultivat o relație apropiată cu Iehova și nici nu a avut dorința sinceră de a-i fi pe plac. De aceea a început să facă lucruri greșite și să se închine la dumnezei falși. Poate că ne întrebăm: S-a lăsat Roboam corectat fiindcă s-a căit din inimă și a dorit sincer să-i placă lui Dumnezeu? Sau fiindcă a fost influențat de alții?  (2 Cron. 11:3, 4; 12:6) Mai târziu, el a făcut din nou ce este rău în ochii lui Iehova. Ce diferență între el și bunicul său, regele David! Este adevărat că și David a făcut greșeli, însă, de-a lungul vieții, el l-a iubit pe Iehova, a fost devotat închinării adevărate și s-a căit sincer de păcatele sale. (1 Regi 14:8; Ps. 51:1, 17; 63:1)

Mai putem învăța ceva din exemplul lui Roboam: Cei ce se îngrijesc de necesitățile familiei și se străduiesc să facă lucruri bune pentru alții sunt demni de laudă. Însă pentru a ne bucura de favoarea lui Dumnezeu, trebuie în primul rând să susținem închinarea adevărată și să nu renunțăm la ea.

Vom reuși să facem acest lucru dacă ne vom strădui să cultivăm o iubire profundă față de Iehova. Așa cum punem lemne pe foc pentru a-l întreține, tot așa ne putem păstra fierbinte iubirea pentru Dumnezeu dacă studiem cu regularitate Cuvântul său, medităm la el și perseverăm în rugăciune. (Ps. 1:2; Rom. 12:12) Iar iubirea pentru Iehova va aprinde în noi dorința de a-i fi plăcuți în toate aspectele vieții și, dacă va fi necesar, ne va îndemna să ne căim cu sinceritate. Spre deosebire de Roboam, noi vom rămâne neclintiți de partea închinării adevărate. (Iuda 20, 21)