1. Cum este prezentată deseori disciplinarea în Biblie?

LA CE te gândești când auzi cuvântul „disciplinare”? Probabil că te gândești imediat la pedeapsă. Însă disciplinarea presupune mult mai mult. În Biblie, disciplinarea este deseori prezentată într-o lumină pozitivă, fiind asociată uneori cu înțelepciunea, cunoștința, iubirea și viața. (Prov. 1:2-7; 4:11-13) Disciplinarea de la Dumnezeu este o dovadă că el ne iubește și dorește să primim viață veșnică. (Evr. 12:6) Chiar dacă, uneori, disciplinarea poate include o pedeapsă, aceasta nu este niciodată aplicată în mod abuziv sau cu cruzime. Sensul principal al cuvântului „disciplinare” are legătură în primul rând cu instruirea, cum este cea pe care un părinte i-o oferă copilului său iubit.

2, 3. Ce ar putea presupune disciplinarea? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

² Să ne gândim la următorul exemplu: Un băiețel se joacă cu mingea în casă. Mama lui îi spune: „Știi că nu ai voie să te joci cu mingea în casă! Poate spargi ceva”. Însă el nu ascultă, ci continuă să se joace cu mingea și, în cele din urmă, sparge o vază. Cum îl va disciplina mama lui? Disciplinarea ar putea consta într-o discuție, dar și în aplicarea unei pedepse. Mama  îi va explica, probabil, fiului ei de ce comportamentul lui a fost greșit. Ea vrea ca băiatul să înțeleagă că este înțelept să asculte de părinți și că regulile impuse de ei sunt necesare și rezonabile. Pentru a-l învăța o lecție, probabil că ea îl va pedepsi, luându-i mingea pentru un timp. Astfel, copilul va înțelege că, dacă nu ascultă, va avea de suportat unele consecințe.

³ Întrucât suntem membri ai congregației creștine, „casa lui Dumnezeu”, noi respectăm dreptul lui Iehova de a stabili norme, dar și de a ne disciplina când le încălcăm. (1 Tim. 3:15) În plus, dacă acțiunile noastre au consecințe neplăcute, disciplinarea ne ajută să înțelegem cât de important este să ascultăm de Tatăl nostru ceresc. (Gal. 6:7) Dumnezeu ne vrea binele și dorește să ne scutească de probleme. (1 Pet. 5:6, 7)

4. a) Ce fel de instruire binecuvântează Iehova? b) Ce vom analiza în acest articol?

⁴ Oferind disciplinare bazată pe Scripturi îl putem ajuta pe copilul nostru sau pe cel cu care studiem să-și atingă obiectivul de a deveni un continuator al lui Cristos. Cuvântul lui Dumnezeu, principalul nostru instrument de instruire, ne permite ‘să disciplinăm în dreptate’. Astfel, copilul nostru sau cel cu care studiem Biblia poate fi ajutat să înțeleagă și ‘să respecte tot ce ne-a poruncit Isus’. (2 Tim. 3:16; Mat. 28:19, 20) Iehova binecuvântează acest fel de instruire, care îl pregătește pe cel instruit să facă la rândul lui discipoli ai lui Cristos. (Citește Tit 2:11-14.) În continuare se va analiza răspunsul la trei întrebări importante: 1) În ce fel disciplinarea oferită de Dumnezeu reflectă iubirea sa față de noi? 2) Ce putem învăța de la cei pe care Dumnezeu i-a disciplinat în trecut? și 3) Cum îi putem imita pe Iehova și pe Fiul său când disciplinăm pe cineva?

5. Cum reflectă disciplinarea de la Iehova iubirea sa față de noi?

⁵ Iehova este motivat de iubire când ne corectează și ne instruiește. El dorește să rămânem în iubirea sa și să umblăm pe calea care duce la viață. (1 Ioan 4:16) El nu ne umilește și nu ne insultă niciodată, făcându-ne să ne simțim lipsiți de valoare. (Prov. 12:18) Dimpotrivă, Iehova ne tratează cu demnitate, concentrându-se la calitățile noastre și respectându-ne liberul-arbitru. Acesta este modul în care trebuie să privim disciplinarea de la Dumnezeu, indiferent cum ne este oferită: prin intermediul Cuvântului său, al publicațiilor biblice, al părinților creștini sau al bătrânilor de congregație. Într-adevăr, bătrânii care se străduiesc să ne corecteze cu iubire și în spiritul blândeții când ‘facem un pas greșit’, uneori chiar fără să ne dăm seama, reflectă iubirea lui Iehova față de noi. (Gal. 6:1)

6. De ce disciplinarea care presupune impunerea unor restricții este o dovadă a iubirii lui Dumnezeu?

⁶ Totuși, în unele situații, disciplinarea presupune mai mult decât oferirea unor sfaturi sau corecții verbale. Dacă greșeala constă în comiterea unui păcat grav, corectarea poate însemna pierderea privilegiilor în congregație. Chiar și în această situație, măsurile disciplinare reflectă iubirea lui Dumnezeu. De exemplu, pierderea privilegiilor poate ajuta o persoană să conștientizeze cât de important este să acorde mai mult timp studierii Bibliei, meditării și rugăciunii. Astfel, cel care a greșit este întărit pe plan spiritual, iar cu timpul va putea primi din nou privilegii. (Ps. 19:7)  Chiar și excluderea este o dovadă a iubirii lui Iehova, întrucât prin această măsură congregația este ocrotită de influențe negative. (1 Cor. 5:6, 7, 11) Dumnezeu disciplinează în măsura potrivită, de aceea, excluderea îl poate conștientiza pe cel ce a greșit de gravitatea păcatului său, iar asta îl poate îndemna să se căiască. (Fap. 3:19)

7. Cine a fost Șebna și ce trăsătură negativă a prins rădăcini în inima lui?

⁷ Pentru a sublinia importanța disciplinării, să analizăm cazul a două persoane disciplinate de Iehova: Șebna, care a trăit pe timpul regelui Ezechia, și Graham, un frate din zilele noastre. Ca administrator al casei lui Ezechia, Șebna avea o mare autoritate. (Is. 22:15) Din păcate, el a devenit mândru și a vrut să obțină glorie. Șebna chiar și-a făcut un mormânt somptuos și mergea în care impunătoare! (Is. 22:16-18)

8. Cum l-a disciplinat Iehova pe Șebna și care a fost rezultatul?

⁸ Întrucât Șebna și-a căutat propria glorie, Dumnezeu ‘l-a dat jos din funcția sa’, iar în locul lui l-a pus pe Eliachim. (Is. 22:19-21) Această schimbare a avut loc când regele asirian Sanherib se pregătea să atace Ierusalimul. După un timp, acest rege și-a trimis reprezentanții la Ierusalim împreună cu o armată uriașă pentru a-i demoraliza pe iudei și a-l face pe Ezechia să se predea. (2 Regi 18:17-25) Eliachim a fost trimis să vorbească cu acești reprezentanți, însă nu a mers singur. A fost însoțit de doi bărbați, unul dintre ei fiind Șebna, care slujea ca secretar. Acest lucru sugerează că Șebna nu s-a lăsat stăpânit de amărăciune și de resentimente, ci a acceptat cu umilință responsabilități mai mici. Să analizăm trei idei care se desprind din această relatare.

9-11. a) Ce lecție importantă desprindem din experiența lui Șebna? b) De ce este încurajator modul în care l-a tratat Iehova pe Șebna?

⁹ În primul rând, faptul că Șebna și-a pierdut funcția ne amintește că „mândria merge înaintea căderii”. (Prov. 16:18) Dacă ai privilegii în congregație care îți conferă o oarecare autoritate, te vei strădui să rămâi umil? Îi vei atribui lui Iehova meritul pentru calitățile și realizările tale? (1 Cor. 4:7) Apostolul Pavel a scris: „Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie, ci să gândească în așa fel încât să aibă o minte sănătoasă”. (Rom. 12:3)

 ¹⁰ În al doilea rând, mustrarea aspră pe care a primit-o Șebna poate fi o dovadă că Iehova nu-l considera o cauză pierdută. (Prov. 3:11, 12) Ce lecție extraordinară pentru cei care își pierd unele privilegii în congregație! În loc să se înfurie și să se umple de resentimente, este bine ca ei să continue să-i slujească lui Dumnezeu, făcând tot ce pot în situația în care se află, și să considere disciplinarea o dovadă că Iehova îi iubește. Să nu uităm că Tatăl nostru îi va răsplăti pe cei care dau dovadă de umilință. (Citește 1 Petru 5:6, 7.) Disciplinarea iubitoare poate fi o metodă prin care Iehova ne modelează. De aceea este important să ne lăsăm modelați de el.

¹¹ În al treilea rând, cei care au autoritatea de a disciplina, cum ar fi părinții sau supraveghetorii creștini, pot desprinde o lecție valoroasă. Disciplinarea oferită de Iehova reflectă nu doar faptul că el dezaprobă păcatul, ci și preocuparea sa pentru restabilirea celui care a păcătuit. Dacă ești părinte sau supraveghetor și trebuie să oferi disciplinare, îl vei imita pe Iehova urând răul și căutând ce este bun în copilul tău sau în fratele tău de credință? (Iuda 22, 23)

12-14. a) Cum reacționează unii la disciplinarea oferită de Dumnezeu? b) Cum l-a ajutat Cuvântul lui Dumnezeu pe un frate să-și corecteze atitudinea și care au fost rezultatele?

¹² Din nefericire, după ce sunt disciplinați, unii nu reușesc să treacă peste durere și se îndepărtează de Dumnezeu și de poporul său. (Evr. 3:12, 13) Înseamnă oare aceasta că nu mai pot fi ajutați? Să ne gândim la Graham, un frate care a fost exclus, apoi reintegrat, iar după un timp a devenit inactiv. Un bătrân de congregație s-a străduit să se împrietenească cu el, iar după câțiva ani, Graham l-a rugat să studieze împreună Biblia.

¹³ Bătrânul de congregație își amintește: „Graham căzuse în capcana mândriei și era critic la adresa bătrânilor care hotărâseră excluderea lui. De aceea, la studiu am analizat versete despre mândrie și despre efectele acesteia. Cu ajutorul Bibliei, Graham și-a făcut o autoanaliză și a înțeles că avea o problemă. Rezultatul a fost uimitor! După ce și-a dat seama că fusese orbit de mândrie și că problema consta în atitudinea lui critică, el a făcut repede schimbări. A început să participe cu regularitate la întrunirile congregației, să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu conștiinciozitate și să se roage zilnic. De asemenea, spre bucuria soției și a copiilor lui, a început să se îngrijească pe plan spiritual de familia sa.” (Luca 6:41, 42; Iac. 1:23-25)

¹⁴ Fratele continuă: „Într-o zi, Graham mi-a spus ceva ce m-a impresionat: «Cunosc adevărul de mulți ani și chiar am slujit ca pionier. Însă doar acum pot spune cu sinceritate că-l iubesc pe Iehova». La puțin timp după aceea a primit sarcina de a purta microfonul în timpul întrunirilor, privilegiu pe care l-a apreciat foarte mult. Din exemplul lui am înțeles că o persoană care acceptă cu umilință disciplinarea este bogat binecuvântată!”.

15. Ce trebuie să facem dacă dorim ca disciplinarea să-și atingă scopul?

¹⁵ Ca să fim învățători buni, trebuie să fim mai întâi elevi buni. (1 Tim. 4:15, 16) În mod asemănător, cei care au primit autoritatea de a acorda disciplinare trebuie la rândul lor să se supună de bunăvoie îndrumării lui Iehova. Printr-o atitudine supusă și umilă, ei câștigă respectul celorlalți și au libertate de exprimare  ca să instruiască și să corecteze. Să analizăm exemplul lui Isus.

16. Ce lecții putem învăța de la Isus despre modul în care trebuie oferite disciplinarea și instruirea?

¹⁶ Isus a ascultat întotdeauna de Tatăl său, chiar și când acest lucru a fost foarte greu. (Mat. 26:39) El nu și-a atribuit meritul pentru înțelepciunea și învățăturile sale, ci a îndreptat întotdeauna atenția spre Tatăl său. (Ioan 5:19, 30) Umilința și ascultarea de care a dat dovadă Isus i-au atras la el pe oamenii cu inima sinceră și l-au ajutat să fie un învățător plin de compasiune și considerație. (Citește Matei 11:29.) Cuvintele sale pline de bunătate i-au înviorat pe cei care, figurativ vorbind, erau ca o trestie frântă sau ca un fitil gata să se stingă. (Mat. 12:20) Chiar și când răbdarea i-a fost pusă la încercare, Isus a fost bun și iubitor. Acest lucru a fost evident când i-a corectat pe apostolii săi care manifestaseră o atitudine egoistă și ambițioasă. (Mar. 9:33-37; Luca 22:24-27)

17. Ce calități îi ajută pe bătrâni să fie păstori eficienți ai turmei lui Dumnezeu?

¹⁷ Cei care au autoritatea de a disciplina trebuie să urmeze exemplul lui Cristos. Astfel, ei arată că doresc să fie modelați de Dumnezeu și de Fiul său. Apostolul Petru a scris: „Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu din constrângere, ci de bunăvoie; nici din iubire de câștig necinstit, ci cu înflăcărare; nici ca unii care stăpânesc peste cei care sunt moștenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă”. (1 Pet. 5:2-4) Când supraveghetorii se supun cu bucurie lui Dumnezeu și lui Cristos, capul congregației, au foloase atât ei, cât și cei care sunt în grija lor. (Is. 32:1, 2, 17, 18)

18. a) Ce așteaptă Iehova de la părinți? b) Cum îi ajută Dumnezeu pe părinți să se achite de responsabilitățile lor?

¹⁸ Aceleași principii se aplică și în familie. Biblia îi îndeamnă pe capii de familie: „Nu-i iritați pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și în modul de gândire al lui Iehova”. (Ef. 6:4) În Proverbele 19:18 se arată că disciplinarea copiilor ar putea fi o chestiune de viață și de moarte. Iehova îi consideră vinovați pe părinții creștini care nu-și disciplinează copiii atunci când situația o cere. (1 Sam. 3:12-14) Părinții care se roagă cu umilință pentru spirit sfânt și caută îndrumare în Cuvântul lui Iehova vor primi înțelepciunea și puterea de care au nevoie. (Citește Iacov 1:5.)

19, 20. a) Ce binecuvântări vom avea dacă acceptăm disciplinarea de la Dumnezeu? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁹ Dacă acceptăm disciplinarea divină și ne străduim să-i imităm pe Iehova și pe Isus când îi disciplinăm pe alții vom fi bogat binecuvântați. Familiile și congregațiile vor fi oaze de pace, iar fiecare se va simți iubit, prețuit și în siguranță – o anticipare a binecuvântărilor viitoare. (Ps. 72:7) Disciplinarea de la Iehova ne pregătește să trăim pentru totdeauna în pace și în armonie, ca o familie aflată în grija sa părintească. (Citește Isaia 11:9.) Dacă nu pierdem din vedere lucrul acesta, vom privi disciplinarea divină ca pe o dovadă a iubirii extraordinare a lui Dumnezeu față de noi.

²⁰ În următorul articol vor fi analizate și alte aspecte ale disciplinării. De asemenea, vom analiza rolul autodisciplinării și ceva ce este mult mai rău decât durerea temporară pricinuită de disciplinare.