1. Ce fel de timpuri au trăit primii creștini?

ÎNTRE anii 62 și 64 e.n., apostolul Petru a scris prima sa scrisoare, adresată ‘locuitorilor temporari răspândiți în Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia’. (1 Pet. 1:1) Acești creștini, care proveneau din medii culturale diferite, se confruntau cu încercări și persecuții aspre și aveau nevoie de încurajare și de îndrumare. Mai mult, ei trăiau timpuri critice. Apostolul Petru le-a scris că ‘sfârșitul tuturor lucrurilor se apropia’. Și, într-adevăr, sfârșitul violent al sistemului iudaic a venit în mai puțin de 10 ani. Ce îi putea ajuta pe creștini să traverseze cu bine acele timpuri grele? (1 Pet. 4:4, 7, 12)

2, 3. De ce i-a îndemnat Petru pe creștini să fie ospitalieri? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

² Printre altele, Petru i-a îndemnat pe frații săi: „Fiți ospitalieri unii cu alții”. (1 Pet. 4:9) Cuvântul grecesc redat prin „ospitalitate” înseamnă literalmente „iubire, sau bunătate, față de străini”. Însă Petru i-a îndemnat pe creștini să fie ospitalieri „unii cu alții”, adică cu cei pe care îi cunoșteau și cu care colaborau. Ce foloase avea să le aducă faptul de a fi ospitalieri?

 ³ Manifestând ospitalitate, creștinii aveau să se apropie unii de alții. Când invităm pe cineva la noi sau suntem invitați de alții, rămânem cu amintiri frumoase și simțim că relațiile de prietenie dintre noi se întăresc. Fiind ospitalieri, ajungem să ne cunoaștem frații și surorile mult mai bine decât am face-o în alt cadru. Pentru creștinii din timpul lui Petru era foarte important să se apropie unii de alții, întrucât îi așteptau vremuri și mai grele. Același lucru este valabil și pentru creștinii care trăiesc în „zilele din urmă”. (2 Tim. 3:1)

4. La ce întrebări se va răspunde în acest articol?

⁴ Ce ocazii avem de a fi ospitalieri „unii cu alții”? Cum putem depăși barierele care ne împiedică să fim ospitalieri? Și cum ne putem dovedi musafiri buni?

5. Cum putem fi ospitalieri la întrunirile creștine?

⁵ La întruniri: Dorim să-i întâmpinăm cu căldură pe toți cei care vin ca oaspeți la mesele noastre spirituale. Gazdele sunt Iehova și organizația sa. (Rom. 15:7) Totuși, când vine la întrunire o persoană nouă, și noi suntem, într-un anumit sens, gazde. Așadar, să luăm inițiativa și să-i facem pe cei noi să se simtă bine-veniți, indiferent de felul în care arată sau în care sunt îmbrăcați. (Iac. 2:1-4) Iar dacă observăm că o persoană nouă este singură, am putea s-o invităm să stea lângă noi și s-o ajutăm să găsească versetele în Biblie. Aceasta este o modalitate excelentă de ‘a urma calea ospitalității’. (Rom. 12:13)

6. Cine ar trebui să fie, în primul rând, musafirii noștri?

⁶ La masă sau la o cafea: În timpurile biblice, ospitalitatea includea, de obicei, o invitație la masă. (Gen. 18:1-8; Jud. 13:15; Luca 24:28-30) Aceasta era o invitație la prietenie și pace. Cine ar trebui să fie, în primul rând, oaspeții noștri? Oare nu frații și surorile din congregația în care slujim? Când vor veni timpuri grele, va trebui să ne susținem unii pe alții. De aceea, este important să avem prieteni loiali și să fim în relații pașnice cu toți frații. În 2011, Corpul de Guvernare a schimbat ora de începere a studiului Turnului de veghe la Betelul din Statele Unite, de la 18.45 la 18.15, pentru ca beteliștii să poată petrece timp împreună. Și alte filiale au urmat această îndrumare, astfel că beteliștii au posibilitatea să se invite unii pe alții și să se cunoască mai bine.

7, 8. Cum putem fi ospitalieri cu cei ce vizitează congregația în calitate de reprezentanți ai organizației lui Iehova?

⁷ Când suntem vizitați de frați care vin să țină cuvântări, de supraveghetorii de circumscripție și, uneori, de reprezentanții filialei locale avem ocazia să manifestăm ospitalitate. (Citește 3 Ioan 5-8.) Îi putem invita pe acești frați la noi acasă pentru o cafea sau o gustare ori pentru a lua masa împreună.

⁸ O soră din Statele Unite își amintește: „De-a lungul anilor, eu și soțul meu i-am invitat la noi acasă pe mulți frați care veneau în congregația noastră să țină cuvântări. De fiecare dată a fost o plăcere: ne-am simțit bine și, lucrul cel mai important, ne-am întărit pe plan spiritual. Nu am regretat niciodată că am fost ospitalieri”.

9, 10. a) Cine ar putea avea nevoie de cazare pe o perioadă mai lungă? b) Pot oferi cazare și cei care locuiesc în condiții mai modeste? Explicați.

⁹ Oaspeți pe o perioadă mai lungă: În timpurile biblice, ospitalitatea presupunea, deseori, și găzduirea oaspeților demni de încredere. (Iov 31:32; Filim. 22)  Și în zilele noastre este necesar să oferim cazare. De exemplu, printre cei ce au nevoie de cazare sunt supraveghetorii de circumscripție, cursanții de la școlile teocratice sau voluntarii la proiectele de construcție. Mai sunt și cazurile când, în urma unui dezastru natural, unii frați rămân fără locuință și au nevoie de găzduire până când le sunt reparate casele. Să nu ne gândim că doar cei care au condiții bune pot oferi ajutor. Probabil că ei au făcut deja acest lucru de multe ori. Ai putea oferi și tu cazare, chiar dacă nu ai o casă prea mare?

¹⁰ Un frate din Coreea de Sud își amintește cu plăcere de perioada când a cazat la el cursanți de la școlile teocratice. El spune: „La început am ezitat, deoarece eram proaspăt căsătoriți și locuiam într-o casă mică. Dar a fost foarte plăcut să stăm în compania cursanților. Fiind un cuplu la început de drum, am avut ocazia să vedem cât de fericiți pot fi doi soți când îi slujesc împreună lui Iehova și au aceleași obiective spirituale”.

11. De ce trebuie să fim ospitalieri cu cei nou-veniți în congregație?

¹¹ Frați și surori noi în congregație: Unii frați se mută în zona noastră cu locuința, alții vin să predice în teritoriul nostru. Sau poate că în congregația în care slujim sunt trimiși pionieri. Indiferent de situație, mutarea presupune o mare schimbare pentru ei: trebuie să se acomodeze cu o altă zonă, cu o altă congregație și poate chiar cu o altă cultură sau limbă. Îi putem ajuta să-și facă prieteni și să se acomodeze mai repede dacă îi invităm la noi, la o cafea sau la masă, ori în oraș.

12. Ce experiență arată că nu este necesar să facem mari pregătiri pentru a fi ospitalieri?

¹² Pentru a fi ospitalieri, nu este necesar să facem mari pregătiri. (Citește Luca 10:41, 42.) Amintindu-și de perioada de început a serviciului de misionar, un frate spune: „Eram tineri, fără experiență și ne era dor de casă. Într-o seară, soției mele i s-a făcut atât de dor de casă, încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o fac să se simtă mai bine. Dar, pe la 19.30, a bătut cineva la ușă. Era o persoană care studia Biblia. Avea trei portocale în mână și venise să ne ureze bun-venit. Am invitat-o înăuntru și i-am oferit un pahar cu apă, apoi am făcut un ceai și o ciocolată caldă. Noi nu știam swahili atunci, iar ea nu știa engleză. Dar acea seară a marcat începutul unei frumoase prietenii cu membrii congregației locale”.

13. Ce foloase avem când manifestăm ospitalitate?

¹³ Te reții să inviți frați la tine acasă? Dacă da, te-ai privat, probabil, de ocazia de a te bucura de compania lor plăcută și de a lega prietenii trainice. Ospitalitatea este cel mai bun antidot pentru singurătate. Dar de ce s-ar reține cineva să manifeste ospitalitate? Să vedem câteva motive.

14. Ce am putea face dacă nu avem suficient timp și energie pentru a accepta și a oferi ospitalitate?

¹⁴ Timp și energie: Slujitorii lui Iehova au un program încărcat și multe responsabilități. Unii consideră că, pur și simplu, nu au timpul și energia necesare pentru a primi oaspeți. Dacă acesta este și cazul tău, poate că este bine să-ți reanalizezi programul și să faci unele schimbări. Astfel, vei avea mai mult timp și energie ca să oferi și să accepți ospitalitate. Întrucât Scripturile îi îndeamnă pe creștini să fie ospitalieri, înțelegem că  nu este greșit să ne facem timp pentru aceasta. (Evr. 13:2). Dimpotrivă, e chiar necesar. Desigur, trebuie să fim dispuși să reducem din timpul alocat activităților mai puțin importante.

15. Ce îi împiedică pe unii să manifeste ospitalitate?

¹⁵ Părerea despre propria persoană: Ți-ai dori să fii mai ospitalier, dar ți-e teamă că nu vei fi o gazdă bună? Unii sunt timizi și se tem că nu vor ști să întrețină atmosfera și că musafirii se vor plictisi. Alții au venituri modeste și consideră că nu le pot oferi musafirilor ceea ce le oferă alți membri ai congregației. Totuși, ca să primim musafiri, nu este necesar să avem o locuință modernă, ci una curată și primitoare.

16, 17. Ce ne-ar putea ajuta să nu ne facem griji când avem musafiri?

¹⁶ Un bătrân de congregație din Marea Britanie spune: „Într-o oarecare măsură, fiecare are emoții când se pregătește pentru musafiri. Dar, ca în orice aspect al serviciului pentru Iehova, foloasele și satisfacțiile sunt mult mai mari decât grijile pe care ni le facem. Simplul fapt că am stat de vorbă cu musafirii la o cafea mi-a făcut plăcere”. Cel mai important lucru este să manifestăm interes personal față de invitați. (Filip. 2:4) Aproape oricui îi place să vorbească despre experiența sa de viață, iar reuniunile ar putea fi singurele ocazii în care putem asculta astfel de experiențe. Un alt bătrân spune: „Faptul de a invita la mine acasă frați din congregație mă ajută să-i cunosc mai bine, să-i înțeleg mai bine și, mai ales, să aflu cum au cunoscut adevărul”. Momentele petrecute cu alții sunt mereu plăcute atunci când manifestăm interes sincer față de ei.

¹⁷ O pionieră care a găzduit cursanți de la școli teocratice spune: „La început îmi făceam griji, deoarece locuiesc într-un apartament modest, aranjat cu mobilă la mâna a doua. Dar soția unuia dintre instructori m-a liniștit. Mi-a spus că, pentru ea și soțul ei, cele mai frumoase săptămâni în lucrarea itinerantă sunt cele petrecute cu persoane spirituale, care, poate nu au mult pe plan material, dar au aceleași preocupări ca ei: să-i slujească lui Iehova și să ducă o viață simplă. Cuvintele ei mi-au amintit ce ne spunea mama când eram copii: «Mai bine o mâncare de legume și iubire».”. (Prov. 15:17) Dacă suntem motivați de iubire, nu avem de ce să ne facem griji.

18, 19. Cum ne poate ajuta faptul de a fi ospitalieri să învingem sentimentele negative față de alții?

¹⁸ Părerea despre alții: Este cineva în congregația ta care îți este antipatic? Dacă nu faci ceva pentru a depăși sentimentele negative față de acea persoană, acestea nu se vor schimba. Probabil că îți este greu să inviți la tine acasă o persoană pe care nu o agreezi. Sau poate că este vorba despre cineva care te-a jignit și îți este greu să uiți ce s-a întâmplat.

¹⁹ Biblia arată că, dacă manifestăm ospitalitate, putem să ne îmbunătățim relațiile cu alții, chiar și cu dușmanii. (Citește Proverbele 25:21, 22.) Faptul de a invita pe cineva la noi acasă ne ajută să detensionăm relațiile încordate și să depășim sentimentele negative. Putem descoperi la invitații noștri acele calități pe care Iehova le-a văzut când i-a atras la adevăr. (Ioan 6:44) Dacă este motivată de iubire, o invitație neașteptată poate fi chiar începutul unei prietenii. Cum ne putem asigura că motivația noastră este cu adevărat iubirea? O modalitate este aceea de a urma îndemnul din Filipeni 2:3:  ‘Cu umilință, considerați că ceilalți vă sunt superiori’. Faptul de a ne gândi în ce privințe frații și surorile noastre ne sunt superiori – probabil, în privința credinței, a perseverenței, a curajului sau a altor calități – ne va ajuta să-i iubim mai mult, să le arătăm ospitalitate și, astfel, să restabilim pacea.

20. De ce ar trebui să onorăm o invitație pe care am acceptat-o și cum putem arăta că ne respectăm cuvântul dat?

²⁰ Arătând ce calități spirituale trebuie să aibă cineva pentru a fi ‘oaspete în cortul lui Iehova’, psalmistul David a spus: „Dacă face un jurământ în paguba lui, nu-l schimbă”. (Ps. 15:1, 4) Așadar, dacă acceptăm o invitație, trebuie să ne respectăm cuvântul dat și să nu o anulăm din motive neîntemeiate. Poate că gazda noastră a făcut pregătiri, iar dacă noi am anula invitația, toate eforturile ei ar fi în zadar. (Mat. 5:37) Unii au anulat o invitație ca să accepte alta, mai atrăgătoare. A fost aceasta o dovadă de iubire și de respect? Cu siguranță, nu! Trebuie să apreciem sincer ospitalitatea care ni se oferă, indiferent de posibilitățile celui care ne invită. (Luca 10:7) Dacă, totuși, suntem nevoiți să anulăm o invitație, ar fi o dovadă de iubire și de considerație să anunțăm gazda cât mai repede.

21. Cum ne ajută respectarea obiceiurilor locale să fim buni musafiri?

²¹ Este important să respectăm obiceiurile locale. În unele culturi, musafirii neanunțați sunt bine-veniți, dar în altele, o vizită trebuie anunțată. În unele țări, gazdele le oferă musafirilor tot ce au mai bun, membrii familiei fiind pe locul doi. În alte țări, musafirii și membrii familiei sunt tratați la fel. În unele părți, musafirii contribuie de obicei cu ceva la masă, în alte părți însă, gazdele preferă ca musafirii să nu aducă nimic. Iar în unele culturi este politicos să se refuze prima și a doua invitație, în timp ce în alte culturi se consideră o lipsă de respect să refuzi o invitație. Oricum ar sta lucrurile, să ne asigurăm că facem tot posibilul ca gazdele noastre să se bucure că ne-au invitat.

22. De ce este atât de important ‘să fim ospitalieri unii cu alții’?

²² Apostolul Petru a spus că „sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat”. (1 Pet. 4:7) Astăzi, sfârșitul este mai aproape ca oricând. În față ne stă cel mai mare necaz al tuturor timpurilor. Pe măsură ce presiunile cresc, legăturile de iubire dintre noi trebuie să devină tot mai puternice. De aceea, îndemnul de a fi „ospitalieri unii cu alții” se aplică azi mai mult ca oricând. Da, ospitalitatea este și va fi mereu o calitate plăcută și necesară! (1 Pet. 4:9)