Iertarea păcatelor este posibilă doar prin intermediul sângelui vărsat de Isus în folosul nostru. (Ef. 1:7) Totuși, Biblia spune că Dumnezeu, „în toleranța sa, a iertat păcatele comise în trecut”, adică înainte de oferirea răscumpărării. (Rom. 3:25, n.s.) Cum a putut face Iehova acest lucru fără a-și încălca însă propriile norme de dreptate?

În momentul în care el a decis ca oamenii ascultători să fie salvați prin intermediul unei „descendențe”, din punctul său de vedere, răscumpărarea era ca și plătită. (Gen. 3:15; 22:18) Dumnezeu era absolut convins că, la momentul stabilit de el, Fiul său unic-născut avea să ofere de bunăvoie răscumpărarea. (Gal. 4:4; Evr. 10:7-10) Isus – în calitate de reprezentant al lui Iehova pe pământ – a primit autoritatea de a ierta păcatele înainte să-și dea viața pentru noi. El a putut face acest lucru aplicând în folosul celor care manifestau credință valoarea jertfei pe care urma să o ofere. (Mat. 9:2-6)