Salt la conţinut

Salt la cuprins

Organizați în armonie cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu

Organizați în armonie cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu

„Iehova a întemeiat pământul cu înțelepciune și a întărit cerurile cu discernământ.” (PROV. 3:19)

CÂNTĂRILE: 105, 107

1, 2. a) Cum consideră unii oameni ideea că Dumnezeu are o organizație? b) Ce vom analiza în acest articol?

ARE DUMNEZEU o organizație? Unii spun: „Nu avem nevoie de o organizație care să ne îndrume. Singurul lucru de care avem nevoie este o relație personală cu Dumnezeu”. Dar este corect acest punct de vedere?

2 În acest articol vom analiza dovezi care arată că Iehova, Dumnezeul ordinii, este Organizatorul suprem. De asemenea, vom analiza modul în care ar trebui să reacționăm la îndrumarea primită din partea organizației lui Iehova (1 Cor. 14:33, 40). În prezent, la fel ca în secolul I, partea pământească a organizației lui Iehova urmează îndrumările din Scripturi pentru a predica vestea bună până la marginile pământului. Respectând cu strictețe Biblia și instrucțiunile primite din partea organizației lui Dumnezeu, contribuim la păstrarea curățeniei spirituale, a păcii și a unității în congregație.

IEHOVA, ORGANIZATORUL SUPREM

3. Ce dovezi avem că Iehova este Organizatorul suprem?

3 Creația dovedește că Iehova este Organizatorul suprem. Biblia spune: „Iehova a întemeiat pământul cu înțelepciune și a întărit cerurile cu discernământ” (Prov. 3:19). Noi nu cunoaștem decât „marginile căilor [lui Dumnezeu] și nu auzim decât șoapta glasului său” (Iov 26:14). Totuși, chiar dacă nu știm decât puține lucruri despre planete, stele și galaxii, este clar că aceste corpuri cerești sunt organizate într-un mod remarcabil (Ps. 8:3, 4). Galaxiile sunt alcătuite din milioane de stele, care se mișcă ordonat în spațiu. Planetele din sistemul nostru solar se deplasează pe orbitele lor în jurul soarelui ca și cum s-ar conforma unor reguli de circulație. Desigur, uluitoarea ordine din univers ne ajută să înțelegem că Iehova, „care a făcut cerurile [și pământul] cu pricepere”, merită laudele, loialitatea și venerația noastră (Ps. 136:1, 5-9).

4. De ce nu a reușit știința să răspundă la multe întrebări?

4 Știința a descoperit multe lucruri despre univers, inclusiv despre planeta pe care locuim, contribuind la îmbunătățirea diferitelor aspecte ale vieții noastre. Totuși, există multe întrebări la care știința nu a reușit să răspundă. De exemplu, astronomii nu pot explica în mod exact cum a venit universul în existență sau de ce ne aflăm pe această planetă care freamătă de viață. În plus, oamenii, în general, nu-și explică de ce avem dorința puternică de a trăi veșnic (Ecl. 3:11). De ce nu au găsit ei răspunsuri la atâtea întrebări importante? Un motiv este acela că mulți oameni de știință, și nu numai, susțin teoria evoluției și promovează o gândire ateistă. Însă răspunsurile la aceste întrebări care îi frământă pe oamenii de pretutindeni se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

5. În ce fel depindem de legile naturii?

5 Oamenii depind de legile neschimbătoare ale naturii, legi stabilite de Iehova. De exemplu, electricienii, instalatorii, inginerii, piloții și chirurgii trebuie să țină cont de aceste legi pentru a-și putea îndeplini munca. Chirurgii se bazează pe faptul că oamenii au, în general, aceeași structură anatomică. Prin urmare, un chirurg nu trebuie să caute inima pacientului. De fapt, toți trebuie să respectăm legile naturii. De pildă, dacă am încerca să sfidăm legea gravitației, ne-am pierde viața!

ORGANIZAȚI DE DUMNEZEU

6. De ce trebuie să fie organizați slujitorii lui Iehova?

6 Într-adevăr, universul este un model de organizare perfectă. Prin urmare, Iehova vrea ca și slujitorii săi să fie bine organizați. De fapt, în acest scop, Dumnezeu ne-a lăsat ca ghid Biblia. Fără îndrumarea organizației lui Dumnezeu și fără norme divine, am avea de suferit și am fi nefericiți.

7. Ce anume arată că Biblia este o carte bine structurată?

7 Biblia nu este o colecție de scrieri evreiești și creștine independente unele de altele, ci o carte bine structurată, o capodoperă inspirată de Dumnezeu. Între cărțile Bibliei există o strânsă legătură. De la Geneza până la Revelația, tema centrală a Bibliei este justificarea suveranității lui Iehova și realizarea scopului său cu privire la pământ prin intermediul Regatului condus de Cristos, „sămânța” promisă. (Citește Geneza 3:15; Matei 6:10; Revelația 11:15.)

8. De ce putem spune că israeliții erau bine organizați?

8 Israelul, poporul lui Dumnezeu din trecut, a fost un model de organizare. De exemplu, sub Legea mozaică, unele femei „făceau un serviciu organizat la intrarea cortului întâlnirii” (Ex. 38:8). Deplasarea taberei israeliților și mutarea tabernacolului se făceau în mod organizat, după anumite instrucțiuni. Iar, mai târziu, regele David i-a organizat pe leviți și pe preoți în grupuri care îndeplineau sarcini specifice (1 Cron. 23:1-6; 24:1-3). Când ascultau de Iehova, israeliții erau binecuvântați. Ei erau organizați și se bucurau de pace și unitate (Deut. 11:26, 27; 28:1-14).

9. De unde reiese că, în secolul I, congregația creștină era organizată?

9 Și congregația creștină din secolul I a fost organizată. Ea a beneficiat de îndrumarea corpului de guvernare, alcătuit inițial din apostoli (Fap. 6:1-6). Cu timpul, din acest corp de guvernare au ajuns să facă parte și alți frați (Fap. 15:6). Congregațiile primeau sfaturi și îndrumări și prin intermediul scrisorilor inspirate, scrise de bărbați care fie erau membri ai corpului de guvernare, fie colaborau strâns cu aceștia (1 Tim. 3:1-13; Tit 1:5-9). Ce foloase aveau congregațiile pentru că respectau îndrumările corpului de guvernare?

10. Ce foloase au avut congregațiile din secolul I deoarece au respectat hotărârile luate de corpul de guvernare? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

10 Citește Faptele 16:4, 5. Reprezentanți ai corpului de guvernare vizitau congregațiile pentru a le transmite „hotărârile luate de apostolii și de bătrânii din Ierusalim”. Întrucât respectau aceste hotărâri, congregațiile „se întăreau în credință și creșteau la număr zi de zi”. Din această relatare se desprinde o lecție practică și pentru congregațiile din prezent.

SĂ RESPECTĂM ÎNDRUMĂRILE PRIMITE

11. Cum ar trebui să reacționeze frații cu răspundere când primesc îndrumări de la organizația lui Dumnezeu?

11 Cum ar trebui să reacționeze astăzi membrii comitetelor filialelor sau ai comitetelor de țară, supraveghetorii de circumscripție și bătrânii de congregație când primesc îndrumări din partea organizației lui Dumnezeu? Cuvântul lui Iehova ne poruncește tuturor să fim supuși și ascultători (Deut. 30:16; Evr. 13:7, 17). Spiritul critic, sau de răzvrătire, nu-și are locul în organizația lui Dumnezeu, deoarece poate tulbura pacea, unitatea și iubirea din congregații. Cu siguranță, niciun creștin fidel nu ar dori să manifeste atitudinea lui Diotref, care a fost neloial și lipsit de respect. (Citește 3 Ioan 9, 10.) Prin urmare, fiecare dintre noi ne-am putea întreba: Îi ajut pe colaboratorii mei în credință să-i rămână loiali lui Iehova? Accept și pun în practică cu promptitudine îndrumările oferite de organizația lui Dumnezeu?

12. Ce schimbare s-a făcut cu privire la modul în care sunt numiți bătrânii și slujitorii auxiliari?

12 Să analizăm o decizie recentă luată de Corpul de Guvernare. În articolul „Întrebări de la cititori”, apărut în Turnul de veghe din 15 noiembrie 2014, s-a vorbit despre o schimbare a modului în care sunt numiți bătrânii și slujitorii auxiliari. Articolul arăta că, în secolul I, corpul de guvernare i-a autorizat pe supraveghetorii itineranți să facă astfel de numiri. În armonie cu acest model, de la 1 septembrie 2014, supraveghetorii de circumscripție sunt cei care numesc bătrânii și slujitorii auxiliari. Supraveghetorul de circumscripție se străduiește să-i cunoască pe bărbații recomandați de corpul de bătrâni și să colaboreze cu ei în lucrarea de predicare, dacă este posibil. El este atent și la conduita membrilor familiei fratelui recomandat (1 Tim. 3:4, 5). Corpul de bătrâni și supraveghetorul de circumscripție analizează cu atenție dacă acești frați corespund cerințelor biblice pentru bătrâni și slujitori auxiliari (1 Tim. 3:1-10, 12, 13; 1 Pet. 5:1-3).

13. Cum putem arăta că ținem cont de îndrumările bătrânilor?

13 Păstorii loiali din organizația lui Iehova se lasă călăuziți de principiile „sănătoase” din Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tim. 6:3). De aceea, trebuie să respectăm îndrumările pe care le primim de la ei. Să ne gândim, de exemplu, la îndrumările date de apostolul Pavel cu privire la cei care ‘umblau dezordonat’ în congregație. Aceștia ‘nu lucrau deloc, ci se amestecau în ce nu-i privea’. Deși fuseseră, din câte se pare, sfătuiți de bătrâni, ei ignorau sfaturile primite. Așadar, cum trebuiau membrii congregației să trateze o asemenea persoană? Apostolul Pavel i-a sfătuit: „Să-l însemnați, încetând să vă întovărășiți cu el”. Totuși, abordând situația în mod echilibrat, el a adăugat: „Să nu-l considerați ca pe un dușman” (2 Tes. 3:11-15). În prezent, bătrânii ar putea ține o cuvântare de avertizare când cineva persistă într-o conduită ce se răsfrânge negativ asupra congregației, de exemplu, când își dă întâlniri cu o persoană care nu-i slujește lui Iehova (1 Cor. 7:39). Cum reacționezi când bătrânii țin o astfel de cuvântare? Dacă cunoști situația descrisă în cuvântare, te vei mai întovărăși cu persoana vizată? Dacă vei adopta o poziție fermă și vei arăta că ești sincer preocupat de binele ei, persoana se va simți, probabil, îndemnată să renunțe la conduita nepotrivită. [1]

SĂ PĂSTRĂM CURĂȚENIA SPIRITUALĂ, PACEA ȘI UNITATEA

14. Cum putem contribui la păstrarea curățeniei spirituale a congregației?

14 Putem contribui la menținerea curățeniei spirituale a congregației respectând îndrumările din Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne gândim la o situație din Corintul antic. Pavel predicase cu multă dăruire în acel oraș și îi iubea pe colaboratorii lui de acolo (1 Cor. 1:1, 2). Ce greu trebuie să-i fi fost când a aflat că în acea congregație era tolerat un caz de imoralitate sexuală. Pavel i-a sfătuit pe bătrâni ‘să-l dea pe omul acela [imoral] pe mâna lui Satan’, adică să-l excludă din congregație. Pentru a păstra curățenia congregației, ei trebuiau să arunce „plămădeala” (1 Cor. 5:1, 5-7, 12). Când susținem deciziile bătrânilor cu privire la excluderea unui păcătos care nu se căiește, contribuim la menținerea curățeniei în congregație. De asemenea, prin atitudinea noastră îl putem ajuta pe cel în cauză să se căiască și să-i ceară iertare lui Iehova.

15. Cum putem păstra pacea în congregație?

15 În Corint mai exista o problemă. Unii membri ai congregației îi dădeau în judecată pe frații lor de credință. Pavel i-a întrebat: „De ce nu vă lăsați mai degrabă nedreptățiți?” (1 Cor. 6:1-8). Situații asemănătoare apar și în prezent. Uneori, pacea congregației a fost tulburată deoarece unii frați au încheiat afaceri riscante cu alți frați și au ajuns să sufere pierderi financiare sau chiar să considere că au fost fraudați. De aceea, ei și-au dat frații în judecată. Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să înțelegem că este mai bine să suferim pierderi decât să aducem oprobriu asupra numelui lui Dumnezeu sau să tulburăm pacea congregației. [2] Pentru a rezolva neînțelegerile și problemele grave, trebuie, desigur, să urmăm sfaturile lui Isus. (Citește Matei 5:23, 24; 18:15-17.) Când procedăm astfel, promovăm unitatea în familia de închinători ai lui Iehova.

16. De ce există unitate în poporul lui Dumnezeu?

16 Cuvântul lui Iehova arată de ce există unitate în poporul său. Psalmistul a exclamat: „Iată ce bine și ce plăcut este ca frații să locuiască împreună în unitate!” (Ps. 133:1). Când ascultau de Iehova, israeliții erau organizați și uniți. Iehova a prezis că în mijlocul poporului său avea să domnească unitatea: „Îi voi pune laolaltă și vor fi ca o turmă în țarc” (Mica 2:12). Mai mult, Iehova a prezis prin intermediul profetului Țefania următoarele: „Atunci voi da popoarelor o limbă pură [limba adevărului biblic], pentru ca toate să cheme numele lui Iehova, ca să-i slujească umăr la umăr [sau, ca să i se închine în unitate]” (Țef. 3:9). Cât de recunoscători suntem pentru privilegiul de a-i aduce închinare lui Iehova în unitate!

Bătrânii se străduiesc să le ofere ajutor spiritual celor ce fac un pas greșit (Vezi paragraful 17)

17. Cum trebuie să acționeze bătrânii când cineva încalcă legea lui Dumnezeu?

17 Pentru a păstra unitatea și curățenia spirituală în congregație, bătrânii trebuie să rezolve problemele de natură judiciară cu promptitudine și iubire. Pavel știa că, deși Dumnezeu este iubire, El nu trece cu vederea nelegiuirea (Prov. 15:3). Prin urmare, Pavel nu s-a reținut să le scrie corintenilor o primă scrisoare, în care le-a adresat sfaturi directe, dar iubitoare. Din a doua scrisoare, trimisă după câteva luni, reiese că lucrurile mergeau mai bine în congregație deoarece bătrânii aplicaseră îndrumarea apostolului. Dacă un frate face un pas greșit înainte să-și dea seama, bătrânii trebuie să-l ajute, în spiritul blândeții, să se îndrepte (Gal. 6:1).

18. a) Cum au fost ajutate congregațiile din secolul I de sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu? b) Ce se va analiza în articolul următor?

18 Este clar, așadar, că, în secolul I, sfaturile inspirate din Cuvântul lui Dumnezeu i-au ajutat pe creștinii din Corint și din alte părți să păstreze curățenia spirituală, pacea și unitatea în congregații (1 Cor. 1:10; Ef. 4:11-13; 1 Pet. 3:8). Drept urmare, frații și surorile noastre de atunci au avut rezultate impresionante în predicare. De fapt, apostolul Pavel a putut spune că vestea bună „a fost predicată în toată creația de sub cer” (Col. 1:23). Și în prezent, Iehova are un popor unit și organizat care anunță pe întregul pământ scopurile impresionante ale lui Dumnezeu. În articolul următor vom examina și alte dovezi care arată că acest popor prețuiește Biblia și este hotărât să-l onoreze pe Domnul Suveran Iehova (Ps. 71:15, 16).

^ [1] (paragraful 13) Vezi cartea Organizați pentru a face voința lui Iehova, paginile 134, 135.

^ [2] (paragraful 15) Pentru informații privitoare la situațiile în care un creștin ar putea decide să acționeze în instanță un frate de credință, vezi cartea „Păstrați-vă în iubirea lui Dumnezeu”, pagina 223.