Salt la conţinut

Salt la cuprins

Este Iehova refugiul tău?

Este Iehova refugiul tău?

„Iehova eliberează sufletul slujitorilor săi și niciunul dintre cei ce se refugiază în el nu va fi considerat vinovat.” (PS. 34:22)

CÂNTĂRILE: 49, 65

1. Cu ce sentimente se confruntă mulți slujitori fideli ai lui Dumnezeu din cauza păcatului?

„NENOROCITUL de mine!” (Rom. 7:24) În prezent, mulți slujitori fideli ai lui Dumnezeu se simt la fel ca apostolul Pavel. Deși cu toții vrem să-i fim plăcuți lui Iehova, suntem imperfecți și păcătuim, motiv pentru care acțiunile noastre nu reflectă întotdeauna această dorință. De aceea, ne simțim descurajați. Unii creștini care au comis un păcat grav au considerat chiar că Dumnezeu nu-i va ierta niciodată.

2. a) Cum ne ajută Psalmul 34:22 să nu ne lăsăm copleșiți de sentimente de vinovăție? b) Ce vom analiza în acest articol? (Vezi chenarul „ Învățăminte sau prefigurări?”.)

2 Cu toate acestea, Biblia arată că cei ce îl fac pe Iehova refugiul lor nu trebuie să se lase copleșiți de sentimente de vinovăție. (Citește Psalmul 34:22.) Dar ce înseamnă a-l considera pe Iehova refugiul nostru? Ce trebuie să facem pentru a beneficia de îndurarea și de iertarea sa? Pentru a afla răspunsul, să analizăm o prevedere existentă în Israelul antic referitoare la orașele de refugiu. Este adevărat că aceste măsuri au făcut parte din legământul Legii, care a fost înlocuit la Penticosta din 33 e.n. Totuși vorbim despre un legământ instituit de Iehova. De aceea, dacă analizăm măsurile privitoare la orașele de refugiu, vom afla punctul de vedere al lui Iehova cu privire la păcat, păcătoși și căință. Pentru început, să vedem cu ce scop au fost alese aceste orașe și cum funcționau ele.

„ALEGEȚI-VĂ ORAȘELE DE REFUGIU”

3. Cum soluționau israeliții cazurile de crimă comisă cu premeditare?

3 Iehova a tratat cu multă seriozitate toate cazurile de vărsare de sânge din Israelul antic. Cei ce comiteau crime cu premeditare erau uciși de cea mai apropiată rudă de sex bărbătesc a victimei, numită „răzbunătorul sângelui”. (Num. 35:19) Prin acest act era ispășit sângele nevinovat, care fusese vărsat. Criminalul trebuia ucis fără întârziere, pentru ca Țara Promisă să nu fie pângărită. În acest sens, Iehova poruncise: „Să nu pângăriți țara în care sunteți”, vărsând sângele unui om. (Num. 35:33, 34)

4. Cum erau soluționate în Israel cazurile de ucidere fără intenție?

4 Dar cum erau soluționate în Israel cazurile în care cineva lua în mod neintenționat viața unui om? Deși fapta lui nu era premeditată, ucigașul se făcea totuși vinovat de vărsarea sângelui unui om nevinovat. (Gen. 9:5) În această situație, Iehova a luat o măsură plină de îndurare. Ucigașul fără intenție putea fugi într-unul din cele șase orașe de refugiu pentru a scăpa de răzbunătorul sângelui. El trebuia să rămână acolo până la moartea marelui preot. (Num. 35:15, 28)

5. De ce măsurile privitoare la orașele de refugiu ne ajută să înțelegem mai bine personalitatea lui Iehova?

5 Măsurile privitoare la orașele de refugiu nu au fost luate de un om. Iehova însuși i-a poruncit lui Iosua: „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Alegeți-vă orașele de refugiu»”. Aceste orașe ‘au fost declarate sacre’. (Ios. 20:1, 2, 7, 8) Având în vedere că Iehova a hotărât ca aceste orașe să aibă un rol special, ne-am putea întreba: Cum ne ajută aceste măsuri să înțelegem mai bine punctul de vedere al lui Iehova cu privire la îndurare? Și ce ne învață ele despre felul în care putem să-l facem pe Iehova refugiul nostru?

„SĂ-ȘI PREZINTE CAZUL ÎN AUZUL BĂTRÂNILOR”

6, 7. a) Ce rol aveau bătrânii în judecarea unui ucigaș fără intenție? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) De ce era înțelept ca fugarul să meargă la bătrâni?

6 Cel care omora din greșeală un semen al său trebuia mai întâi să fugă în orașul de refugiu și „să-și prezinte cazul în auzul bătrânilor” la poarta orașului. Bătrânii trebuiau să-l lase să intre. (Ios. 20:4) După un timp, el era trimis înapoi la bătrânii orașului unde avusese loc uciderea, iar acei bătrâni judecau cazul. (Citește Numerele 35:24, 25.) Dacă bătrânii ajungeau la concluzia că nu era vorba despre o crimă comisă cu premeditare, fugarul se întorcea în orașul de refugiu.

7 Rolul bătrânilor era acela de a păstra congregația Israelului curată și de a-l ajuta pe ucigașul fără intenție să beneficieze de îndurarea lui Iehova. Un biblist a scris că fugarul care neglija să se adreseze bătrânilor „își asuma un mare risc”. El a explicat: „În cazul în care era ucis, se făcea vinovat de vărsarea propriului sânge, deoarece nu respectase măsura de protecție luată de Dumnezeu pentru el”. Ca să rămână în viață, ucigașul fără intenție trebuia să ceară ajutor și să-l accepte. Dacă nu fugea într-unul din orașele puse deoparte de Iehova, cea mai apropiată rudă a victimei avea dreptul să-l ucidă.

8, 9. De ce un creștin care a comis un păcat grav trebuie să le ceară ajutor bătrânilor?

8 În prezent, un creștin care a comis un păcat grav trebuie să ceară ajutorul bătrânilor de congregație pentru a se redresa. De ce este important să procedeze astfel? În primul rând, deoarece Iehova a stabilit ca bătrânii să judece cazurile în care este vorba despre comiterea unui păcat grav. (Iac. 5:14-16) În al doilea rând, bătrânii au rolul de a-i ajuta pe cei ce au păcătuit să recâștige aprobarea lui Iehova și să nu repete păcatul. (Gal. 6:1; Evr. 12:11) În al treilea rând, bătrânii sunt calificați să-i încurajeze pe cei ce s-au căit după comiterea unui păcat grav, ajutându-i să nu se lase copleșiți de durere și de sentimente de vinovăție. Iehova îi numește pe acești bătrâni „o ascunzătoare împotriva furtunii”. (Is. 32:1, 2) Nu-i așa că această măsură este o expresie a îndurării lui Dumnezeu?

9 Mulți slujitori ai lui Dumnezeu care au cerut ajutorul bătrânilor au simțit o mare ușurare. De exemplu, un frate pe nume Daniel a comis un păcat grav și, mai multe luni, n-a avut curaj să-i abordeze pe bătrâni. El recunoaște: „Întrucât trecuse deja mult timp, mi-am zis că bătrânii nu mai puteau face nimic pentru mine. Totuși, trăiam cu teama că se va afla ce făcusem și că va trebui să suport consecințele faptelor mele. Când mă rugam, simțeam nevoia să încep prin a-i cere iertare lui Iehova pentru ce făcusem”. În cele din urmă, Daniel a cerut ajutorul bătrânilor. El recunoaște: „Bineînțeles că mi-a fost frică să vorbesc cu ei. Dar, după aceea, am simțit că cineva îmi ia o mare povară de pe umeri. Acum pot să-i vorbesc lui Iehova fără a mai simți vreo piedică”. În prezent, Daniel are o conștiință curată și, de curând, a fost numit slujitor auxiliar.

„SĂ FUGĂ ÎNTR-UNUL DIN ACESTE ORAȘE”

10. Ce trebuia să facă în cel mai scurt timp un ucigaș fără intenție pentru a primi îndurare?

10 Pentru a primi îndurare, ucigașul fără intenție trebuia să fugă cât mai repede în cel mai apropiat oraș de refugiu. (Citește Iosua 20:4.) Ca să nu fie omorât, el trebuia să ajungă în orașul de refugiu și să rămână acolo până la moartea marelui preot. (Num. 35:25) Lucrul acesta pretindea anumite sacrificii din partea lui. El trebuia să-și părăsească locuința și să renunțe la munca sa. În plus, nu mai putea să călătorească. * Dar toate aceste sacrificii meritau făcute. Dacă pleca din oraș, fugarul demonstra o gravă lipsă de respect față de sângele pe care îl vărsase, iar viața lui era în pericol.

11. Cum demonstrează un creștin care se căiește că nu profită de îndurarea lui Dumnezeu?

11 În mod asemănător, în zilele noastre, răufăcătorii care se căiesc trebuie să acționeze fără întârziere pentru a beneficia de îndurarea lui Dumnezeu. Ei trebuie să renunțe definitiv la conduita lor păcătoasă, evitând nu doar păcatele grave, ci și păcatele mai mici, care, deseori, duc la comiterea unei fapte rele. Sub inspirație divină, apostolul Pavel a descris acțiunile pe care le-au întreprins creștinii din Corint. El a scris: „Ce mare străduință a produs în voi, ce dezvinovățire, ce indignare, ce teamă, ce dorință sinceră de a vă căi, ce zel, ce îndreptare a răului”. (2 Cor. 7:10, 11) Dacă facem tot ce putem pentru a abandona o conduită păcătoasă, îi demonstrăm lui Iehova că nu ne complăcem în păcat și că nu profităm de îndurarea sa.

12. La ce trebuie să renunțe un creștin pentru a avea parte în continuare de îndurare divină?

12 La ce trebuie să renunțe un creștin pentru a beneficia în continuare de îndurare divină? Chiar și la lucruri la care ține foarte mult, dacă acestea îl expun pericolului de a păcătui. (Mat. 18:8, 9) Vei renunța la prietenii care te îndeamnă să faci lucruri pe care Iehova le condamnă? Dacă te străduiești să consumi cu moderație băuturi alcoolice, faci tot posibilul să eviți situațiile în care ai putea fi tentat să bei alcool în exces? Dacă lupți cu dorințe sexuale imorale, eviți filmele, site-urile sau activitățile care ar putea să-ți stârnească gânduri necurate? Nu uita că niciun sacrificiu pe care îl facem pentru a ne păstra integritatea față de Iehova nu este prea mare! Nimic nu ne provoacă o suferință mai mare decât sentimentul că am fost abandonați de Iehova. Totodată, nimic nu ne aduce o satisfacție mai mare decât faptul de a simți bunătatea sa iubitoare. (Is. 54:7, 8)

„ACESTEA SĂ VĂ SERVEASCĂ DREPT REFUGIU”

13. Explicați de ce un fugar avea toate motivele să se simtă în siguranță și să ducă o viață plină de satisfacții în orașul de refugiu.

13 După ce intra în orașul de refugiu, fugarul era în siguranță. Iehova a spus cu privire la acele orașe: „Acestea să vă servească drept refugiu”. (Ios. 20:2, 3) Iehova nu a cerut ca ucigașul să fie judecat din nou pentru fapta lui. Totodată, răzbunătorul sângelui nu avea voie să intre în oraș pentru a-i lua viața. De aceea, fugarul nu trebuia să se teamă de răzbunare. Cât timp stătea în oraș, el era în siguranță, beneficiind de ocrotirea lui Iehova. Orașul de refugiu nu era o închisoare, deoarece fugarul avea posibilitatea să muncească, să-i ajute pe alții și să-i slujească lui Iehova în pace. Într-adevăr, el putea duce o viață fericită și plină de satisfacții!

Fii sigur că Iehova te-a iertat! (Vezi paragrafele 14-16)

14. De ce anume poate fi sigur un creștin care se căiește?

14 Unii slujitori ai lui Dumnezeu care au comis un păcat grav s-au simțit încătușați de propriile sentimente de vinovăție chiar și după ce s-au căit, considerând că Iehova nu le va ierta niciodată păcatul. Dacă te afli în această situație, fii sigur că, odată ce Iehova te iartă, el te iartă pentru totdeauna! Daniel, menționat mai înainte, s-a convins personal că așa stau lucrurile. După ce bătrânii l-au corectat și l-au ajutat să redobândească o conștiință curată, el a spus: „Am simțit că pot să respir din nou. După ce au fost făcuți toți pașii necesari, am scăpat de sentimentul de vinovăție. Odată iertat, păcatul este iertat pentru totdeauna. Așa cum spune Iehova, el îți ia povara de pe umeri și o duce departe de tine, atât de departe, încât niciodată nu o vei mai vedea”. Ajuns în orașul de refugiu, fugarul nu trebuia să se mai teamă că răzbunătorul va veni să-l ucidă. În mod asemănător, după ce Iehova ne-a iertat păcatul, nu trebuie să ne temem că el îl va mai aminti sau că ne va pedepsi pentru el. (Citește Psalmul 103:8-12.)

15, 16. În ce fel rolul lui Isus de Răscumpărător și de Mare Preot îți întărește încrederea că Dumnezeu îți va arăta îndurare?

15 De fapt, noi avem mai multe motive decât israeliții să credem că Iehova ne va arăta îndurare. După ce a spus că se simțea descurajat din cauză că nu putea să asculte în mod perfect de Iehova, Pavel a exclamat: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!”. (Rom. 7:25) Într-adevăr, deși lupta cu păcatul, iar înainte de a deveni creștin comisese fapte condamnabile, pentru care se căise, Pavel era convins că Dumnezeu îl iertase prin intermediul lui Isus. Fiind Răscumpărătorul nostru, Isus ne curăță conștiința și ne dă pace interioară. (Evr. 9:13, 14) Ca Mare Preot, „el poate și să-i salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiindcă este întotdeauna viu ca să pledeze pentru ei”. (Evr. 7:24, 25) În vechime, prin rolul său, marele preot îi asigura pe israeliți că păcatele le erau iertate. În prezent, întrucât Marele nostru Preot este chiar Isus, avem mult mai multe motive să credem că ‘vom primi îndurare și vom găsi bunătate nemeritată, ca ajutor la momentul potrivit’. (Evr. 4:15, 16)

16 Prin urmare, dacă vrei ca Iehova să fie refugiul tău, trebuie să ai credință în răscumpărarea oferită de Isus. Nu te gândi că răscumpărarea a fost oferită pentru omenire, în ansamblul ei. Ea a fost oferită și pentru tine. (Gal. 2:20, 21) Ai încredere că Iehova îți iartă și ție păcatele pe baza răscumpărării. Ai încredere că răscumpărarea îți oferă și ție speranța vieții veșnice! Jertfa lui Isus este un cadou pe care Iehova ți-l face și ție!

17. De ce vrei ca Iehova să fie refugiul tău?

17 Orașele de refugiu sunt o expresie a îndurării lui Iehova. Această măsură luată de Dumnezeu ne ajută să înțelegem că viața este sacră. Totodată, ea scoate în evidență rolul bătrânilor în redresarea unui păcătos și importanța faptului de a fi ferm convinși că Iehova ne iartă. Este Iehova refugiul tău? Nu există niciun loc mai sigur! (Ps. 91:1, 2) În articolul următor, vom vedea cum ne pot ajuta orașele de refugiu să urmăm exemplul perfect de dreptate și de îndurare al lui Iehova.

^ par. 10 Potrivit unor lucrări de referință iudaice, se pare că cei mai apropiați membri ai familiei ucigașului fără intenție îl însoțeau pe acesta în orașul de refugiu.