1, 2. a) Ce sentimente a avut Isus față de Legea lui Dumnezeu? b) De ce era greșit modul în care scribii și fariseii aplicau Legea?

ISUS a prețuit mult Legea mozaică. Acest lucru nu ne surprinde, întrucât Legea provenea de la Tatăl său, Iehova, cea mai importantă Persoană din viața sa. Iubirea lui Isus față de Legea lui Dumnezeu a fost descrisă în mod profetic în Psalmul 40:8: „Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinței tale, o, Dumnezeul meu, și legea ta este înăuntrul meu!”. Prin cuvânt și faptă, Isus a arătat că Legea lui Dumnezeu este perfectă, aduce foloase și se împlinește negreșit. (Mat. 5:17-19)

² Cât de mult trebuie să se fi întristat Isus când a văzut modul greșit în care aplicau scribii și fariseii Legea Tatălui său! E adevărat, ei analizau în amănunt Legea și respectau cu scrupulozitate cele mai mici detalii ale ei. Isus le-a spus: „Voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimen”. Totuși, el a adăugat: „Dar neglijați lucrurile mai importante ale Legii: dreptatea, îndurarea și fidelitatea”. (Mat. 23:23) Spre deosebire de farisei, care erau preocupați doar de reguli, Isus a înțeles spiritul Legii, calitățile divine ce transpăreau din fiecare poruncă.

3. Ce vom analiza în acest articol?

 ³ Creștinii nu se află sub legământul Legii. (Rom. 7:6) Totuși, Iehova a păstrat Legea pentru noi în Cuvântul său deoarece dorește să înțelegem și să aplicăm „lucrurile mai importante”, adică înaltele principii ce stau la baza poruncilor conținute de ea. De exemplu, ce principii se desprind din măsurile referitoare la orașele de refugiu? În articolul anterior am văzut ce trebuia să facă un fugar. În acest articol vom vedea ce învățăm despre Iehova și cum putem manifesta calitățile sale. Vom răspunde la trei întrebări: Ce dezvăluie despre îndurarea lui Iehova măsurile referitoare la orașele de refugiu? Ce învățăm din aceste măsuri despre modul în care privește Iehova viața? În ce fel reflectă ele dreptatea perfectă a lui Iehova? Pe parcursul articolului, să ne gândim în ce fel putem urma exemplul Tatălui nostru ceresc. (Citește Efeseni 5:1.)

4, 5. a) Cum erau poziționate orașele de refugiu și de ce? b) Ce învățăm despre Iehova din modul în care erau poziționate orașele de refugiu?

⁴ Iehova a dispus ca cele șase orașe de refugiu să fie poziționate în așa fel încât să se poată ajunge la ele repede și ușor. El le-a poruncit israeliților să aleagă trei orașe pe o parte a Iordanului și trei orașe pe cealaltă parte. (Num. 35:11-14) Drumurile de acces spre aceste orașe erau bine întreținute. (Deut. 19:3) Potrivit unei lucrări iudaice, existau indicatoare care îi îndrumau pe fugari. Având posibilitatea de a fugi într-un oraș de refugiu, cel ce comitea fără intenție o crimă nu se vedea obligat să fugă într-o țară străină, unde ar fi fost tentat să adopte o închinare falsă.

⁵ Să ne gândim: Iehova, Cel ce pedepsea cu moartea orice crimă cu premeditare, le dădea posibilitatea celor care ucideau fără intenție să beneficieze de îndurare și ocrotire. Așa cum s-a exprimat un biblist, „totul era cât se poate de clar, de simplu și de ușor”. Iehova nu este un judecător nemilos, gata să-și pedepsească slujitorii, ci un Dumnezeu „bogat în îndurare”. (Ef. 2:4)

6. De ce nu erau fariseii dispuși să arate îndurare la fel ca Iehova?

⁶ Fariseii, însă, erau neîndurători. Potrivit unei lucrări iudaice, ei nu erau dispuși să ierte pe cineva care făcea aceeași greșeală de mai mult de trei ori. Atitudinea lor față de cei ce greșeau reiese din ilustrarea lui Isus despre un fariseu care se ruga lângă un încasator de impozite. Fariseul spunea: „O, Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni – extorcatori, nedrepți, adulteri – , nici chiar ca acest încasator de impozite”, care implora  plin de umilință îndurarea lui Dumnezeu. Dar de ce erau fariseii atât de neîndurători? Biblia spune că „îi considerau pe ceilalți un nimic”. (Luca 18:9-14)

7, 8. a) Cum putem urma exemplul lui Iehova când cineva ne greșește? b) De ce faptul de a ierta este un test de umilință?

⁷ Prin urmare, să nu fim ca fariseii, ci să urmăm exemplul de îndurare al lui Iehova! Să arătăm compasiune față de semeni! (Citește Coloseni 3:13.) Să ne purtăm în așa fel încât altora să le fie ușor să ne ceară iertare. (Luca 17:3, 4) Să ne întrebăm: Îi iert cu ușurință pe cei care îmi greșesc, chiar dacă greșesc de mai multe ori? Sunt dornic să restabilesc pacea cu o persoană care m-a supărat sau m-a rănit?

⁸ Faptul de a ierta este un test de umilință. Spre deosebire de fariseii care îi considerau pe ceilalți inferiori, creștinii trebuie ‘să considere cu umilință că ceilalți le sunt superiori’ și, prin urmare, că sunt demni de a fi iertați. (Filip. 2:3) Vom trece testul de umilință? Vom fi îndurători asemenea lui Iehova? Fie ca „drumul” spre iertarea noastră să fie mereu liber și bine întreținut! Să fim prompți în a arăta îndurare și ‘să nu ne grăbim să ne mâniem’! (Ecl. 7:8, 9)

9. Cum i-a conștientizat Iehova pe israeliți de sfințenia vieții?

⁹ Un motiv pentru care orașele de refugiu fuseseră instituite era acela de a se împiedica vărsarea de sânge nevinovat. (Deut. 19:10) Iehova prețuiește viața și urăște crima, sau „mâinile care varsă sânge nevinovat”. (Prov. 6:16, 17) Întrucât este sfânt și drept, el nu poate să ignore nicio vărsare de sânge, nici chiar un omor comis în mod accidental. E adevărat, ucigașului fără intenție i se arăta îndurare. Însă el trebuia să-și prezinte cazul înaintea bătrânilor, iar dacă aceștia constatau că fusese, într-adevăr, vorba despre un accident, trebuia să rămână în orașul de refugiu până la moartea marelui preot. Acest lucru ar fi putut însemna să rămână acolo pentru tot restul vieții. Consecințele pe care le suporta un ucigaș fără intenție îi conștientizau pe toți israeliții de sfințenia vieții. Ei arătau că-l onorau pe Dătătorul vieții făcând tot ce le stătea în putință pentru a nu pune în pericol viața semenilor lor.

10. Potrivit cuvintelor lui Isus, în ce fel au dovedit scribii și fariseii o lipsă crasă de respect față de viață?

¹⁰ Scribii și fariseii arătau o lipsă crasă de respect față de viață. În ce fel? Isus le-a spus: „Ați luat cheia cunoștinței. Voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei care intrau i-ați împiedicat!”. (Luca 11:52) Scribii și fariseii aveau rolul să le explice oamenilor sensul Cuvântului lui Dumnezeu și să-i ajute să meargă pe calea care duce la viață eternă. Dar ei i-au îndepărtat pe oameni de „Reprezentantul Principal al vieții”, Isus, și i-au îndrumat spre o cale ce-i putea duce la distrugere eternă. (Fap. 3:15)  Fiind mândri și egoiști, acestor învățători religioși nu le păsa câtuși de puțin de viața și de binele semenilor lor. Câtă cruzime și lipsă de îndurare!

11. a) Cum a arătat apostolul Pavel că și-a însușit punctul de vedere al lui Iehova cu privire la viață? b) Ce anume ne va ajuta să predicăm cu aceeași atitudine ca a lui Pavel?

¹¹ Cum putem să evităm atitudinea fariseilor? Trebuie să prețuim viața, asemenea lui Iehova, și să respectăm darul vieții. Apostolul Pavel a făcut acest lucru depunând o mărturie temeinică. Astfel, el a putut spune: „Sunt curat de sângele tuturor oamenilor”. (Citește Faptele 20:26, 27.) Totuși, Pavel nu a predicat dintr-un sentiment de vinovăție sau din simțul datoriei. El i-a iubit pe oameni și a considerat prețioasă viața lor. (1 Cor. 9:19-23) Privim și noi viața așa cum o privește Iehova? El „dorește ca toți să ajungă la căință” și să trăiască. (2 Pet. 3:9) Dacă suntem îndurători asemenea lui Iehova, vom fi mai zeloși în predicare, simțind totodată mai multă bucurie!

12. De ce sunt importante normele de siguranță pentru slujitorii lui Dumnezeu?

¹² Demonstrăm că privim viața la fel ca Iehova și cultivând o atitudine corectă față de normele și măsurile de siguranță. Trebuie să respectăm normele de siguranță când circulăm cu mașina, când muncim, când călătorim spre locurile noastre de închinare sau când participăm la lucrările de construcție ori de întreținere de acolo. Niciodată să nu punem eficiența, banii sau respectarea termenelor mai presus de sănătatea și siguranța oamenilor! Dumnezeul nostru face întotdeauna ce este bine și drept. Dorim să-i urmăm exemplul! Îndeosebi bătrânii de congregație trebuie să fie atenți la siguranța personală și a celor ce muncesc în jurul lor. (Prov. 22:3) Dacă un bătrân îți atrage atenția asupra normelor de siguranță și de protecție a muncii, acceptă sfatul său. (Gal. 6:1) Prețuiește viața la fel ca Iehova și nu te vei face vinovat de sânge!

13, 14. Cum puteau bătrânii din Israel să judece potrivit normelor de dreptate ale lui Iehova?

¹³ Iehova le-a poruncit bătrânilor din Israel să judece potrivit normelor sale de dreptate. Mai întâi, ei trebuiau să stabilească clar faptele. Apoi, înainte de a decide dacă ucigașul merita să i se arate îndurare, trebuiau să cântărească bine motivația și atitudinea lui, precum și conduita lui anterioară. Pentru ca judecata lor să reflecte dreptatea divină, bătrânii trebuiau să stabilească dacă cel ce căuta refugiu în oraș acționase „din ură” sau „din dușmănie”. (Citește Numerele 35:20-24.) În cazul în care existau martori, acuzația de crimă cu premeditare trebuia susținută de cel puțin doi martori. (Num. 35:30)

¹⁴ După stabilirea faptelor, bătrânii trebuiau să aibă în vedere persoana, nu doar ceea ce făcuse ea. Ei aveau nevoie de perspicacitate, de capacitatea de a vedea lucrurile în profunzime, dincolo de aparențe. Mai presus de toate, aveau nevoie de spiritul sfânt al lui Iehova, pentru a putea lua o decizie care să reflecte perspicacitatea, îndurarea și dreptatea sa. (Ex. 34:6, 7)

15. În ce fel îi privea Isus pe oameni și în ce fel îi priveau fariseii?

¹⁵ Fariseii se concentrau doar asupra faptei comise de un păcătos, nu și asupra persoanei lui lăuntrice. Când l-au văzut pe Isus la ospățul dat de Matei, ei i-au întrebat pe discipoli: „De ce mănâncă învățătorul vostru cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?”. Auzindu-i, Isus a zis: „Nu oamenii sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Duceți-vă și învățați ce înseamnă: «Îndurare vreau, nu jertfă!» Pentru că  n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”. (Mat. 9:9-13) A vrut Isus prin aceste cuvinte să scuze păcatul? Nicidecum. De fapt, îndemnul la căință a fost un aspect important al mesajului predicat de el. (Mat. 4:17) Privind dincolo de aparențe, Isus a observat că cel puțin unii dintre acei ‘încasatori de impozite și păcătoși’ doreau să se schimbe. Ei nu veniseră la ospățul lui Matei doar ca să mănânce, căci „mulți dintre ei începuseră să-l urmeze [pe Isus]”. (Mar. 2:15) Din nefericire, majoritatea fariseilor nu vedeau în oameni ceea ce vedea Isus. Ei nu reflectau dreptatea și îndurarea Dumnezeului căruia pretindeau că i se închină, ci îi etichetau pe oameni ca păcătoși, considerându-i cauze pierdute.

16. Ce se străduiesc să stabilească bătrânii dintr-un comitet judiciar?

¹⁶ Bătrânii de congregație trebuie să se asigure că urmează exemplul lui Iehova, care „iubește dreptatea”. (Ps. 37:28) Mai întâi, ei trebuie ‘să cerceteze, să caute și să întrebe în mod amănunțit’ pentru a stabili ce s-a întâmplat. Dacă s-a comis un păcat, ei vor judeca situația potrivit îndrumărilor biblice. (Deut. 13:12-14) Când fac parte dintr-un comitet judiciar, ei trebuie să stabilească dacă cel care a comis un păcat grav se căiește sau nu. Acest lucru nu e deloc ușor. Căința implică modul în care persoana își privește păcatul, atitudinea și sentimentele ei lăuntrice. (Rev. 3:3) Pentru a i se putea arăta îndurare, un păcătos trebuie să se căiască. *

17, 18. Cum pot bătrânii să-și dea seama dacă o persoană manifestă căință sinceră? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹⁷ Spre deosebire de Iehova și Isus, bătrânii nu pot citi inima. Dacă ești bătrân, cum îți poți da seama că un păcătos se căiește sincer sau nu? În primul rând, roagă-te pentru înțelepciune și discernământ. (1 Regi 3:9) În al doilea rând, fă cercetări în Cuvântul lui Dumnezeu și în publicațiile de la sclavul fidel ca să reușești să faci diferența dintre „întristarea în felul lumii” și „întristarea după voința lui Dumnezeu”. (2 Cor. 7:10, 11) Observă cum îi descrie Biblia pe cei ce se căiesc și pe cei ce nu se căiesc, cum descrie sentimentele, atitudinea și conduita lor.

¹⁸ În sfârșit, încearcă să vezi persoana în ansamblu: mediul din care provine, motivațiile sale și limitele pe care le are. Biblia a profețit despre Isus, capul congregației creștine: „El nu va judeca după cele văzute de ochii săi, nici nu va mustra după cele auzite cu urechile sale. Îi va judeca pe cei de condiție umilă cu dreptate și va mustra cu nepărtinire în folosul celor smeriți de pe pământ”. (Is. 11:3, 4) Nu uita, bătrânii sunt numiți subpăstori de Isus și, prin urmare, el vă va ajuta să judecați cu dreptate și îndurare, așa cum judecă el. (Mat. 18:18-20) Cât de mult apreciem eforturile neobosite ale bătrânilor iubitori, care se străduiesc să facă acest lucru!

19. Ce lecții desprinse din măsurile referitoare la orașele de refugiu dorești să aplici?

¹⁹ Legea mozaică cuprindea „tiparul cunoștinței și al adevărului” despre Iehova și despre principiile sale drepte. (Rom. 2:20) Așa cum am văzut, din măsurile referitoare la orașele de refugiu, bătrânii pot învăța cum ‘să judece cu adevărată dreptate’; de fapt, noi toți învățăm cum ‘să arătăm bunătate iubitoare și îndurare unul față de altul’. (Zah. 7:9) Deși nu mai suntem sub Lege, Iehova nu s-a schimbat. Pentru el, dreptatea și îndurarea sunt în continuare calități importante. Ce onoare avem să ne închinăm unui Dumnezeu care ne-a creat astfel încât să-i putem reflecta calitățile și în care ne putem găsi refugiul!