1, 2. a) În ce fel se deosebește speranța creștinilor adevărați de speranța altor oameni? b) La ce întrebări importante se va răspunde în acest articol?

 ÎN CALITATE de creștini adevărați, avem o speranță minunată! Indiferent că facem parte dintre creștinii unși sau dintre „alte oi”, cu toții sperăm să trăim timpul când scopul inițial al lui Dumnezeu se va împlini, iar numele său va fi sfințit (Ioan 10:16; Mat. 6:9, 10). Aceasta este cea mai nobilă speranță pe care o poate avea un om. De asemenea, ne dorim să primim răsplata promisă de a trăi etern ca parte a ‘cerurilor noi’ sau a ‘pământului nou’ (2 Pet. 3:13). Totodată, sperăm ca poporul lui Dumnezeu să se bucure de tot mai multă prosperitate spirituală.

² Mulți oameni din prezent au și ei anumite speranțe, dar poate se îndoiesc că acestea se vor împlini vreodată. De exemplu, milioane de oameni speră să câștige la loterie, dar n-au nicio garanție că vor câștiga. Însă credința adevărată este „așteptarea sigură” a ceea ce sperăm (Evr. 11:1). Dar ce putem face pentru ca așteptarea noastră să fie și mai sigură? Și ce foloase ne aduce faptul de a avea o credință puternică în lucrurile sperate?

 3. Ce are la bază credința creștină?

³ Credința nu este o calitate cu care oamenii păcătoși se nasc  și nici nu apare de la sine. Credința creștină este rezultatul acțiunii spiritului sfânt al lui Dumnezeu asupra unei inimi receptive (Gal. 5:22). Biblia nu spune despre Iehova că are credință sau că are nevoie de credință. Deoarece Iehova este atotputernic și atotînțelept, nimic nu-l poate împiedica să-și realizeze scopul. Tatăl nostru ceresc este atât de sigur că promisiunile sale se vor împlini, încât le consideră deja o realitate. De aceea, el spune: „S-au împlinit!”. (Citește Revelația 21:3-6.) Credința creștină are la bază fidelitatea lui Iehova, care face întotdeauna ce promite (Deut. 7:9).

 4. Ce speranță au avut închinătorii lui Dumnezeu din timpurile precreștine?

⁴ În capitolul 11 al cărții Evrei sunt menționați cu numele 16 bărbați și femei care au manifestat credință. Scriitorul inspirat al acestei cărți a făcut referire la ei și la mulți alții care „au primit mărturie prin credința lor” (Evr. 11:39). Toți au avut „așteptarea sigură” că Dumnezeu va face să apară sămânța promisă, care va pune capăt răzvrătirii lui Satan și va îndeplini scopul inițial al lui Iehova (Gen. 3:15). Acei slujitori fideli ai lui Dumnezeu au murit înainte ca sămânța promisă, Isus Cristos, să deschidă calea spre viață cerească (Gal. 3:16). Însă, pentru că promisiunile lui Iehova sunt demne de încredere, ei vor fi înviați la viață perfectă într-un paradis pământesc (Ps. 37:11; Is. 26:19; Os. 13:14).

 5, 6. Ce speranță au avut mereu în minte Avraam și membrii familiei sale și cum și-au păstrat ei credința puternică? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁵ În Evrei 11:13 se spune despre unii slujitori ai lui Dumnezeu care au trăit în timpurile precreștine: „În credință au murit toți aceștia, deși n-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut de departe [și] le-au salutat”. Unul dintre aceștia a fost Avraam. A avut el mereu în minte speranța minunată de a trăi sub conducerea seminței promise? Isus a dat un răspuns clar la această întrebare când le-a spus împotrivitorilor săi: „Tatăl vostru Avraam s-a bucurat mult în speranța de a vedea ziua mea și a văzut-o și s-a bucurat” (Ioan 8:56). Același lucru se poate spune și despre Sara, Isaac, Iacob și mulți alții care și-au pus speranța în Regatul ce urma să vină, „al cărui constructor și făuritor este Dumnezeu” (Evr. 11:8-11).

⁶ Cum și-au păstrat Avraam și membrii familiei sale credința puternică? Probabil că ei au învățat despre Dumnezeu de la închinătorii săi mai în vârstă, din unele manuscrise vechi demne de încredere sau în urma unor revelații divine. Dar, mai important, ei n-au uitat ce au învățat, ci au prețuit promisiunile și cerințele lui Dumnezeu și au meditat la ele. Deoarece speranța lor a fost sigură, acești bărbați și femei au fost pregătiți să suporte orice necaz pentru a-i rămâne loiali lui Dumnezeu.

 7. Ce daruri ne-a oferit Iehova pentru a ne ajuta să ne întărim credința și cum trebuie să le folosim?

⁷ Pentru a ne ajuta să ne păstrăm credința puternică, Iehova ne-a dăruit cu bunătate Cuvântul său, Biblia. Dacă dorim ‘să fim fericiți’ și ‘să reușim în tot ce facem’, trebuie să citim cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu, dacă este posibil în fiecare zi (Ps. 1:1-3). (Citește Faptele 17:11.) Apoi, la fel ca închinătorii precreștini ai lui Iehova, trebuie să continuăm să medităm la promisiunile lui Dumnezeu și să respectăm cerințele sale. De asemenea, Iehova ne-a binecuvântat cu hrană spirituală din belșug, pe care o primim prin intermediul ‘sclavului fidel și prevăzător’ (Mat. 24:45). Astfel, prețuind ceea ce învățăm  din Cuvântul lui Iehova și din hrana spirituală pe care ne-o pune el la dispoziție, vom fi la fel ca oamenii cu credință din vechime, care au așteptat cu încredere Regatul.

 8. Cum ne poate ajuta rugăciunea să ne întărim credința?

⁸ Rugăciunea este un alt dar care i-a ajutat pe martorii din timpurile precreștine să-și păstreze credința puternică. Credința li s-a întărit când au văzut cum le-a răspuns Dumnezeu la rugăciuni (Neem. 1:4, 11; Ps. 34:4, 15, 17; Dan. 9:19-21). Și noi îi putem vorbi deschis lui Iehova despre îngrijorările noastre, știind că el ne va asculta și ne va întări pentru a persevera cu bucurie. Iar când primim răspuns la rugăciunile noastre, credința ni se întărește. (Citește 1 Ioan 5:14, 15.) Întrucât credința este un aspect al rodului spiritului, trebuie ‘să continuăm să cerem’ spiritul lui Dumnezeu, așa cum ne-a îndemnat Isus (Luca 11:9, 13).

 9. În afară de noi înșine, pentru cine ar mai trebui să ne rugăm?

⁹ Însă rugăciunile noastre n-ar trebui să se limiteze la a-i cere lui Iehova să ne ajute. Putem și să-i mulțumim și să-l lăudăm în fiecare zi pentru ‘lucrările sale minunate’, care sunt ‘mai multe decât am putea noi să istorisim’ (Ps. 40:5). De asemenea, rugăciunile noastre ar trebui să arate că ‘ne amintim de cei care sunt în lanțuri ca și cum am fi legați cu ei’. Ar trebui să ne rugăm și pentru frații noștri de pe tot pământul, în special pentru „cei care sunt în fruntea [noastră]”. Este emoționant să vedem cum răspunde Iehova când ne rugăm în unitate cu frații noștri (Evr. 13:3, 7).

10. Dați exemple de slujitori ai lui Dumnezeu care n-au făcut compromis și arătați ce le-a dat puterea de a rămâne integri.

¹⁰ În Evrei, capitolul 11, apostolul Pavel descrie încercările prin care au trecut mulți slujitori ai lui Dumnezeu, fără să le menționeze numele. De exemplu, apostolul vorbește despre unele femei credincioase care și-au pierdut fiii în moarte, dar mai târziu i-au primit înapoi prin înviere. Apoi, el amintește exemplul altora, care „n-au vrut să accepte eliberarea prin vreo răscumpărare, ca să primească o înviere mai bună” (Evr. 11:35). Deși nu putem fi siguri la cine s-a gândit Pavel, unii, precum Nabot și Zaharia, au fost uciși cu pietre pentru că au ascultat de Dumnezeu și au făcut voința sa (1 Regi 21:3, 15; 2 Cron. 24:20, 21). Daniel și tovarășii săi ar fi putut „să accepte eliberarea” dacă ar fi renunțat la integritatea lor. Însă, datorită credinței lor în puterea lui Dumnezeu, ei „au închis gura leilor [și] au stins puterea focului”, ca să zicem așa (Evr. 11:33, 34; Dan. 3:16-18, 20, 28; 6:13, 16, 21-23).

11. Prin ce încercări au trecut unii profeți din cauza credinței lor?

¹¹ Din cauza credinței lor, unii profeți, precum Mica și Ieremia, „au avut ca încercări batjocoriri . . . și închisori”. Alții, cum ar fi Ilie, „au rătăcit prin locuri pustii, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului”. Toți au perseverat pentru că așteptarea lor cu privire la lucrurile sperate a fost sigură (Evr. 11:1, 36-38; 1 Regi 18:13; 22:24-27; Ier. 20:1, 2; 28:10, 11; 32:2).

12. Cine este exemplul suprem de credință în încercări și ce l-a ajutat să rămână integru?

¹² După ce a menționat mai mulți bărbați și femei cu credință, Pavel a vorbit despre exemplul suprem de credință: Domnul nostru Isus Cristos. În Evrei 12:2 se spune: „Pentru bucuria care-i era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, disprețuind rușinea, și s-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu”. Într-adevăr, ar  trebui ‘să privim cu atenție’ la exemplul de credință pe care l-a dat Isus când s-a aflat în fața celei mai grele încercări. (Citește Evrei 12:3.) Asemenea lui Isus, martirii creștini din secolul I, cum a fost discipolul Antipa, n-au făcut compromis, renunțând la integritatea lor (Rev. 2:13). Ei aveau să primească răsplata învierii cerești, superioară învierii ‘mai bune’ pe care o așteptau oamenii cu credință din vechime (Evr. 11:35). La câtva timp după nașterea Regatului în 1914, toți acei creștini unși fideli, care dormeau în moarte, au fost ridicați la viață spirituală în cer pentru a guverna alături de Isus peste omenire (Rev. 20:4).

13, 14. Prin ce încercări a trecut fratele Rudolf Graichen și ce l-a ajutat să persevereze?

¹³ Urmând exemplul lui Isus, milioane de închinători ai lui Dumnezeu din prezent se concentrează la speranța lor și nu permit încercărilor să le slăbească credința. Să ne gândim la fratele Rudolf Graichen, care s-a născut în Germania în 1925. Amintindu-și de tablourile cu scene biblice de pe pereții casei lui, el a scris: „Un tablou reprezenta lupul și mielul, iedul și leopardul, vițelul și leul – toate în pace,  fiind conduse de un băiețel . . . Aceste tablouri mi-au lăsat o impresie de durată” (Is. 11:6-9). În pofida multor ani de persecuție cruntă, mai întâi din partea Gestapoului, iar apoi din partea Stasi, poliția comunistă secretă din Germania de Est, Rudolf și-a păstrat vie credința în paradisul pământesc.

¹⁴ Rudolf s-a confruntat și cu alte încercări grele. Mama sa dragă a murit de tifos în lagărul de concentrare de la Ravensbrück, iar tatăl său a slăbit atât de mult în credință, încât a semnat un document prin care a renunțat la calitatea de Martor al lui Iehova. După ce a fost eliberat din închisoare, Rudolf a avut privilegiul de a sluji ca supraveghetor de circumscripție, iar apoi a fost invitat să urmeze cursurile Școlii Galaad. El a fost repartizat ca misionar în Chile, unde a slujit din nou ca supraveghetor de circumscripție. Însă Rudolf a trecut prin noi încercări. La un an după ce s-a căsătorit cu o misionară pe nume Patsy, fetița lor a murit. Mai târziu, soția sa dragă, care avea doar 43 de ani, a murit și ea. Rudolf a perseverat în toate aceste încercări și, în pofida vârstei și a stării de sănătate, el slujea ca pionier regular și ca bătrân când relatarea sa autobiografică a apărut în Turnul de veghe din 1 august 1997, paginile 20-25. ^[1]

15. Dați exemple de Martori ai lui Iehova care perseverează cu bucurie, în pofida persecuțiilor.

¹⁵ Martorii lui Iehova își păstrează bucuria și speranța, în ciuda unor persecuții crunte, care durează de mult timp. De exemplu, mulți frați și surori din Eritreea, Singapore și Coreea de Sud sunt la închisoare, în majoritatea cazurilor pentru că respectă îndemnul lui Isus de ‘a nu lua sabia’ (Mat. 26:52). Printre sutele de Martori închiși se numără Isaac, Negede și Paulos. Ei se află într-o închisoare din Eritreea de peste 20 de ani! Privați de dreptul de a-și sprijini părinții în vârstă și de a-și întemeia o familie, acești frați au rămas loiali, în pofida unui tratament aspru. Așa cum se poate vedea pe site-ul nostru jw.org, fețele lor sunt senine, dovadă că ei și-au păstrat credința puternică. Până și gardienii au ajuns să-i respecte.

16. Cum ne poate ocroti o credință puternică?

¹⁶ Majoritatea slujitorilor lui Iehova nu trebuie să îndure persecuții aprige. Încercările credinței lor sunt de altă natură. Mulți se luptă cu sărăcia sau suferă din cauza războaielor civile ori a dezastrelor naturale. Alții sunt asemenea lui Moise și patriarhilor, în sensul că au renunțat la un trai comod sau la faimă. Ei fac mari eforturi să nu adopte un stil de viață materialist și egocentric. Ce îi ajută? Iubirea lor față de Iehova și credința lor puternică în promisiunea că el va corecta toate nedreptățile și îi va răsplăti pe slujitorii săi fideli cu viață veșnică într-o lume nouă și dreaptă. (Citește Psalmul 37:5, 7, 9, 29.)

17. Ce ești hotărât să faci și ce se va analiza în articolul următor?

¹⁷ În acest articol am văzut cum ne vor ajuta meditarea la promisiunile lui Dumnezeu și rugăciunile făcute cu regularitate să ne păstrăm credința puternică. La rândul ei, credința ne va ajuta să perseverăm în încercări în timp ce ne concentrăm la speranța noastră. Dar, potrivit Bibliei, credința presupune mai mult decât „așteptarea sigură a lucrurilor sperate”, după cum vom vedea în articolul următor.