Tratatul a însemnat și înființarea unei noi organizații, numită Liga Națiunilor, cu scopul de „a promova cooperarea internațională și de a realiza pacea și securitatea la nivel mondial”. Multe dintre religiile creștinătății au susținut Liga. Consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America a declarat că Liga avea să fie „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pământ”. Acest consiliu și-a arătat sprijinul trimițând delegați la Conferința de Pace de la Paris. Unul dintre delegați a spus despre conferință că marca „începutul unei noi ere în istoria omenirii”.

Începea, într-adevăr, o nouă eră, dar nu datorită conferinței de pace. Anul 1919 a reprezentat începutul unei noi ere în ce privește lucrarea de predicare, întrucât Iehova le-a dat slujitorilor săi puterea de a predica mai mult ca oricând. Însă Studenții în Biblie aveau să treacă printr-o serie de schimbări majore.

Alegerea anuală a consiliului de administrație a Watch Tower Bible and Tract Society era planificată pentru ziua de sâmbătă, 4 ianuarie 1919. La acea vreme, fratele Joseph Rutherford, președintele organizației, era închis pe nedrept în Atlanta (Georgia, SUA) împreună cu alți șapte frați. Urma să se decidă dacă membrii consiliului care erau în închisoare aveau să fie înlocuiți sau realeși.

Aflându-se în închisoare, fratele Rutherford se îngrijora pentru viitorul organizației. El știa că unii frați considerau că ar fi mai bine să aleagă alt președinte. De aceea, într-o scrisoare, el l-a recomandat pe Evander Coward ca președinte. Rutherford l-a descris pe Coward drept un frate „calm”, „prevăzător” și „dedicat Domnului”. Cu toate acestea, mulți au preferat o altă soluție, aceea de a amâna alegerile cu șase luni. Avocații care îi apăraseră pe frații din închisoare au fost de acord. Însă, în timpul discuțiilor, atmosfera a devenit tensionată.

 Apoi s-a întâmplat ceva despre care fratele Richard Barber a spus mai târziu că ‘a potolit furtuna’. Unul dintre frați s-a ridicat și a zis: „Eu nu sunt avocat, dar, în ceea ce privește legalitatea situației, cunosc ceva despre legea celor loiali. Dumnezeu pretinde loialitate. Nu-mi pot imagina o mai mare dovadă de încredere din partea noastră decât aceea de a trece la vot și a-l realege pe fratele Rutherford ca președinte”. (Ps. 18:25)

Fratele Alexander Macmillan, și el închis, își amintește că, a doua zi, fratele Rutherford a bătut în peretele celulei sale și i-a zis: „Întinde mâna!”. Apoi i-a înmânat o telegramă. Macmillan a văzut mesajul scurt și i-a înțeles imediat semnificația. Mesajul era: „RUTHERFORD WISE VAN BARBER ANDERSON BULLY ȘI SPILL MEMBRI PRIMII TREI COMITET IUBIRE TUTUROR”. Aceasta însemna că toți membrii consiliului fuseseră realeși și că Joseph Rutherford și William Van Amburgh au fost aleși ca președinte, respectiv ca secretar-trezorier.

În perioada în care cei opt frați au fost închiși, Studenții în Biblie au redactat o petiție prin care solicitau eliberarea lor. Acești frați și surori curajoase au strâns peste 700 000 de semnături. Miercuri, 26 martie 1919, înainte ca petiția să fie înaintată autorităților, fratele Rutherford și colaboratorii săi au fost eliberați.

Într-un discurs ținut pentru cei care l-au întâmpinat, fratele Rutherford a spus: „Sunt convins că această experiență prin care am trecut cu toții ne-a pregătit pentru timpuri mai dificile . . . Lupta voastră nu a fost pentru a ne scoate din închisoare. Aceasta a fost o chestiune secundară . . . Ați luptat pentru a-i aduce glorie lui Iehova și ați fost binecuvântați”.

Felul în care s-a desfășurat procesul poate fi o dovadă că Iehova dirija lucrurile. În 14 mai 1919, curtea de apel a decis: „Inculpații în cauză nu au avut parte de . . . procesul imparțial la care aveau dreptul și, din acest motiv, sentința este revocată”. Frații fuseseră condamnați pentru delicte grave, iar acestea le-ar fi rămas în cazier dacă ar fi fost pur și simplu grațiați sau dacă pedepsele le-ar fi fost comutate. Nu au fost aduse alte acuzații. Prin urmare, judecătorul Rutherford și-a păstrat dreptul de a profesa și de a apăra poporul lui Iehova în fața Curții Supreme a Statelor Unite, lucru pe care l-a făcut de multe ori după eliberarea sa.

„Nu aveam de gând să stăm cu mâinile în sân, așteptând ca Domnul să ne ia la cer”,  își amintește fratele Macmillan. „Ne-am dat seama că trebuia să căutăm să înțelegem care era în realitate voința Domnului.”

Dar frații de la sediul mondial nu puteau relua pur și simplu munca pe care o făcuseră până atunci. De ce? Deoarece, pe parcursul detenției, toate plăcile tipografice folosite la producerea literaturii fuseseră distruse. Acesta a fost un motiv de descurajare, iar unii chiar se întrebau dacă nu cumva lucrarea de predicare se încheiase.

Mai era cineva interesat de mesajul predicat de Studenții în Biblie? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, fratele Rutherford a hotărât să țină o cuvântare deschisă publicului larg. „Dacă n-ar fi venit nimeni, am fi înțeles că lucrarea luase sfârșit”, a spus fratele Macmillan.

Așadar, duminică, 4 mai 1919, în pofida unei probleme grave de sănătate, fratele Rutherford a ținut în Los Angeles (California) cuvântarea intitulată „Speranță pentru omenirea îndurerată”. La cuvântare au asistat în jur de 3 500 de invitați. Întrucât locurile erau limitate, câteva sute de persoane nu au putut intra în sală. Ziua următoare au auzit cuvântarea încă 1 500 de persoane. Frații primiseră un răspuns clar: oamenii erau interesați!

Ce au făcut frații în continuare influențează modul în care predică Martorii lui Iehova și în prezent.

Turnul de veghe din 1 august 1919 anunța că, la începutul lunii septembrie, la Cedar Point (Ohio), avea să se țină un congres. „Toți simțeau că trebuie să meargă acolo”, își amintește Clarence Beaty, un tânăr Student în Biblie din Missouri. Peste  6 000 de frați și surori au asistat la acea întrunire, o prezență care a depășit așteptările. O parte memorabilă a congresului a fost botezul a peste 200 de persoane în lacul Erie din apropiere.

În 5 septembrie 1919, a cincea zi de congres, în cuvântarea sa „Discurs către colaboratori”, fratele Rutherford a anunțat publicarea unei noi reviste, Epoca de aur. * Aceasta avea să „conțină informații importante, explicând pe baza Scripturilor de ce au loc anumite evenimente”.

Toți Studenții în Biblie au fost încurajați să predice cu îndrăzneală folosind noua revistă. Într-o scrisoare care descria modul de organizare a lucrării se spunea: „Fiecare creștin botezat nu trebuie să uite că lucrarea ce i-a fost încredințată este un mare privilegiu. Să profităm acum de această ocazie făcând tot ce putem pentru a predica!”. Reacția a fost impresionantă! Până în decembrie, vestitori zeloși ai Regatului obținuseră peste 50 000 de abonamente la noua revistă.

Până la sfârșitul anului 1919, poporul lui Iehova fusese reorganizat și însuflețit. În plus, mai multe profeții importante în legătură cu zilele din urmă se împliniseră. Testarea și rafinarea slujitorilor lui Dumnezeu, profețite în Maleahi 3:1-4, erau acum încheiate. Poporul lui Iehova fusese eliberat din captivitatea simbolică a Babilonului cel Mare, iar Isus numise „sclavul fidel și prevăzător”. * (Rev. 18:2, 4; Mat. 24:45) Studenții în Biblie erau acum gata pentru lucrarea pe care le-o pregătise Iehova.