1. Ce dar ne-a oferit Iehova?

 IEHOVA ne-a oferit un dar minunat: speranța vieții veșnice. Unii speră să trăiască în cer, ca ființe spirituale nemuritoare. (1 Cor. 15:50, 53) Cei mai mulți însă speră să trăiască veșnic pe pământ, fericiți și perfect sănătoși. (Rev. 21:3, 4) Prețuim mult speranța pe care o avem, indiferent care este aceasta.

2. Pe ce se bazează speranța noastră și de ce afirmăm lucrul acesta?

² În Biblie, termenul „speranță” înseamnă, printre altele, „așteptarea împlinirii unui lucru bun”. Speranța noastră este sigură întrucât cel care ne-a dat-o este Iehova. (Rom. 15:13) Știm ce a promis și știm că își ține întotdeauna cuvântul. (Num. 23:19) Suntem siguri că Iehova dorește și poate să-și ducă la îndeplinire toate promisiunile. Prin urmare, speranța pe care o nutrim nu este rodul imaginației și nici al unei gândiri idealiste. Ea este reală și se bazează pe dovezi.

3. Ce vom analiza în acest articol? (Psalmul 27:14)

³ Tatăl nostru ceresc ne iubește și dorește să avem încredere în el. (Citește Psalmul 27:14.) Când speranța noastră în Iehova este puternică, reușim să facem față încercărilor cu bucurie și curaj. În continuare, vom vedea în ce fel este speranța o ancoră și un coif, după care vom afla cum ne putem păstra speranța vie.

4. De ce poate fi asemănată speranța cu o ancoră? (Evrei 6:19)

⁴ În scrisoarea adresată evreilor, apostolul Pavel a comparat speranța creștină cu o ancoră. (Citește Evrei 6:19.) Întrucât călătorise de multe ori pe mare, Pavel știa că ancora era folosită pentru a împiedica o corabie să meargă în derivă. Într-o astfel de călătorie, când a izbucnit o furtună puternică, Pavel i-a văzut pe marinari aruncând ancorele pentru ca ambarcațiunea să nu se lovească de stânci. (Fap. 27:29, 39-41) Asemenea unei ancore, speranța ne dă stabilitate, astfel încât să nu ne îndepărtăm de Iehova când asupra noastră se abat furtuni. Speranța ne ajută să facem față încercărilor, fiind convinși că, după ce norii negri ai furtunii se vor risipi, se va așterne liniștea. Isus ne-a avertizat că vom fi persecutați. (Ioan 15:20) Prin urmare, dacă vom medita la răsplata promisă, nu vom devia de la calea creștină.

5. În ce fel l-a susținut speranța pe Isus în fața morții?

⁵ Să ne gândim cum l-a ajutat speranța pe Isus să rămână fidel, deși știa că îl aștepta o moarte chinuitoare. La Penticosta din 33 e.n., apostolul Petru a citat o profeție din cartea Psalmii, care descrie în termeni sugestivi calmul și încrederea pe care le-a manifestat Isus în fața morții: „Voi locui în speranță, pentru că nu mă vei lăsa în Mormânt, nici nu vei permite ca acela care îți este loial să vadă putrezirea. . . . Mă vei umple de o mare bucurie în prezența ta”. (Fap. 2:25-28; Ps. 16:8-11) Așadar, Isus a avut speranța fermă că Dumnezeu îl va învia și că va avea din nou bucuria de a fi în prezența Tatălui său în ceruri. (Evr. 12:2, 3)

6. Ce a spus un frate cu privire la speranță?

⁶ Speranța creștină i-a ajutat pe mulți frați și surori să persevereze în încercări. Unul dintre aceștia este Leonard Chinn, un frate fidel care a trăit în Anglia. În Primul Război Mondial, el a fost închis deoarece a refuzat să se înroleze în armată. Timp de două luni, a fost ținut la regim de izolare, după care a fost pus la muncă forțată. Mai târziu, el a scris: „În urma acestor experiențe, am înțeles că speranța este vitală când trecem prin încercări. Exemplul lui Isus, al apostolilor și al profeților, precum și promisiunile valoroase din Biblie ne dau multă speranță și ne motivează să perseverăm”. Speranța a fost o ancoră pentru Leonard și la fel poate fi și pentru noi.

7. De ce speranța noastră este mai puternică în urma încercărilor? (Romani 5:3-5; Iacov 1:12)

⁷ După ce trecem printr-o încercare, speranța noastră este mai puternică deoarece am simțit sprijinul lui Iehova și am înțeles că avem aprobarea sa. (Citește Romani 5:3-5; Iacov 1:12.) Astfel, după fiecare încercare, avem o speranță mult mai solidă decât atunci când am acceptat vestea bună. Satan vrea ca încercările să ne copleșească, dar, cu ajutorul lui Iehova, le putem face față.

8. De ce poate fi asemănată speranța cu un coif? (1 Tesaloniceni 5:8)

⁸ În Biblie, speranța este comparată și cu un coif. (Citește 1 Tesaloniceni 5:8.) Coiful făcea parte din armura unui soldat, protejându-i capul de loviturile dușmanilor. În războiul spiritual pe care îl purtăm, trebuie să ne protejăm mintea de atacurile lui Satan. El ne asaltează cu tentații și idei menite să ne corupă gândirea.  Așa cum coiful proteja capul soldatului, tot așa speranța ne protejează gândirea, astfel încât să-i rămânem fideli lui Iehova.

9. Ce se întâmplă cu oamenii care nu au nicio speranță?

⁹ Speranța vieții veșnice ne va ajuta să facem alegeri înțelepte. Dacă speranța ne slăbește și adoptăm un mod de gândire carnal, am putea pierde din vedere obiectivul vieții veșnice. Acesta a fost cazul unor creștini din Corintul antic. Ei și-au pierdut credința în înviere, o promisiune importantă a lui Dumnezeu. (1 Cor. 15:12) Pavel a explicat că oamenii care nu au speranța unei vieți viitoare trăiesc doar pentru prezent. (1 Cor. 15:32) Mulți oameni care nu au încredere în promisiunile lui Dumnezeu trăiesc pentru plăceri, încercând să obțină totul de la viața actuală. Noi însă așteptăm cu încredere viitorul promis de Iehova. Speranța este un coif care ne ocrotește gândirea. Ea ne împiedică să adoptăm un mod de viață axat pe plăceri, care ar putea să ne pună în pericol relația cu Iehova. (1 Cor. 15:33, 34)

10. Cum ne poate ocroti speranța de raționamentele greșite?

¹⁰ Coiful speranței ne ocrotește și de concepția greșită potrivit căreia orice efort de a-i fi plăcuți lui Iehova este zadarnic. De exemplu, unii și-ar putea spune: „Nu mă văd printre cei ce vor trăi veșnic. Nu sunt suficient de bun. Nu voi corespunde niciodată așteptărilor lui Dumnezeu”. Să nu uităm că Elifaz, unul dintre falșii prieteni ai lui Iov, a folosit un raționament asemănător. El a spus: „Ce este omul muritor, ca să fie curat?”. Mai mult, despre Dumnezeu a zis: „Iată! El nu are încredere în sfinții lui și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii lui”. (Iov 15:14, 15) Ce minciuni sfruntate! Să nu uităm că promotorul acestui mod de gândire este, de fapt, Satan. El știe că, dacă îți vei alimenta mintea cu astfel de idei, vei începe să-ți pierzi speranța. De aceea, respinge cu promptitudine aceste minciuni și concentrează-te asupra promisiunilor lui Iehova. Nu te îndoi niciodată că el vrea să trăiești veșnic și că te va ajuta să atingi acest obiectiv. (1 Tim. 2:3, 4)

11. De ce ar trebui să așteptăm cu răbdare ca speranța noastră să devină realitate?

¹¹ Nu este mereu ușor să ne păstrăm speranța puternică. În timp ce așteptăm ca Dumnezeu să-și împlinească promisiunile, am putea să ne pierdem răbdarea. Totuși, trebuie să ne amintim că Iehova este veșnic, iar percepția lui asupra timpului este diferită de a noastră. (2 Pet. 3:8, 9) El își va realiza scopul în cel mai bun mod posibil, dar probabil că nu atunci când ne așteptăm noi. Ce ne poate ajuta să ne păstrăm speranța puternică, în timp ce îl așteptăm cu răbdare pe Dumnezeu să-și împlinească promisiunile? (Iac. 5:7, 8)

12. Potrivit cu Evrei 11:1, 6, ce legătură există între speranță și credință?

¹² Pentru a ne păstra speranța puternică, trebuie să rămânem aproape de Iehova, Cel care ne-a dat această speranță. În Biblie, speranța este strâns legată de credința că Iehova există și că este „răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor”. (Citește Evrei 11:1, 6.) Cu cât Iehova este mai real pentru noi, cu atât încrederea noastră că el își va duce la îndeplinire promisiunile este mai mare. Să analizăm câțiva pași concreți pe care îi putem face pentru  a ne întări relația cu Iehova și, prin urmare, speranța.

13. Cum ne putem apropia de Dumnezeu?

¹³ Să ne rugăm lui Iehova și să citim Cuvântul său. Deși nu-l putem vedea pe Iehova, ne putem apropia de el. Îi putem vorbi în rugăciune, fiind siguri că ne ascultă. (Ier. 29:11, 12) Îi putem auzi glasul citind din Cuvântul său și meditând la el. Când citim despre modul în care Iehova s-a îngrijit de cei ce i-au fost loiali în trecut, speranța noastră devine mai puternică. Tot ce a fost scris în Cuvântul lui Dumnezeu „a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverența noastră și prin mângâierea din Scripturi să avem speranță”. (Rom. 15:4)

14. De ce ar trebui să reflectăm la modul în care și-a împlinit Iehova promisiunile în trecut?

¹⁴ Să medităm la modul în care Iehova și-a respectat promisiunile. De exemplu, să ne gândim la ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam și Sara. Ei se aflau la o vârstă la care nu mai puteau avea copii. Cu toate acestea, Iehova le-a promis că vor avea un copil. (Gen. 18:10) Cum a reacționat Avraam? Biblia spune: „El a avut credință că va deveni tatăl multor națiuni”. (Rom. 4:18) Deși, din perspectivă umană, promisiunea părea imposibil de realizat, Avraam a fost sigur că Iehova o va împlini. Iar așteptările nu i-au fost înșelate. (Rom. 4:19-21) Astfel de relatări ne întăresc convingerea că Iehova își împlinește întotdeauna promisiunile, chiar și în situațiile în care ni s-ar părea imposibil de realizat.

15. De ce ar trebui să medităm la ce a făcut Dumnezeu pentru noi?

¹⁵ Să medităm la ce a făcut Iehova până acum pentru noi. Gândește-te cum s-au  împlinit deja în cazul tău unele promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, Isus a promis că Tatăl său se va îngriji să ai strictul necesar. (Mat. 6:32, 33) De asemenea, a promis că Iehova îți va da spirit sfânt ori de câte ori îl vei cere. (Luca 11:13) Iehova a respectat aceste promisiuni. Probabil că îți vin în minte și alte promisiuni pe care Iehova ți le-a făcut și le respectă, cum ar fi aceea de a te ierta, de a-ți aduce mângâiere și de a te hrăni din punct de vedere spiritual. (Mat. 6:14; 24:45; 2 Cor. 1:3) Când meditezi la modul în care Iehova și-a împlinit până acum promisiunile față de tine, îți întărești speranța că le va împlini și în viitor.

16. De ce este speranța un dar neprețuit?

¹⁶ Speranța vieții veșnice este un dar neprețuit din partea lui Iehova. Așteptăm cu nerăbdare și încredere acel viitor minunat! Speranța este o ancoră, care ne dă stabilitate și ne ajută să rămânem fermi în fața încercărilor, a persecuțiilor și chiar a morții. Este un coif, care ne ocrotește gândirea de idei greșite și ne ajută să ținem strâns la ce este drept. Speranța noastră bazată pe Biblie ne apropie mai mult de Iehova și dezvăluie profunzimea iubirii sale față de noi. Ea ne va aduce foloase atât timp cât o păstrăm puternică și vie.

17. De ce ne putem bucura în speranță?

¹⁷ În scrisoarea către romani, apostolul Pavel ne-a îndemnat: „Bucurați-vă în speranță”. (Rom. 12:12) Pavel se bucura deoarece era sigur că va primi viață veșnică în cer dacă va rămâne fidel. Și noi ne putem bucura în speranță deoarece suntem siguri că Iehova își va împlini promisiunile. Așa cum a scris psalmistul, „fericit este omul . . . a cărui speranță este în Iehova, Dumnezeul său, . . . Cel care este întotdeauna fidel”. (Ps. 146:5, 6)