1. Potrivit cu Matei 11:28-30, ce promisiune a făcut Isus?

ISUS i-a făcut o promisiune uimitoare unei mulțimi care îl asculta: „Veniți la mine . . . și eu vă voi înviora!”. (Citește Matei 11:28-30.) Însă aceasta nu era o promisiune deșartă. Să ne gândim, de exemplu, ce a făcut el pentru o femeie care suferea de o boală îngrozitoare.

2. Ce a făcut Isus pentru o femeie bolnavă?

² Acea femeie avea foarte mare nevoie de ajutor. Ea fusese la mulți medici în speranța de a găsi un leac pentru boala ei. În cei 12 ani de suferință, nimeni nu reușise să o vindece. Potrivit Legii, ea era necurată. (Lev. 15:25) Auzise că Isus putea să-i vindece pe bolnavi, așa că l-a căutat. Când l-a găsit, i-a atins franjurii de la veșmânt și imediat s-a însănătoșit! Isus însă nu i-a redat doar sănătatea, ci și demnitatea. De exemplu, când i-a vorbit, i s-a adresat cu apelativul plin de căldură „fiică”. Câtă putere și înviorare trebuie să fi primit acea femeie! (Luca 8:43-48)

3. La ce întrebări vom găsi răspuns?

³ Este demn de remarcat faptul că acea femeie a făcut efortul de a merge la Isus. Același lucru este valabil și astăzi: noi trebuie să luăm inițiativa de ‘a veni’ la Isus. Chiar dacă, în prezent, nu ne vindecă în mod miraculos bolile când venim la el, invitația lui Isus rămâne deschisă: „Veniți la mine . . . și eu vă voi înviora!”. În acest articol vom afla răspunsul la cinci întrebări: Ce trebuie să facem pentru ‘a veni la Isus’? Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele „luați jugul meu asupra voastră”? Ce putem învăța de la Isus? De ce este înviorătoare lucrarea pe care am primit-o? Și cum putem continua să găsim înviorare în timp ce purtăm jugul lui Isus?

4, 5. Care sunt câteva moduri în care putem ‘veni la Isus’?

⁴ Putem ‘veni la Isus’ dacă învățăm cât mai multe lucruri despre ce a spus și ce a făcut el. (Luca 1:1-4) Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a studia aceste relatări; nimeni nu o poate face în locul nostru. De asemenea, ‘venim la Isus’ luând decizia de a ne boteza ca discipoli ai săi.

⁵ Un alt mod prin care putem ‘veni la Isus’ este acela de a vorbi cu bătrânii de congregație când avem nevoie de ajutor. Isus folosește aceste „daruri” pentru a se îngriji de turma sa. (Ef. 4:7, 8, 11; Ioan 21:16; 1 Pet. 5:1-3) Noi trebuie să luăm inițiativa și să le cerem ajutorul. Nu ne putem aștepta ca bătrânii să ne citească gândurile sau să știe dinainte de ce anume avem nevoie. Un frate pe nume Julian spune: „Din cauza problemelor de sănătate a trebuit să plec de la Betel. Un frate mi-a recomandat să-i rog pe bătrâni să-mi facă o vizită de păstorire. La început, am considerat că nu era necesar să fiu vizitat, însă, mai târziu, le-am cerut ajutorul, iar acea vizită s-a dovedit unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodată”. Bătrânii fideli, precum cei doi care l-au vizitat pe Julian, ne pot ajuta să cunoaștem „mintea lui Cristos”, adică să-i înțelegem modul de gândire și comportamentul și să-i urmăm exemplul. (1 Cor. 2:16; 1 Pet. 2:21) Acesta este, într-adevăr, unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care ni le pot oferi.

6. La ce s-a referit Isus când a spus: „Luați jugul meu asupra voastră”?

⁶ Când a spus: „Luați jugul meu asupra voastră”, Isus probabil că a vrut să spună: „Acceptați-mi autoritatea” sau „Intrați cu mine în jug și îi vom sluji împreună lui Iehova”. În orice caz, termenul „jug” ne duce cu gândul la muncă.

7. Potrivit cu Matei 28:18-20, ce lucrare ni s-a încredințat și de ce anume putem fi siguri?

⁷ Acceptăm invitația lui Isus când ne dedicăm viața lui Iehova și ne botezăm. Această invitație le este făcută tuturor. Isus nu va respinge pe nimeni care dorește cu sinceritate să-i slujească lui Dumnezeu. (Ioan 6:37, 38) Toți continuatorii lui Cristos au onoarea de a colabora cu el în lucrarea pe care i-a încredințat-o Iehova. Putem fi siguri că Isus ne va fi mereu aproape pentru a ne ajuta în această activitate. (Citește Matei 28:18-20.)

8, 9. De ce au fost oamenii umili atrași de personalitatea lui Isus și ce întrebări ar trebui să ne punem?

⁸ Oamenii umili au fost atrași de personalitatea lui Isus. (Mat. 19:13, 14; Luca 7:37, 38) De ce? Între Isus și farisei exista o mare diferență. Aceștia erau reci, mândri și aroganți. (Mat. 12:9-14) În schimb, Isus era o persoană caldă, iubitoare și umilă. Fariseii erau ambițioși și se mândreau cu poziția privilegiată pe care o aveau în societate. Isus a dezaprobat ambiția și i-a învățat pe discipoli să nu se considere superiori altora. (Mat. 23:2, 6-11) Fariseii stăpâneau peste oameni apelând la frică și la intimidare. (Ioan 9:13, 22) Însă Isus îi înviora pe alții prin fapte și cuvinte pline de iubire și de bunătate.

⁹ Putem învăța multe de la Isus. Să ne întrebăm: Am reputația de persoană blândă și umilă? Fac din proprie inițiativă munci umile în folosul altora? Sunt bun cu alții?

12-14. De ce este înviorătoare lucrarea pe care ne-a dat-o Isus?

¹² De ce ne înviorează lucrarea pe care ne-a dat-o Isus? În continuare vom vedea câteva motive.

¹³ Avem cei mai buni supraveghetori. Iehova, Supraveghetorul Suprem, nu este un stăpân aspru sau imposibil de mulțumit. El apreciază mult lucrarea pe care o facem. (Evr. 6:10) De asemenea, ne dă puterea de care avem nevoie pentru a ne duce la îndeplinire responsabilitățile. (2 Cor. 4:7; Gal. 6:5) Prin propriul exemplu, Isus, Regele nostru, ne-a învățat cum să ne comportăm cu alții. (Ioan 13:15) Iar bătrânii care ne păstoresc se străduiesc să urmeze exemplul lui Isus, „marele păstor”. (Evr. 13:20; 1 Pet. 5:2) Ei sunt amabili, înviorători și plini de curaj în timp ce ne instruiesc și au grijă de noi.

¹⁴ Avem cei mai buni colaboratori. Suntem singurul popor care îndeplinește o misiune plină de sens alături de frați și surori iubitoare. Avem privilegiul de a lucra cu oameni care au cele mai înalte norme morale, dar care nu se consideră mai buni decât alții. Ei sunt talentați, dar modești, și îi privesc pe ceilalți ca fiindu-le superiori. Nu ne sunt simpli colaboratori, ci prieteni adevărați. Iar această legătură de prietenie este atât de strânsă, încât sunt dispuși să-și dea chiar și viața pentru noi!

15. Cum ar trebui să considerăm lucrarea pe care o avem de îndeplinit?

¹⁵ Îndeplinim cea mai bună lucrare. Îi învățăm pe oameni adevărul despre Iehova și demascăm minciunile Diavolului. (Ioan 8:44) Satan pune pe umerii oamenilor poveri foarte greu de purtat. De exemplu, el ar vrea să credem că Iehova nu ne va ierta păcatele și că nu merităm să fim iubiți. Aceasta este o minciună perfidă și o povară zdrobitoare! În realitate, Iehova ne iubește foarte mult, iar când ‘venim la Cristos’ păcatele ne sunt iertate. (Rom. 8:32, 38, 39) Este o mare bucurie să-i învățăm pe oameni să-și pună încrederea în Iehova și să-i vedem că fac schimbări în viață!

16. Cum diferă sarcina încredințată de Isus de poverile vieții?

¹⁶ Sarcina pe care Isus ne-a cerut să o purtăm este diferită de poverile vieții de zi cu zi. De exemplu, când se întorc de la muncă, oamenii se simt, în general, extenuați și lipsiți de satisfacție. În schimb,  după o zi în serviciul lui Iehova și al lui Cristos, simțim o satisfacție profundă. La sfârșitul unei zile de muncă, suntem epuizați și ne adunăm, probabil, toate puterile ca să participăm la întrunirea congregației din acea zi. Însă ne întoarcem de la întrunire înviorați și plini de putere. Ne simțim la fel și când facem eforturi ca să mergem în predicare sau ca să studiem Biblia. Însă binecuvântările depășesc cu mult eforturile!

17. De ce trebuie să fim realiști cu privire la energia noastră și cum ar trebui să o folosim?

¹⁷ Trebuie să fim realiști și să înțelegem că fiecare dintre noi are o măsură limitată de energie. De aceea, este important să ne folosim energia în mod înțelept. De exemplu, ne-am putea-o irosi acumulând multe bunuri. Să nu uităm însă ce i-a spus Isus unui tânăr bogat care l-a întrebat: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. Tânărul respecta Legea mozaică și probabil că era un om bun, din moment ce în Evanghelia după Marcu se spune că „Isus a simțit iubire pentru el”. Drept urmare, Isus i-a făcut invitația: „Du-te, vinde ce ai . . . Apoi vino și urmează-mă!”. Bărbatul a plecat mâhnit deoarece dorea să-l urmeze pe Isus, însă nu era dispus să renunțe la ‘multele sale avuții’. (Mar. 10:17-22) Așadar, el a refuzat jugul pe care i l-a oferit Isus continuând să fie sclavul „Bogăției”. (Mat. 6:24) Noi ce alegere am fi făcut în locul lui?

18. Ce ar trebui să facem din când în când și de ce?

¹⁸ Este bine să ne examinăm din când în când prioritățile în viață. În felul acesta ne asigurăm că ne folosim cu înțelepciune energia. Să vedem ce a spus un tânăr pe nume Mark: „Ani la rând am crezut că duc o viață simplă. Deși eram pionier, mă gândeam tot timpul la bani și la modalități de a-mi face viața mai ușoară. Mă întrebam ce anume mă împovăra. Apoi mi-am dat seama că, în realitate, îmi căutam propriile interese și că lui Iehova îi ofeream doar timpul și energia care-mi rămâneau”. Mark și-a corectat gândirea și stilul de viață, astfel încât să poată face mai mult în serviciul lui Iehova. El spune: „Deși uneori mă mai îngrijorez cu privire la bani, cu ajutorul lui Iehova și cu sprijinul lui Isus, pot depăși orice provocare”.

19. De ce este important să avem o perspectivă corectă asupra sarcinii încredințate de Iehova?

¹⁹ Vom continua să găsim înviorare în timp ce purtăm jugul lui Isus dacă vom ține cont de trei factori. În primul rând, trebuie să avem o perspectivă corectă asupra responsabilităților încredințate de Iehova. Întrucât este lucrarea sa, trebuie să o îndeplinim în modul cerut de el. Iehova este Stăpânul, iar noi suntem slujitorii săi. (Luca 17:10) Dacă încercăm să îndeplinim sarcina primită așa cum vrem noi, vom găsi că jugul este incomod. Chiar și un taur puternic se poate răni sau epuiza dacă încearcă mereu să tragă în direcția dorită de el și dacă se zbate să scape de jug. Pe de altă parte, dacă urmăm îndrumarea lui Iehova, putem face lucruri extraordinare și putem depăși obstacole ce par imposibil de trecut. Să nu uităm că nimeni nu-l poate împiedica pe Iehova să-și ducă la îndeplinire voința! (Rom. 8:31; 1 Ioan 4:4)

20. Cu ce motivație ar trebui să purtăm jugul lui Isus?

²⁰ În al doilea rând, trebuie să avem o motivație corectă. Obiectivul nostru este să-i aducem glorie iubitorului nostru  Tată, Iehova. În secolul I, cei care au fost motivați de lăcomie sau care și-au urmărit propriile interese și-au pierdut repede bucuria și au renunțat la jugul lui Isus. (Ioan 6:25-27, 51, 60, 66; Filip. 3:18, 19) În schimb, cei care au fost motivați de o iubire neegoistă față de Dumnezeu și față de semeni au purtat cu bucurie jugul de-a lungul întregii lor vieți. Ei au păstrat în minte speranța de a fi colaboratori ai lui Cristos în cer. Asemenea lor, ne vom păstra bucuria dacă vom purta jugul lui Cristos cu o motivație corectă.

21. Potrivit cu Matei 6:31-33, ce va face Iehova pentru noi?

²¹ În al treilea rând, trebuie să avem așteptări realiste. Am ales să ducem o viață de sacrificiu și să muncim din greu. Isus ne-a avertizat că vom fi persecutați. Însă suntem convinși că Iehova ne va da puterea de a trece cu bine peste orice obstacol. Cu cât îndurăm mai multe greutăți, cu atât devenim mai puternici. (Iac. 1:2-4) De asemenea, știm că Iehova se va îngriji de noi, că Isus ne va păstori și că frații și surorile noastre ne vor încuraja. (Citește Matei 6:31-33.) (Ioan 10:14; 1 Tes. 5:11) Suntem complet pregătiți să înfruntăm orice încercare!

22. Pentru ce putem fi recunoscători?

²² Femeia pe care a vindecat-o Isus a simțit înviorare chiar în acel moment. Însă dacă îl urma cu loialitate pe Cristos, avea perspectiva de a primi înviorare pentru totdeauna. Oare ce alegere a făcut ea? Dacă a ales să poarte jugul lui Cristos, a primit răsplata de a colabora cu Isus în ceruri! Orice sacrificiu făcut de această femeie pălește în comparație cu binecuvântarea de a domni alături de Isus în cer. Indiferent ce speranță avem, de a trăi veșnic în cer sau pe pământ, putem fi recunoscători că am dat curs invitației lui Isus: „Veniți la mine!”.