În 1 Corinteni 15:8, Pavel a spus despre sine: „Ultimului dintre toți, mi s-a arătat și mie, ca unuia născut prematur”. Aici Pavel se referea, din câte se pare, la viziunea pe care a avut-o în drum spre Damasc când Isus i s-a arătat în glorie cerească. Dar la ce se referea prin cuvintele „ca unuia născut prematur”? În trecut, am explicat că, datorită acestei experiențe, a fost ca și când ar fi primit privilegiul de a se naște, sau de a învia, la viață spirituală înainte de vreme, adică cu secole înainte ca învierea cerească să aibă loc. Însă, în urma unei analize aprofundate a acestui verset, este necesară o schimbare de înțelegere.

Așadar, ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele „ca unuia născut prematur”? Să analizăm câteva posibilități.

Convertirea sa a fost bruscă și traumatizantă. În general, o naștere prematură survine pe neașteptate. În mod asemănător, Saul (cunoscut mai târziu ca Pavel) nu se aștepta să aibă acea viziune în timp ce călătorea spre Damasc pentru a-i persecuta pe creștini. Convertirea lui Pavel a fost o surpriză nu numai pentru el, ci și pentru creștinii pe care urma să-i persecute în acel oraș. Mai mult, experiența a fost atât de traumatizantă, încât Pavel și-a pierdut temporar vederea. (Fap. 9:1-9, 17-19)

Convertirea lui a avut loc la „momentul nepotrivit”. Termenul grecesc tradus prin „născut prematur” poate fi redat și prin expresia „născut la momentul nepotrivit”. The Jerusalem Bible redă versetul astfel: „A fost ca și cum m-am născut când nimeni nu se aștepta”. La momentul convertirii lui Pavel, Isus urcase deja la cer. Spre deosebire de cei menționați în versetele precedente, Pavel nu-l văzuse pe Isus după înviere și înainte de urcarea sa la cer. (1 Cor. 15:4-8) Însă apariția neașteptată a lui Isus i-a dat lui Pavel această ocazie, chiar dacă, aparent, s-a întâmplat la „momentul nepotrivit”.

Pavel vorbea cu modestie despre situația lui. Potrivit unor bibliști, expresia folosită de Pavel aici poate avea o conotație depreciativă. Dacă așa au stat lucrurile, Pavel recunoștea că nu merita privilegiul primit. El chiar a spus în continuare: „Eu sunt cel mai mic dintre apostoli și nu sunt demn să fiu numit apostol, fiindcă am persecutat congregația lui Dumnezeu. Dar prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”. (1 Cor. 15:9, 10)

În concluzie, se pare că Pavel se referea fie la apariția neașteptată a lui Isus, fie la convertirea sa într-un moment nepotrivit, fie la faptul că se simțea nedemn să primească o astfel de viziune. Chiar dacă nu știm cu exactitate ce a vrut Pavel să spună, știm cu siguranță că această experiență a ocupat un loc special în inima lui. În urma ei, Pavel nu a avut nicio îndoială că Isus înviase. Înțelegem, așadar, de ce făcea deseori referire la această experiență neașteptată când le vorbea altora despre învierea lui Isus. (Fap. 22:6-11; 26:13-18).