ARTICOLUL DE STUDIU 37
CÂNTAREA 118 „Dă-ne mai multă credință”
O scrisoare care ne ajută să perseverăm până la sfârșit
„Ne păstrăm neclintită până la sfârșit încrederea de la început.” (EVR. 3:14)
IDEEA PRINCIPALĂ
Lecțiile pe care le desprindem din Scrisoarea către evrei ne vor ajuta să perseverăm până la finalul acestui sistem.
1, 2. a) Care era climatul în Iudeea când apostolul Pavel a scris Scrisoarea către evrei? b) De ce s-a dovedit a fi oportună această scrisoare inspirată?
DUPĂ moartea lui Isus, creștinii evrei din Ierusalim și din toată Iudeea au trecut prin perioade grele. Congregația creștină, formată de puțin timp, devenise ținta unor persecuții aprige. (Fap. 8:1) Apoi, circa 20 de ani mai târziu, continuatorii lui Cristos s-au confruntat cu mari dificultăți economice, cauzate, din câte se pare, de foametea care devastase țara. (Fap. 11:27-30) Însă, aproximativ în anul 61 e.n., creștinii se bucurau de o perioadă de liniște relativă în comparație cu evenimentele care îi așteptau. Aceasta este perioada când Pavel le trimite o scrisoare scrisă sub inspirație, care va fi cât se poate de oportună.
2 Scrisoarea le va fi foarte utilă creștinilor evrei deoarece liniștea de care se bucură urmează să ia sfârșit. Ea conține sfaturi practice care să-i ajute să persevereze în necazul ce avea să se abată în scurt timp asupra lor. Distrugerea sistemului iudaic, prezisă de Isus, se apropia cu pași repezi. (Luca 21:20) Bineînțeles, nici Pavel și nici creștinii din Iudeea nu știau cu exactitate când urma să aibă loc acest eveniment. Însă ei puteau profita de timpul rămas pentru a se pregăti cultivând calități precum credința și perseverența. (Evr. 10:25; 12:1, 2)
3. De ce Scrisoarea către evrei prezintă un interes deosebit pentru creștinii din prezent?
3 În curând, ne vom confrunta cu un necaz mult mai mare decât cel prin care au trecut creștinii evrei. (Mat. 24:21; Rev. 16:14, 16) Așadar, este cât se poate de potrivit să analizăm unele sfaturi practice pe care Iehova li le-a dat acelor creștini.
„SĂ ÎNAINTĂM SPRE MATURITATE”
4. Cu ce provocări s-au confruntat creștinii evrei? (Vezi și imaginea.)
4 Creștinii care respectaseră în trecut Legea mozaică aveau de depășit o încercare dificilă. Un timp, evreii au fost poporul ales al lui Iehova. Ierusalimul era locul de pe pământ unde se afla, figurativ vorbind, tronul lui Iehova, iar templul reprezenta centrul închinării pure. Evreii fideli respectau Legea mozaică, așa cum le era explicată de conducătorii lor religioși. Prevederile Legii îi îndrumau în diverse domenii: alimentația, practica circumciziei și chiar interacțiunea cu persoane din alte națiuni. Însă, după moartea lui Isus, Legea mozaică a fost anulată, iar Iehova nu a mai acceptat jertfele aduse sub Lege. Aceasta reprezenta o provocare pentru creștinii evrei, care erau obișnuiți să respecte Legea. (Evr. 10:1, 4, 10) Chiar și creștinii maturi, precum apostolul Petru, au trebuit să facă eforturi pentru a se adapta la unele dintre aceste schimbări. (Fap. 10:9-14; Gal. 2:11-14) Din cauza noilor convingeri pe care le aveau, acești creștini au devenit ținta opoziției liderilor religioși evrei.
5. Ce luptă aveau de dus creștinii evrei?
5 Creștinii evrei aveau de purtat o luptă pe două fronturi: atât în exteriorul congregației, cât și în interiorul ei. Pe de o parte, liderii religioși evrei îi tratau ca pe niște apostați. Pe de altă parte, unii pretinși creștini susțineau cu tărie că discipolii lui Isus trebuiau să respecte anumite cerințe ale Legii mozaice. Probabil că obiectivul lor era acela de a evita persecuția. (Gal. 6:12) Cum puteau creștinii fideli să nu se îndepărteze de adevăr?
6. Ce i-a îndemnat Pavel pe frații săi? (Evrei 5:14–6:1)
6 În scrisoarea sa, Pavel i-a îndemnat pe creștinii evrei să cerceteze mai profund Cuvântul lui Dumnezeu. (Citește Evrei 5:14–6:1.) Folosind Scripturile ebraice, Pavel le-a adus fraților săi argumente care demonstrau superioritatea creștinismului față de iudaism. a Pavel a înțeles cât de important era ca acei creștini să aibă o cunoaștere mai vastă și o înțelegere mai profundă a adevărului. De ce? Deoarece astfel puteau identifica și respinge raționamentele false care i-ar fi putut îndepărta de adevăr.
7. Cu ce provocări ne confruntăm în prezent?
7 Asemenea creștinilor evrei, noi suntem expuși la idei și raționamente care contravin normelor drepte ale lui Iehova. Deseori, împotrivitorii ne atacă cu vehemență convingerile biblice referitoare la moralitate. În opinia lor, noi suntem intoleranți și cruzi. Între modul de gândire al lumii și modul de gândire perfect al lui Dumnezeu se creează o discrepanță din ce în ce mai mare. (Prov. 17:15) Prin urmare, dorim să devenim tot mai abili în a identifica și a respinge ideile promovate de împotrivitorii noștri cu scopul de a ne descuraja sau chiar de a ne îndepărta de adevăr. (Evr. 13:9)
8. Ce ne va ajuta să progresăm spre maturitate spirituală?
8 Este esențial să luăm în serios sfatul dat de Pavel creștinilor evrei de a înainta spre maturitate. Cum putem aplica sfatul său? Acumulând o cunoștință tot mai profundă a adevărului și însușindu-ne modul de a gândi al lui Iehova. Acest proces continuă chiar și după dedicare și botez. Indiferent de anii pe care îi avem la adevăr, fiecare dintre noi trebuie să citim și să studiem cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu. (Ps. 1:2) Un bun program de studiu personal ne va ajuta să manifestăm într-o măsură mai mare o calitate despre care Pavel vorbește în Scrisoarea către evrei: credința. (Evr. 11:1, 6)
‘SĂ AVEM CREDINȚĂ PENTRU SALVAREA VIEȚII’
9. De ce supraviețuirea creștinilor evrei depindea de credința lor?
9 Creștinii evrei aveau nevoie de o credință puternică pentru a supraviețui necazului care urma să se abată asupra Iudeei. (Evr. 10:37-39) Isus le spusese continuatorilor săi că, atunci când aveau să vadă Ierusalimul înconjurat de armate campate, trebuiau să fugă la munți. Acest avertisment era valabil pentru toți creștinii, indiferent că locuiau în Ierusalim sau în satele dimprejur, în zone deschise. (Luca 21:20-24) De obicei, când erau amenințați de o armată invadatoare, oamenii căutau ocrotire în interiorul unui oraș fortificat, așa cum era Ierusalimul. Prin urmare, fuga la munți putea părea o decizie irațională și presupunea multă credință.
10. Cum aveau să acționeze creștinii, motivați de credință? (Evrei 13:17)
10 În plus, creștinii evrei trebuiau să aibă încredere în cei pe care Isus îi folosea pentru a îndruma congregația. Probabil că cei care se aflau în fruntea congregației le-au dat tuturor instrucțiuni concrete pentru a urma porunca lui Isus la momentul potrivit și într-un mod organizat. (Citește Evrei 13:17.) Cuvântul grecesc tradus în Evrei 13:17 prin „ascultați” transmite ideea unei acțiuni care are la bază convingerea că cel care dă îndrumarea e demn de încredere. Așadar, termenul nu se referă la o simplă ascultare față de cineva care are autoritatea de a da îndrumări. Prin urmare, creștinii evrei trebuiau să cultive încredere în cei aflați în fruntea lor înainte de venirea acelui necaz. Dacă ascultau de cei cu autoritate în timpuri de pace, avea să le fie mult mai ușor să acționeze astfel în timpuri de criză.
11. De ce credința puternică este esențială și pentru creștinii din prezent?
11 Și noi avem nevoie de credință asemenea celor cărora le-a fost destinată scrisoarea lui Pavel. Astăzi, majoritatea oamenilor resping și chiar iau în râs avertismentul Bibliei cu privire la sfârșitul sistemului în care trăim. (2 Pet. 3:3, 4) În plus, deși Biblia dezvăluie unele detalii despre modul în care se va desfășura necazul cel mare, există multe aspecte pe care nu le cunoaștem. Trebuie să avem o credință de nezdruncinat că sfârșitul acestui sistem va veni la momentul fixat și că Iehova se va îngriji de noi. (Hab. 2:3)
12. Ce ne va ajuta să supraviețuim marelui necaz?
12 De asemenea, trebuie să ne consolidăm credința în mijlocul pe care Iehova îl folosește în prezent pentru a ne oferi îndrumare: „sclavul fidel și prevăzător”. (Mat. 24:45) Când va începe necazul cel mare, vom primi, probabil, instrucțiuni specifice, menite să ne protejeze viața, așa cum trebuie să fi primit și creștinii evrei când armatele romane au înconjurat Ierusalimul. De aceea, încă de pe acum trebuie să ne întărim încrederea în cei aflați în fruntea organizației lui Iehova. Dacă acum nu urmăm cu încredere îndrumarea lor, este puțin probabil că o vom face în marele necaz.
13. De ce a fost oportun sfatul menționat în Evrei 13:5?
13 În timp ce așteptau momentul de a părăsi Ierusalimul pentru a fugi la munți, creștinii evrei trebuiau să ducă o viață simplă și să respingă capcana ‘iubirii de bani’. (Citește Evrei 13:5.) Unii dintre ei trecuseră prin perioade de foamete și sărăcie. (Evr. 10:32-34) De asemenea, chiar dacă fuseseră dispuși să sufere de dragul veștii bune, unii începuseră, probabil, să considere că siguranța lor depindea de prosperitatea materială. Însă nicio sumă de bani nu-i putea ocroti de necazul care avea să vină asupra Ierusalimului. (Iac. 5:3) De fapt, pentru cei care iubeau lucrurile materiale, avea să fie mai greu să fugă și să-și lase în urmă casele și bunurile.
14. Cum ne poate influența o credință puternică deciziile referitoare la lucrurile materiale?
14 Dacă avem convingerea fermă că sfârșitul actualului sistem este iminent, vom fi mai motivați să respingem materialismul. În timpul marelui necaz, banii nu vor avea nicio valoare. Biblia spune că oamenii „își vor arunca argintul pe străzi” deoarece vor înțelege că „nici argintul lor, nici aurul lor nu vor putea să-i salveze în ziua mâniei lui Iehova”. (Ezec. 7:19) Prin urmare, este important să nu ne concentrăm viața asupra acumulării de bogății materiale, ci să luăm decizii care ne vor ajuta să ducem o viață simplă, dar echilibrată. Acest lucru presupune, printre altele, să nu cădem în capcana datoriilor inutile sau să lăsăm ca întreținerea multor lucruri materiale să ne consume timpul și energia. De asemenea, trebuie să fim atenți să nu devenim foarte atașați de lucrurile materiale pe care deja le avem. (Mat. 6:19, 24) Așadar, pe măsură ce așteptăm sfârșitul acestui sistem, bunurile materiale sau alte lucruri ne pot testa credința.
‘AVEM NEVOIE DE PERSEVERENȚĂ’
15. De ce aveau nevoie creștinii evrei în mod special de perseverență?
15 În timp ce situația din Iudeea se deteriora, creștinii evrei trebuiau să înfrunte cu perseverență unele teste ale credinței. (Evr. 10:36) Deși unii dintre ei trecuseră prin persecuții aprige, mulți deveniseră creștini într-o perioadă de pace. Pavel le-a spus că, deși credința le fusese greu încercată, până atunci ei nu suferiseră la fel ca Isus, adică până la moarte. (Evr. 12:4) Însă, odată cu răspândirea creștinismului, împotrivitorii evrei deveneau tot mai îndârjiți și mai fanatici. Doar cu câțiva ani înainte, prezența lui Pavel în Ierusalim declanșase o revoltă. Peste 40 de iudei „au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel”. (Fap. 22:22; 23:12-14) Într-un astfel de climat religios, caracterizat de fanatism și ură, acei creștini trebuiau să meargă la întruniri, să predice vestea bună și să-și păstreze credința puternică.
16. Cum ne poate ajuta Scrisoarea către evrei să avem o perspectivă corectă asupra persecuțiilor? (Evrei 12:7)
16 Însă ce îi putea ajuta pe creștinii evrei să persevereze în pofida încercărilor? Pavel știa cât de important era ca ei să aibă o perspectivă corectă asupra situațiilor prin care treceau. De aceea, le-a explicat că Dumnezeu putea permite unele încercări ca parte a procesului de instruire a unui creștin. (Citește Evrei 12:7.) Această instruire îi putea ajuta să cultive sau să își rafineze calități creștine importante. Concentrându-se la rezultatul încercărilor, creștinii evrei puteau persevera mai ușor. (Evr. 12:11)
17. Ce învățase Pavel referitor la suportarea persecuțiilor?
17 Pavel i-a îndemnat pe creștinii evrei să înfrunte încercările cu mai multă hotărâre. De ce era Pavel în măsură să le ofere sfaturi în această privință? Fiind un fost persecutor al creștinilor, el știa ce tratament urmau să suporte aceștia. Pe de altă parte, știa și ce înseamnă să fii persecutat. În fond, după ce a devenit creștin, el a suportat mai multe forme de persecuție. (2 Cor. 11:23-25) Așadar, Pavel putea vorbi cu convingere despre ce trebuiau să facă creștinii ca să înfrunte persecuțiile. El le-a reamintit că, pentru a persevera, era vital să se bazeze nu pe propriile puteri, ci pe Iehova. Pavel a putut spune cu încredere: „Iehova este ajutorul meu; nu mă voi teme”. (Evr. 13:6)
18. Ce se va întâmpla cu toți slujitorii lui Iehova în viitor și ce trebuie să facem acum?
18 Unii dintre frații noștri trec chiar în prezent prin persecuții. Cum ne putem demonstra iubirea față de acești frați? Rugându-ne pentru ei și, în unele ocazii, oferindu-le ajutor practic. (Evr. 10:33) Totuși, Biblia spune clar că „toți cei care doresc să trăiască cu devoțiune sfântă în unitate cu Cristos Isus vor fi și ei persecutați”. (2 Tim. 3:12) De aceea, toți trebuie să ne pregătim pentru timpurile dificile care ne așteaptă. În ce fel? Păstrându-ne încrederea deplină în Iehova și fiind convinși că el ne va ajuta să suportăm orice încercare. La momentul fixat, el le va aduce „alinare” tuturor slujitorilor săi loiali. (2 Tes. 1:7, 8)
19. Ce acțiuni concrete ne pot ajuta să ne pregătim pentru marele necaz? (Vezi și imaginea.)
19 Cu siguranță, scrisoarea lui Pavel către evrei i-a ajutat pe aceștia să se pregătească pentru necazul care îi aștepta. Pavel i-a îndemnat să dobândească o cunoștință mai vastă și o înțelegere mai profundă a Scripturilor. Astfel, erau pregătiți să identifice și să respingă învățăturile care le puteau submina credința. El i-a îndemnat și să-și întărească credința pentru a urma cu promptitudine îndrumarea lui Isus și a celor din fruntea congregației. De asemenea, i-a ajutat pe creștini să cultive perseverență având o perspectivă corectă asupra încercărilor și privindu-le ca pe o ocazie de a fi instruiți de Tatăl lor iubitor. Aceste sfaturi inspirate sunt de o mare importanță și pentru noi. Dacă le aplicăm, vom putea să perseverăm cu loialitate până la sfârșit. (Evr. 3:14)
CÂNTAREA 126 Să stăm treji, să rămânem neclintiți, să fim tari!
a Doar în primul capitol din Evrei, Pavel citează cel puțin șapte pasaje din Scripturile ebraice pentru a demonstra superioritatea creștinismului în raport cu iudaismul. (Evr. 1:5-13)