Am tipărit literatură biblică sub interdicţie

RELATATĂ DE MALCOLM G. VALE

„Tipăreşte cartea Children (Copiii).“ Am primit această însărcinare surprinzătoare din partea supraveghetorului de filială al Martorilor lui Iehova din Australia, în timpul celui de-al doilea război mondial, la scurt timp după lansarea cărţii la congresul ţinut în St. Louis, Missouri, S.U.A., pe 10 august 1941. De ce era surprinzătoare însărcinarea respectivă?

EI BINE, lucrarea noastră de predicare fusese scoasă în afara legii în ianuarie 1941, astfel, faptul de a continua să tipărim, chiar şi într-o măsură restrînsă, constituia o sarcină dificilă. În plus, cartea Children era o publicaţie de 384 de pagini cu ilustraţii colorate. Utilajele noastre de tipărit necesitau îmbunătăţiri, hîrtia era puţină, iar personalul nu era calificat pentru producerea de cărţi legate.

Înainte de a descrie modul în care am reuşit să tipărim sub interdicţie, permiteţi-mi să vă spun cum am ajuns să slujesc la Biroul filialei din Australia în calitate de supraveghetor al activităţii de tipărire.

Perioada de început

Tatăl meu era proprietarul unei întreprinderi tipografice în prosperul oraş Ballarat, Victoria, unde m-am născut în anul 1914. Astfel, am învăţat meseria de tipograf lucrînd în tipografia tatălui meu. Participam, de asemenea, la activităţile Bisericii Anglicane, întrucît cîntam în corul bisericii şi trăgeam clopotele acesteia. Aveam chiar perspectiva să predau la Şcoala duminicală, dar gîndul acesta mă cam speria.

Motivul era că aveam nedumeriri serioase în legătură cu anumite învăţături ale bisericii. Printre acestea erau Trinitatea, focul iadului, nemurirea sufletului uman, şi nimeni nu-mi  dădea răspunsuri mulţumitoare. Ceea ce mă mai nedumerea era faptul că, din cînd în cînd, ministrul nostru religios vorbea plin de mînie despre o mică grupare religioasă care se autointitulase Martorii lui Iehova. Mă întrebam de ce o grupare atît de neînsemnată stîrnea o atît de mare îngrijorare pentru un oraş cu 40 000 de locuitori.

Într-o duminică, pe cînd stăteam după serviciul religios de seară la ieşirea din biserică, a trecut pe acolo un grup de fete de la Biserica Metodistă din apropiere. M-am împrietenit cu una dintre ele. Numele ei era Lucy, iar în cele din urmă, m-a invitat la ea acasă pentru a mă prezenta părinţilor ei. Imaginaţi-vă cît am fost de surprins cînd am aflat că mama ei, Vera Clogan, era Martoră a lui Iehova. Am avut multe conversaţii biblice înflăcărate, iar ceea ce spunea ea părea să fie într-adevăr raţional.

La scurt timp, Lucy şi cu mine ne-am căsătorit, iar în 1939 locuiam la Melbourne, capitala statului Victoria. Cu toate că Lucy devenise şi ea Martoră a lui Iehova, eu încă nu eram hotărît. Dar, cînd a izbucnit cel de-al doilea război mondial în luna septembrie a aceluiaşi an, am început să mă gîndesc cu seriozitate la ceea ce învăţasem din Scripturi. Interzicerea lucrării Martorilor lui Iehova în ianuarie 1941 m-a ajutat efectiv să iau o hotărîre. Mi-am dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu şi, curînd după aceea, m-am botezat.

Schimbări dramatice în viaţa noastră

Pe atunci noi locuiam într-un confortabil apartament închiriat din Melbourne. Nu peste mult timp însă, am fost invitaţi să ne mutăm într-o casă în care mai locuiau şi alţi Martori. Ne-am vîndut tot mobilierul cu excepţia mobilei de dormitor şi ne-am mutat în ceea ce se numea căminul pentru pionieri. Eu am continuat să lucrez ca tipograf şi astfel am putut contribui la acoperirea cheltuielilor de întreţinere a casei. Ceilalţi bărbaţi făceau la fel. Drept urmare, soţiile noastre puteau participa la lucrarea de predicare cu timp integral, iar noi, bărbaţii, ne alăturam lor în lucrarea de evanghelizare, precum şi la întrunirile creştine, în cursul serii şi la sfîrşit de săptămînă.

La scurt timp după aceea, soţia mea şi cu mine am primit de la Biroul filialei Societăţii Watch Tower o scrisoare prin care eram invitaţi să mergem la Sydney. Am vîndut mobila de dormitor şi ne-am achitat cele cîteva datorii pe care le aveam, dar, pentru a ne procura banii pentru călătoria cu trenul pînă la Sydney, a trebuit să vindem inelul de logodnă al lui Lucy!

Din cauza restricţiilor din timpul războiului şi a interdicţiei care fusese decretată recent, nu se puteau importa de peste ocean nici Biblii, nici literatură biblică. Din acest motiv, Biroul filialei din Australia luase decizia să pună bazele unei activităţi de tipărire clandestine pentru a întreţine fluxul de hrană spirituală, iar eu am fost invitat să supraveghez lucrarea respectivă. Am avut privilegiul să lucrez alături de George Gibb, un scoţian care slujea la tipografia filialei din Australia de aproximativ 60 de ani. * Aceasta era situaţia cînd am primit însărcinarea: „Tipăreşte cartea Children“.

Recuperăm utilajele de tipărit

În acei ani de război bogaţi în evenimente, am avut multe experienţe emoţionante, uneori chiar înfricoşătoare. De exemplu, pentru a începe activitatea noastră de tipărire, aveam nevoie de utilaje. Ceea ce folosisem înainte  pentru tipărirea restrînsă de publicaţii din anii antebelici fusese confiscat de către autorităţi, iar acum mica tipografie a Societăţii era închisă şi păzită. Cum puteam oare să scoatem utilajele şi să le ducem într-un loc convenabil pentru a tipări clandestin?

Patrule înarmate, organizate în schimburi, supravegheau zi şi noapte proprietatea Societăţii. Unul dintre zidurile din spate se învecina însă cu o linie ferată secundară puţin folosită. Astfel, în timpul nopţii, folosind metode care aminteau de cea consemnată în Ezechiel 12:5–7, cîţiva lucrători Betel întreprinzători au intrat înăuntru scoţînd cîteva cărămizi din zid. Odată ajunşi înăuntru, ei au pus la loc în zid cărămizile scoase, pentru a nu fi descoperiţi. Efectuînd aceste incursiuni nocturne timp de aproape două săptămîni, ei au demontat cu grijă o mică presă, un linotip şi alte cîteva maşini. Apoi, au scos fără zgomot piesele, chiar sub ochii patrulelor aflate la posturile lor!

Cu timpul, am obţinut utilaje suplimentare din alte surse, iar în scurt timp activitatea clandestină de tipărire se desfăşura cu eficienţă în diferite locuri din Sydney. Astfel, am reuşit să tipărim şi să legăm nu numai cartea Children, dar şi cărţile de dimensiuni obişnuite The New World (Lumea Nouă), „The Truth Shall Make You Free“ („Adevărul vă va face liberi“), The Kingdom Is At Hand (Regatul este aproape), precum şi Yearbooks of Jehovah’s Witnesses (Anuarul Martorilor lui Iehova) pe anii 1942, 1943, 1944 şi 1945. În plus, în timpul interdicţiei din acei ani de război, Martorilor lui Iehova din toată Australia nu le-a lipsit niciodată vreun număr al revistei Turnul de veghere. Aceasta a fost, într-un mod foarte direct, o nouă asigurare a faptului că mîna lui Iehova nu este niciodată scurtă. — Isaia 59:1.

Făcînd faţă unor vizite neaşteptate

În acea perioadă de aspră cenzură pe timp de război, adesea tipografiile cu scopuri comerciale erau vizitate pe neaşteptate de autorităţi, care inspectau ce anume se tipărea. Drept urmare, una dintre tipografiile noastre secrete era prevăzută cu un dispozitiv de alarmă, un buton aflat pe podea, în apropierea recepţionerei. Ori de cîte ori urca scările o persoană pe care ea nu o cunoştea sau pe care o bănuia că ar fi un inspector, apăsa pe buton.

Să-i fi văzut pe fraţi cum ieşeau pe ferestre, împrăştiindu-se în toate direcţiile, atunci cînd se apăsa pe buton! Lucrătorii care erau înregistraţi ca angajaţi rămîneau să acopere repede în urma acestora toate colile tipărite ale revistei Turnul de veghere sau ale altor publicaţii biblice aflate în lucru. În acest scop, ei utilizau coli tipărite de aceleaşi dimensiuni cu cele ale altor publicaţii care erau pregătite pentru clienţii cu scopuri comerciale.

În timpul unei asemenea vizite, doi inspectori s-au aşezat pe nişte comicsuri tipărite care se aflau încă pe coli format mare, dar dedesubt erau coli ale revistei Turnul de veghere care fuseseră tipărite în noaptea precedentă. Într-o tipografie din altă parte a oraşului, tipăream în timpul zilei publicaţii în scopuri comerciale, iar noaptea şi la sfîrşit de săptămînă tipăream publicaţii Watchtower.

Cum am obţinut hîrtia de care aveam nevoie

Obţinerea hîrtiei pentru tipărit constituia o problemă majoră. Însă unele tipografii mari, care, din cauza reducerii activităţii în timpul războiului, nu aveau nevoie de toată cantitatea de hîrtie livrată, erau dispuse să ne vîndă surplusul de hîrtie — desigur, întotdeauna la un preţ ridicat. Odată însă am primit hîrtie dintr-o altă sursă.

Un cargou cu destinaţia Australia avea la bord o încărcătură uriaşă de hîrtie de împachetat, dar vasul suferise o avarie pe mare şi apa se infiltrase afectînd o mare cantitate de hîrtie. Întreaga încărcătură a fost oferită la licitaţie şi, spre surprinderea noastră, noi am fost singurii licitanţi. Aceasta ne-a permis să o cumpărăm la un preţ foarte scăzut. Am uscat hîrtia la soare, recuperînd astfel cea mai mare parte din ea, şi apoi am tăiat-o în coli potrivite pentru presele noastre.

 Cum aveam să utilizăm însă hîrtia de împachetat? Ne-am gîndit, şi s-a dovedit a fi bine, că cititorii de comicsuri s-ar bucura să citească în continuare publicaţii de acest gen, chiar dacă sînt tipărite pe hîrtie colorată. Aşadar, hîrtia albă care ne fusese repartizată pentru comicsuri am folosit-o pentru a tipări Turnul de veghere şi alte publicaţii ale Societăţii.

Rolul important al femeilor

În acei ani de război, multe creştine din Australia au învăţat fazele operaţiei de legare. Într-o după-amiază toridă de vară, cîteva dintre ele lucrau singure într-un mic garaj pe care-l închiriasem pe o stradă dosnică de la periferia oraşului Sydney. Din motive de securitate, ele ţineau uşa şi toate geamurile încuiate. Borcanele cu clei răspîndeau un miros cald şi neplăcut, iar căldura era aproape insuportabilă. Aşa că ele s-au dezbrăcat, rămînînd în lenjeria de corp.

Deodată, s-a auzit o bătaie în uşă. Surorile creştine au întrebat cine era acolo, şi le-a răspuns un funcţionar din cadrul ministerului muncii. El aparţinea unui departament care avea împuternicire ca în timp de război să orienteze populaţia spre orice zonă în care era nevoie de forţă de muncă. Surorile i-au răspuns că nu-l puteau lăsa înăuntru pentru moment, deoarece, din cauza căldurii, lucrau îmbrăcate sumar.

Funcţionarul a stat o clipă tăcut, apoi a strigat că mai avea o altă misiune în zona respectivă. El a spus că va reveni a doua zi pentru a-şi face inspecţia. Creştinele respective ne-au telefonat imediat, iar noi am trimis în timpul nopţii un camion pentru a lua şi pentru a muta în alt loc tot ce se afla în lucru în atelierul de legătorie.

Majoritatea celor implicaţi în lucrarea noastră de tipărire clandestină nu avuseseră nici un fel de experienţă în meseria de tipograf, de aceea, ceea ce s-a realizat m-a convins de faptul că spiritul lui Iehova a furnizat ajutorul şi conducerea necesare. A fost un mare privilegiu pentru mine şi pentru soţia mea, Lucy, care lucra la atelierul de legătorie, să luăm parte la toată această lucrare.

Cum a fost organizată lucrarea noastră în acele timpuri dificile? Supraveghetorul de filială al Martorilor lui Iehova, care se afla temporar în această poziţie, primise din partea guvernului un ordin de restricţie prin care i se cerea să locuiască într-un oraş situat la circa  100 de kilometri de Sydney. Ordinul îi interzicea să se deplaseze în afară pe o rază mai mare de opt kilometri de centrul oraşului. Benzina era raţionalizată la 4 litri pe lună pentru fiecare maşină. Dar fraţii au inventat un dispozitiv ingenios cunoscut sub numele de generator de gaz — un recipient cilindric de tablă cu o greutate de aproximativ o jumătate de tonă, montat la spatele maşinii. În acesta se ardea cărbune de lemn, rezultînd monoxid de carbon ce slujea drept combustibil. Săptămînal, în mai multe nopţi, cîţiva fraţi de răspundere şi cu mine călătoream cu acest mijloc pentru a ne întîlni cu supraveghetorul în albia secată a unui pîrîu din apropierea oraşului unde era exilat. Astfel, puteam discuta multe probleme pînă cînd alimentam iarăşi generatorul de gaz şi ne întorceam la Sydney în primele ore ale dimineţii.

În cele din urmă, interdicţia impusă Martorilor lui Iehova a ajuns în faţa Curţii Supreme a Australiei. Judecătorul a declarat că interdicţia era „arbitrară, neîntemeiată şi opresivă“ şi i-a scos pe Martorii lui Iehova de sub orice acuzaţie de activitate sediţioasă. Curtea Supremă a susţinut în unanimitate această decizie, astfel că am putut ieşi din ilegalitate pentru a ne continua legal activităţile Regatului.

Alte însărcinări şi binecuvîntări

După război, mulţi fraţi care lucraseră în centrele noastre de tipărire clandestină au intrat în serviciul de pionier. Unii dintre ei au mers mai tîrziu la Şcoala biblică Galaad a Watchtower din New York. Lucy şi cu mine ne pusesem şi noi în gînd acest obiectiv, dar am devenit părinţi aducînd pe lume o fetiţă, iar eu am decis atunci să mă întorc la meseria de tipograf. Ne-am rugat lui Iehova să ne ajute să punem interesele Regatului întotdeauna pe primul loc, şi el ne-a ajutat. Iată modul în care am ajuns să fiu implicat într-o altă însărcinare ministerială.

Am primit un telefon de la Lloyd Barry, care slujeşte acum ca membru în Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova, din Brooklyn, New York. Pe atunci, el era supraveghetor itinerant în Sydney. M-a întrebat dacă ştiam care era data viitoarei noastre adunări. Cînd i-am răspuns că ştiam, el a spus: „Am dori ca tu să te îngrijeşti de problema alimentaţiei“.

Rămînînd surprins pentru o clipă, am răspuns oarecum şovăitor: „Dar n-am făcut niciodată în viaţa mea aşa ceva“.

„Ei bine, frate, a răspuns el mai mult în glumă, iată un moment potrivit ca să înveţi!“ Am învăţat şi, mai bine de 40 de ani, am continuat să mă bucur de privilegiul de a supraveghea serviciul alimentaţie, chiar şi cu ocazia marilor congrese.

De-a lungul anilor, firma noastră tipografică în scopuri comerciale s-a extins şi, din acest motiv, a trebuit să efectuez numeroase călătorii de afaceri peste ocean. Mi-am planificat întotdeauna aceste călătorii astfel încît ele să coincidă cu congresele internaţionale care aveau loc la New York şi în alte localităţi din Statele Unite. Aceasta mi-a dat posibilitatea să fiu în compania celor care se ocupau cu supravegherea diferitelor departamente din cadrul congresului, îndeosebi cel al serviciului alimentaţie. Astfel, odată întors în Australia, am putut sluji mai bine în vederea satisfacerii necesităţilor cu ocazia congreselor noastre.

La vîrsta înaintată pe care o avem, Lucy şi cu mine ne întrebăm uneori dacă nu am fi putut realiza mai multe lucruri în cazul în care ne-am fi născut puţin mai tîrziu. Pe de altă parte, dat fiind faptul că ne-am născut în anul 1916, respectiv în 1914, considerăm un minunat privilegiu faptul că am văzut profeţiile biblice împlinindu-se sub ochii noştri. Şi îi mulţumim lui Iehova pentru binecuvîntarea pe care am avut-o de a studia cu numeroase persoane şi de a le ajuta să înveţe adevărul, precum şi de a le vedea acum slujind ca miniştri botezaţi. Ne rugăm să putem continua să-i slujim pentru eternitate lui Iehova, recunoscîndu-l pentru totdeauna ca fiind marele Suveran Domn al universului.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Clădirea tipografiei de la Betelul din Strathfield, 1929–1973

George Gibb stînd lîngă una dintre presele scoase prin zidul din spate al tipografiei