Scene din Ţara Promisă

Beer-Şeba — Locul unde o fîntînă însemna viaţă

„DE LA Dan pînă la Beer-Şeba.“ Iată o expresie familiară pentru cititorii Bibliei. Ea descrie tot Israelul, de la Dan, aproape de hotarul nordic, pînă la Beer-Şeba, în sud. Pacea care a caracterizat domnia lui Solomon a fost descrisă astfel: „Iuda şi Israel, de la Dan pînă la Beer-Şeba, au locuit în siguranţă, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon“. — 1 Împăraţi 4:25; Judecătorii 20:1.

Deosebirile dintre Dan şi Beer-Şeba includeau însă ceva mai mult decît distanţa care exista între ele. De exemplu, Dan se bucura de ploi abundente; apa ieşea din pămînt formînd unul dintre izvoarele rîului Iordan, aşa cum se observă în fotografia din dreapta. Cît de diferit era ţinutul Beer-Şebei, deoarece era situat într-o regiune aridă, între coasta mediteraneeană şi extremitatea sudică a Mării Moarte.

În regiunea Beer-Şebei precipitaţiile erau de numai 15 pînă la 20 de centimetri pe an. Avînd în vedere acest lucru, remarcaţi fotografia de mai sus care prezintă colina, sau gorganul, Beer-Şebei. * Verdele pe care-l observaţi indică faptul că fotografia a fost făcută după puţinele ploi ale iernii, cînd, pentru scurtă vreme, ogoarele din jurul Beer-Şebei sînt verzi. Cîmpiile din apropiere erau — şi încă mai sînt — excelente pentru culturile de cereale.

Deoarece regiunea respectivă era secetoasă, relatările biblice referitoare la Beer-Şeba scot în evidenţă dreptul de a folosi fîntînile şi apa. Oraşul se afla aproape de drumurile sau traseele caravanelor care traversau deşertul pustiu ce se întindea spre sud. După cum vă puteţi imagina, călătorii care treceau sau se opreau aici aveau nevoie de apă atît pentru ei, cît şi pentru animalele lor. Această apă nu ţîşnea din pămînt, ca în ţinutul Dan, dar putea fi scoasă din fîntîni. De fapt, cuvîntul ebraic beʼeŕ se referea la o groapă, sau la o gaură, care a fost săpată pentru a exploata o rezervă de apă subterană. Beer-Şeba înseamnă „Fîntîna jurămîntului“, sau „Fîntîna celor şapte“.

Avraam şi familia lui au locuit mult timp în Beer-Şeba şi în împrejurimi şi ştiau cît de importante erau fîntînile. Cînd slujitoarea Sarei, Agar, a fugit în deşert, poate că ea s-a gîndit să ia apă din fîntîni sau de la beduinii care le foloseau — ca beduina de pe pagina următoare, sus, care scoate apă dintr-o fîntînă din Peninsula Sinai. Cînd, mai  tîrziu, Avraam a trebuit să o alunge împreună cu batjocoritorul ei fiu, el i-a oferit plin de bunăvoinţă o rezervă de apă. Ce s-a întîmplat atunci cînd aceasta s-a epuizat? „Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.“ — Geneza 21:19.

De unde a luat Avraam apă pentru a umple burduful Agarei? Probabil din fîntîna pe care o săpase el, lîngă care plantase un tamarisc (Geneza 21:25–33). S-ar putea spune că oamenii de ştiinţă înţeleg acum cît de potrivită a fost alegerea lui Avraam de a planta un tamarisc, deoarece acest pom are frunze minuscule care transpiră puţin, astfel că poate creşte în pofida secetei din această regiune. — Vezi imaginea de mai jos.

Faptul că Avraam a săpat o fîntînă a fost menţionat în legătură cu o dispută dintre el şi un rege filistean. O fîntînă era o avuţie valoroasă din cauza lipsei generale de apă şi a efortului pe care-l pretindea săparea unei fîntîni adînci. De fapt, pe atunci faptul de a folosi o fîntînă fără a avea permisiunea constituia o violare a drepturilor de proprietate. — Compară cu Numeri 20:17, 19.

Dacă vizitaţi Gorganul Beer-Şebei, puteţi privi într-o fîntînă adîncă aflată pe versantul sud-estic. Nimeni nu ştie cînd a fost aceasta tăiată pentru prima dată în stînca solidă şi cînd a fost, ulterior, zidită cu pietre partea ei superioară (care se vede mai jos). Arheologii moderni au curăţat-o pînă la o adîncime de 30 de metri fără să ajungă la fund. Unul dintre ei a făcut remarca: „Sîntem tentaţi să tragem concluzia că această fîntînă a fost . . . «Fîntîna jurămîntului» unde şi-au încheiat legămîntul Avraam şi Abimelec“. — Biblical Archaeology Review.

Fără îndoială că mai tîrziu, în timpurile biblice, Beer-Şeba s-a dezvoltat ca mărime, devenind un oraş fortificat cu o poartă mare. Dar cheia existenţei şi a succesului ei a fost vitala apă care provenea din fîntîna ei adîncă.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.