Să ne purtăm cu înţelepciune faţă de lume
Să ne purtăm cu înţelepciune faţă de lume
„Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară.“ — COLOSENI 4:5.
1. Cu ce se confruntau primii creştini, şi ce sfat a dat Pavel membrilor congregaţiei din Colose?
PRIMII creştini care trăiau în oraşele din Imperiul Roman se confruntau la tot pasul cu idolatrie, cu goana după plăceri imorale, precum şi cu ritualuri şi obiceiuri păgîne. Fără îndoială, cei care trăiau în Colose, un oraş din partea central-vestică a Asiei Mici, se confruntau cu închinarea la zeiţa-mamă şi cu spiritismul practicate de frigienii băştinaşi, cu filozofia păgînă a coloniştilor greci şi cu iudaismul coloniei evreieşti. Apostolul Pavel i-a sfătuit pe membrii congregaţiei creştine să se ‘poarte cu înţelepciune’ faţă de aceste persoane „de afară“. — Coloseni 4:5.
2. De ce Martorii lui Iehova trebuie să se poarte azi cu înţelepciune faţă de cei de afară?
2 Azi, Martorii lui Iehova întîlnesc practici greşite asemănătoare, şi nu numai acestea. De aceea şi ei trebuie să exercite înţelepciune în relaţiile cu cei din afara adevăratei congregaţii creştine. Mulţi oameni din organizaţii religioase şi politice li se împotrivesc, iar alţii folosesc în acest scop mass-media. Unii dintre aceşti împotrivitori încearcă să murdărească reputaţia Martorilor lui Iehova şi să semene prejudecăţi faţă de ei fie prin atacuri făţişe, fie, mai des, prin insinuări. Aşa cum primii creştini erau pe nedrept consideraţi o „sectă“ fanatică, ba chiar periculoasă, Martorii lui Iehova sînt, azi, deseori, victima prejudecăţilor şi a concepţiilor eronate. — Faptele 24:14; 1 Petru 4:4.
Înlăturarea prejudecăţilor
3, 4. a) De ce adevăraţii creştini nu vor fi niciodată iubiţi de lume, dar ce trebuie să încercăm să facem? b) Ce a scris o autoare despre Martorele lui Iehova deţinute într-un lagăr de concentrare nazist?
3 Adevăraţii creştini nu se aşteaptă să fie iubiţi de lume, care, potrivit apostolului Ioan, „zace în Cel Rău“ (1 Ioan 5:19). Cu toate acestea, Biblia îi încurajează pe creştini să se străduiască să-i cîştige pe oameni de partea lui Iehova şi a închinării pure. Noi facem aceasta prin lucrarea de mărturie directă, precum şi printr-o comportare bună. Apostolul Petru a scris: „Să aveţi o purtare cinstită în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării“. — 1 Petru 2:12.
4 În cartea sa Forgive—But Do Not Forget (Iertaţi, dar nu uitaţi!) autoarea Sylvia Salvesen spunea despre Martorele care erau colege cu ea într-un lagăr de concentrare nazist: „Cele două, Käthe şi Margarethe, şi multe altele, m-au ajutat foarte mult, nu numai prin credinţa lor, ci şi în probleme de ordin practic. Ele ne-au procurat primele cîrpe curate pe care le-am avut pentru rănile noastre . . . Pe scurt, ne găseam în mijlocul unor oameni care ne doreau binele şi care îşi arătau prietenia prin fapte“. Ce mărturie minunată din partea ‘celor de afară’!
5, 6. a) Ce lucrare efectuează în prezent Cristos, şi ce nu trebuie să uităm? b) Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de oamenii din lume, şi de ce?
5 Putem contribui mult la înlăturarea prejudecăţilor dacă ne comportăm înţelept faţă de cei de afară. Este adevărat că trăim în timpul în care Cristos Isus, Regele nostru aflat la putere, îi separă pe oamenii naţiunilor „cum desparte păstorul oile de capre“ (Matei 25:32). Dar să nu uităm niciodată că Cristos este Judecătorul; el este cel care decide cine este ‘oaie’ şi cine este ‘capră’. — Ioan 5:22.
6 Aceasta ar trebui să ne influenţeze atitudinea faţă de cei care nu fac parte din organizaţia lui Iehova. Îi putem considera drept oameni din lume, dar ei fac parte din lumea omenirii pe care ‘Dumnezeu a iubit-o atît de mult, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică’ (Ioan 3:16). Este mult mai bine să-i considerăm pe oameni drept oi în perspectivă decît să hotărîm cu aroganţă că sînt capre. Unii care odinioară s-au opus cu violenţă adevărului sînt acum Martori dedicaţi. Iar mulţi dintre aceştia mai curînd au fost cîştigaţi prin amabilitate decît au răspuns la lucrarea de mărturie directă. Priviţi, de exemplu, imaginea de la pagina 18.
Zeloşi, nu agresivi
7. Ce a criticat papa, dar ce întrebare am putea să ne punem?
7 Papa Ioan Paul al II-lea a criticat sectele în general şi pe Martorii lui Iehova în special, declarînd: „Zelul aproape agresiv cu care unii caută noi adepţi, mergînd din casă în casă sau oprindu-i pe trecători la colţurile străzilor, este o falsitate sectară a ardorii apostolice şi misionare“. S-ar putea pune întrebarea: Dacă ceea ce facem noi este ‘o falsitate a ardorii apostolice şi misionare’, unde se poate găsi adevăratul zel de evanghelizare? Cu certitudine, nu în rîndul catolicilor şi, în mod categoric, nici al protestanţilor sau al membrilor bisericilor ortodoxe.
8. Cum trebuie să ne desfăşurăm lucrarea de mărturie de la uşă la uşă, şi ce rezultat sperăm să obţinem?
8 Cu toate acestea, pentru a dovedi că nici o acuzaţie care ni se aduce privitor la o aşa-zisă agresivitate în lucrarea de mărturie nu este adevărată, trebuie să fim întotdeauna amabili, respectuoşi şi politicoşi cînd îi abordăm pe oameni. Discipolul Iacov a scris: „Cine dintre voi este înţelept şi înţelegător? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţea înţelepciunii“ (Iacov 3:13). Apostolul Pavel ne îndeamnă ‘să nu fim gata de ceartă’ (Tit 3:2). De exemplu, în loc să condamnăm categoric convingerile unei persoane căreia îi depunem mărturie, de ce să nu manifestăm un interes sincer faţă de opiniile ei sau ale lui şi apoi să-i spunem vestea bună pe care o conţine Biblia? Adoptînd o atitudine pozitivă şi manifestînd respectul cuvenit faţă de oamenii care au o altă credinţă, îi vom ajuta să aibă o bună dispoziţie, ca să asculte şi poate că vor înţelege valoarea mesajului biblic. S-ar putea ca în urma acestui lucru, unii să ajungă „să slăvească pe Dumnezeu“. — 1 Petru 2:12.
9. Cum putem aplica sfaturile date de Pavel a) în Coloseni 4:5? b) în Coloseni 4:6?
9 Apostolul Pavel ne-a sfătuit: „Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară, răscumpărînd timpul [oportun, NW]“ (Coloseni 4:5). Explicînd ultimele cuvinte din acest verset, J. B. Lightfoot a scris: „Nelăsînd să vă scape nici o ocazie de a spune şi a face ceea ce ar putea să promoveze cauza lui Dumnezeu“ (sublinierea noastră). Da, trebuie să fim gata pregătiţi cu cuvinte şi fapte la timpul oportun. O asemenea înţelepciune include şi faptul de a alege pentru vizite momentul potrivit al zilei. Dacă mesajul nostru este refuzat, se datoreşte aceasta faptului că oamenii nu-l apreciază sau faptului că i-am vizitat la o oră care era, după toate probabilităţile, nepotrivită? Pavel a mai scris următoarele: „Cuvîntul vostru să fie totdeauna cu har (cu bunăvoinţă, NW), dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia“ (Coloseni 4:6). Aceasta pretinde prevedere şi iubire adevărată faţă de semenii noştri. Să prezentăm întotdeauna mesajul Regatului cu bunăvoinţă!
Respectuoşi şi „gata pentru orice lucrare bună“
10. a) Ce sfat le-a dat Pavel creştinilor care locuiau în Creta? b) În ce sens sînt exemplari Martorii lui Iehova în respectarea sfatului lui Pavel?
10 Nu putem să încălcăm principiile biblice. Pe de altă parte, să nu discutăm în mod inutil şi în contradictoriu despre chestiuni care nu afectează integritatea creştină. Apostolul Pavel a scris: „Adu-le aminte [creştinilor din Creta] să fie supuşi stăpînilor şi autorităţilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun [pentru orice lucrare bună, NW], să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci îngăduitori, arătînd blîndeţe faţă de toţi oamenii“ (Tit 3:1, 2). Biblistul E. F. Scott a scris următoarele despre acest pasaj: „Creştinii trebuiau nu numai să asculte de autorităţi, ci şi să fie gata pentru orice lucrare bună. Aceasta . . . înseamnă că, atunci cînd o cereau împrejurările, creştinii trebuiau să fie printre primii care să acţioneze în interesul publicului. Mereu izbucneau incendii, epidemii şi calamităţi de tot felul, împrejurări în care toţi cetăţenii buni doreau să-şi ajute semenii“. În toată lumea au avut loc multe dezastre, iar Martorii lui Iehova au fost printre primii care au dat ajutor. Ei i-au ajutat nu numai pe fraţii lor, ci şi pe cei de afară.
11, 12. a) Cum trebuie să se comporte creştinii faţă de autorităţi? b) Ce include supunerea faţă de autorităţi cînd este vorba de construirea Sălilor Regatului?
11 În acelaşi pasaj din scrisoarea lui Pavel către Tit se subliniază şi importanţa adoptării unei atitudini respectuoase faţă de autorităţi. Tinerii creştini care, din cauza poziţiei lor neutre, apar în faţa judecătorilor trebuie să fie deosebit de atenţi ca să se poarte cu înţelepciune faţă de cei de afară. Prin aspectul şi prin comportarea lor, precum şi prin modul în care le vorbesc acestor autorităţi, ei pot contribui mult fie la crearea unei bune reputaţii poporului lui Iehova, fie la pătarea ei. ‘Cui datorează cinstea’, ei trebuie ‘să-i dea cinstea’ şi să se apere cu un respect profund. — Romani 13:1–7; 1 Petru 2:17; 3:15.
12 ‘Autorităţile’ includ oficialităţile locale. Deoarece acum se construiesc tot mai multe Săli ale Regatului, relaţiile cu autorităţile locale sînt inevitabile. Deseori, bătrînii întîmpină prejudecăţi, dar s-a constatat că acolo unde reprezentanţii congregaţiei stabilesc relaţii bune cu autorităţile şi cooperează cu comisia de urbanizare, aceste prejudecăţi pot fi înlăturate. Deseori se depune o excelentă mărturie celor care, anterior, nu ştiau decît foarte puţin sau nimic despre Martorii lui Iehova şi mesajul lor.
„Dacă este cu putinţă . . . trăiţi în pace cu toţi oamenii“
13, 14. Ce sfaturi le-a dat Pavel creştinilor din Roma, şi cum le putem aplica noi în relaţiile cu cei de afară?
13 Pavel a dat următoarele sfaturi creştinilor din Roma păgînă: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, atît cît depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi loc mîniei lui Dumnezeu; căci este scris: «Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti», zice DOMNUL. «Deci, dacă-i este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănînce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, făcînd astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.» Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine“. — Romani 12:17–21.
14 În relaţiile noastre cu cei de afară, noi, în calitate de adevăraţi creştini, ne confruntăm în mod inevitabil cu împotrivitori. În pasajul de mai sus, Pavel arată că este înţelept să ne străduim să învingem împotrivirea prin acte de amabilitate. Asemenea cărbunilor aprinşi, aceste acte de amabilitate pot mistui duşmănia şi îl pot cîştiga pe împotrivitor, astfel încît să manifeste o atitudine mai amabilă faţă de poporul lui Iehova, ba poate chiar să-i trezească interesul faţă de vestea bună. Cînd are loc acest lucru, răul este învins de bine.
15. Cînd trebuie să acorde creştinii o deosebită atenţie faptului de a se purta cu înţelepciune faţă de cei de afară?
15 Faptul de a ne purta cu înţelepciune faţă de cei de afară este deosebit de important în familiile în care unul dintre partenerii conjugali nu a acceptat încă adevărul. Respectarea principiilor biblice face soţi mai buni, soţii mai bune, taţi mai buni, mame mai bune şi copii care sînt mai ascultători şi care învaţă mai sîrguincios la şcoală. Un necredincios trebuie să poată vedea efectul binefăcător pe care îl au principiile biblice asupra unui credincios. Astfel, unii pot fi „cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea“ membrilor dedicaţi ai familiei. — 1 Petru 3:1, 2.
„Să facem bine la toţi“
16, 17. a) Ce jertfe îi plac lui Dumnezeu? b) Cum trebuie ‘să le facem bine’ fraţilor noştri şi, de asemenea, celor de afară?
16 Cel mai mare bine pe care îl putem face semenilor noştri este să le aducem mesajul vieţii şi să-i învăţăm despre împăcarea cu Iehova prin intermediul lui Isus Cristos (Romani 5:8–11). Iată de ce apostolul Pavel ne spune: „Prin El [Cristos] . . . să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13:15). Pavel adaugă: „Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac“ (Evrei 13:16). În afară de lucrarea noastră de mărturie publică, nu trebuie să uităm „binefacerea“, deoarece ea formează o parte integrantă din jertfele care îi plac mult lui Dumnezeu.
17 Fireşte, noi le facem bine fraţilor noştri spirituali, care poate că au nevoie de ajutor afectiv, spiritual, fizic sau material. Pavel a indicat acest lucru prin cuvintele: „Cît avem ocazie, să facem bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei“ (Galateni 6:10; Iacov 2:15, 16). Trebuie însă să nu uităm cuvintele lui Pavel, „să facem bine la toţi“. Un act de amabilitate faţă de o rudă, un vecin sau un coleg de serviciu ar putea contribui mult la înlăturarea prejudecăţilor faţă de noi şi ar putea face să fie receptivă la adevăr inima celui în cauză.
18. a) Ce pericole trebuie să evităm? b) Cum ne putem folosi bunătatea creştină ca sprijin în lucrarea de mărturie publică?
18 Pentru a face aceasta nu este nevoie să ne împrietenim strîns cu cei de afară. Asemenea prietenii pot constitui un pericol ascuns (1 Corinteni 15:33). Şi noi nu intenţionăm să fim prieteni cu lumea (Iacov 4:4). Dar bunătatea noastră creştină ne poate fi un sprijin în predicare. În unele ţări este tot mai greu să vorbeşti cu oamenii la locuinţele lor. Unele blocuri de apartamente au sisteme de protecţie care ne împiedică să luăm legătura cu locatarii. În ţările dezvoltate, telefonul constituie un mijloc de predicare. În majoritatea ţărilor se poate efectua mărturia stradală. Totuşi, în orice ţară, faptul de a ne purta frumos, amabil, politicos şi serviabil cu alţii oferă ocazii de a înlătura prejudecăţile şi de a depune o excelentă mărturie.
Reducîndu-i la tăcere pe împotrivitori
19. a) Întrucît noi nu urmărim să le plăcem oamenilor, la ce ne putem aştepta? b) Cum trebuie să ne străduim să urmăm exemplul lui Daniel şi să aplicăm sfatul lui Petru?
19 Martorii lui Iehova nici nu caută să placă oamenilor, nici nu se tem de ei (Proverbele 29:25; Efeseni 6:6). Ei îşi dau pe deplin seama că în pofida tuturor eforturilor lor de a-şi achita în mod exemplar impozitele şi de a fi cetăţeni buni, împotrivitorii vor răspîndi minciuni răutăcioase şi îi vor denigra (1 Petru 3:16). Ştiind aceasta, Martorii încearcă să-l imite pe Daniel, despre care duşmanii lui spuneau: „Nu vom găsi nici un pretext împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legătură cu legea Dumnezeului lui“ (Daniel 6:5). Noi niciodată nu vom încălca principiile biblice pentru a le plăcea oamenilor. Pe de altă parte, nu căutăm să devenim martiri. Ne străduim să trăim paşnic şi respectăm următorul sfat dat de un apostol: „Voia lui Dumnezeu este ca, făcînd ce este bine, să aduceţi la tăcere neştiinţa oamenilor fără minte“. — 1 Petru 2:15.
20. a) De care lucru sîntem convinşi, şi ce încurajare ne-a dat Isus? b) Cum putem să continuăm să ne purtăm cu înţelepciune faţă de cei de afară?
20 Sîntem convinşi că separarea noastră de lume este în deplină armonie cu Biblia. Ea este confirmată de istoria creştinilor din secolul întîi. Ne simţim încurajaţi de cuvintele lui Isus: „În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). Nouă nu ne este frică. „Şi cine vă va face rău, dacă sînteţi plini de rîvnă pentru bine? Chiar dacă aveţi de suferit pentru dreptate, ferice de voi! «N-aveţi nici o teamă de ei şi nu vă tulburaţi, ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.» Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţe şi cu teamă (un respect profund, NW)“ (1 Petru 3:13–15). În timp ce procedăm astfel, continuăm să ne purtăm cu înţelepciune faţă de cei de afară.
Recapitulare
□ De ce trebuie Martorii lui Iehova să se poarte cu înţelepciune faţă de cei de afară?
□ De ce adevăraţii creştini nu pot spera niciodată să fie iubiţi de lume, dar ce trebuie ei să se străduiască să facă?
□ Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de oamenii din lume, şi de ce?
□ De ce trebuie să le „facem bine“ nu numai fraţilor noştri, ci şi celor de afară?
□ Cum ne poate ajuta în lucrarea de mărturie publică faptul de a ne purta cu înţelepciune faţă de cei de afară?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
În stînga: Adevăraţii creştini din Franţa ajutîndu-şi semenii după o inundaţie
[Legenda fotografiei de la pagina 20]
Actele de amabilitate creştină pot contribui mult la înlăturarea prejudecăţilor
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Creştinii trebuie să „fie gata pentru orice lucrare bună“