Aruncă-ţi întotdeauna povara asupra lui Iehova

MULŢI oameni din prezent se simt copleşiţi de poveri. Greutăţile economice, problemele familiale chinuitoare, problemele de sănătate, durerea şi suferinţa datorate asupririi şi tiraniei, precum şi o mulţime de alte necazuri atârnă ca o piatră de moară de gâtul lor. Pe lângă aceste tensiuni din exterior, unii se simt inutili şi rataţi din cauza propriilor imperfecţiuni, sentiment care îi copleşeşte. Mulţi sunt tentaţi să abandoneze lupta. Cum poţi înfrunta situaţia când poverile par insuportabile?

A fost un timp când regele David al Israelului simţea că apăsarea era aproape insuportabilă. Potrivit Psalmului 55, el şi-a ieşit din minţi din cauza neliniştii provocate de presiunile şi ura duşmanilor săi. El simţea o puternică strângere de inimă şi teamă. În durerea sa, nu mai putea decât să geamă (Psalmul 55:2, 5, 17). În pofida acestui chin însă, el a găsit o cale pentru a înfrunta situaţia. Cum? A căutat sprijinul Dumnezeului său. Sfatul său pentru cei care ar putea avea aceleaşi simţăminte a fost: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova“. — Psalmul 55:22, NW.

Ce a vrut el să spună prin cuvintele: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova“? Este vorba pur şi simplu de a ne adresa lui Iehova în rugăciune pentru a ne exprima îngrijorarea? Sau am putea contribui noi înşine la uşurarea situaţiei? Ce putem face dacă ne simţim prea nedemni ca să ne apropiem de Iehova? Putem înţelege ce a vrut să spună David dacă analizăm câteva situaţii care-i erau, probabil, vii în minte atunci când a consemnat aceste cuvinte.

Fă lucrurile cu puterea lui Iehova

Îţi aminteşti cum Goliat a insuflat groaza în inimile oamenilor de luptă ai Israelului? Acest uriaş de peste 2,70 metri înălţime îi îngrozise (1 Samuel 17:4–11, 24). Însă David nu s-a temut. De ce? Deoarece el nu a încercat să-l înfrunte pe Goliat cu propria sa putere. Din momentul în care a fost uns ca viitor rege al Israelului, el a permis ca spiritul lui Dumnezeu să-l îndrume şi să-l întărească în tot ce a făcut (1 Samuel 16:13). Aşa că el i-a spus lui Goliat: „Eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul oştirii lui Israel, pe care ai sfidat-o. Astăzi DOMNUL te va da în mâinile mele“ (1 Samuel 17:45, 46). David mânuia cu îndemânare praştia, dar putem fi siguri că spiritul sfânt al lui Iehova a dirijat piatra pe care a aruncat-o el spre Goliat, făcând-o mai fatală. — 1 Samuel 17:48–51.

David a înfruntat această provocare imensă şi a ieşit victorios, deoarece a avut încredere că Dumnezeu îl va susţine şi îl va întări. El cultivase o relaţie bună cu Dumnezeu, o relaţie de încredere. Aceasta fusese, fără îndoială, întărită de modul în care Iehova îl eliberase în trecut (1 Samuel 17:34–37). La fel ca David, şi tu poţi să  cultivi o puternică relaţie personală cu Iehova şi să ai încredere deplină în capacitatea şi în dorinţa sa de a te întări şi de a te susţine în orice situaţie. — Psalmul 34:7, 8.

Fă ce poţi pentru a rezolva problema

Însă aceasta nu înseamnă că nu vor exista niciodată momente de profundă durere, nelinişte şi chiar teamă, după cum arată clar Psalmul 55. De exemplu, la câţiva ani după această neînfricată manifestare de încredere în Iehova, David s-a simţit copleşit de teamă în faţa duşmanilor săi. El pierduse favoarea regelui Saul şi trebuia să fugă pentru a-şi scăpa viaţa. Încearcă să-ţi imaginezi tumultul sufletesc pe care trebuie să i-l fi cauzat lui David această situaţie, întrebările pe care trebuie să şi le fi pus cu privire la îndeplinirea scopului lui Iehova. La urma urmelor, el fusese uns ca viitor rege al Israelului şi, cu toate acestea, acum era nevoit să supravieţuiască în deşert ca fugar, hăituit asemenea unei fiare sălbatice. Când a încercat să se refugieze în Gat, oraşul natal al lui Goliat, el a fost recunoscut. Care a fost rezultatul? Relatarea spune că el „a avut o mare frică“. — 1 Samuel 21:10–12.

Însă el nu a permis ca teama şi neliniştea sa profundă să-l împiedice să caute ajutorul lui Iehova. Potrivit Psalmului 34 (scris în urma acestei experienţe), David a spus: „Eu am căutat pe DOMNUL şi mi-a răspuns; m-a scos din toate temerile mele. Săracul acesta a strigat şi DOMNUL l-a auzit şi l-a scăpat din toate necazurile lui“. — Psalmul 34:4, 6.

Iehova l-a sprijinit, bineînţeles. Observaţi însă că David nu a stat pur şi simplu cu mâinile încrucişate, aşteptând ca Iehova să-l elibereze. El a înţeles că era necesar să facă tot ce putea în acele împrejurări pentru a ieşi din situaţia sa dificilă. El a recunoscut mâna lui Iehova în eliberarea sa, însă a trecut personal la acţiune, simulând că este nebun, astfel încât regele Gatului să nu-l ucidă (1 Samuel 21:14—22:1). Şi noi trebuie să facem tot ce putem pentru a ne duce poverile, în loc să aşteptăm pur şi simplu ca Iehova să ne elibereze. — Iacov 1:5, 6; 2:26.

Nu adăuga la poverile tale

Mai târziu, David a învăţat o altă lecţie, una dureroasă. Care anume? Aceea că, uneori, noi adăugăm la propriile noastre poveri. După victoria repurtată împotriva filistenilor, când David a decis să aducă la Ierusalim chivotul legământului, situaţia s-a înrăutăţit. Relatarea istorică spune: „Şi David, cu tot poporul care era cu el, au pornit spre Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu . . . Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou . . . Uza şi Ahio, fiii lui Abinadab, conduceau carul cel nou“. — 2 Samuel 6:2, 3.

Folosirea unui car pentru transportarea chivotului era o violare a tuturor instrucţiunilor pe care Iehova le dăduse cu privire la aceasta. Era arătat clar că singurele persoane autorizate să-l poarte, leviţii chehatiţi, trebuiau să transporte chivotul pe umeri, folosind nişte drugi care erau introduşi prin verigile montate pe chivot exact  în acest scop. (Exodul 25:13, 14; Numeri 4:15, 19; 7:7–9). Ignorarea acestor instrucţiuni a dus la dezastru. Când boii care trăgeau carul erau cât pe ce să-l răstoarne, Uza — după toate probabilităţile un levit, dar cu siguranţă nu preot — a întins mâna ca să ţină chivotul şi a fost doborât de Iehova pentru lipsa lui de respect. — 2 Samuel 6:6, 7.

Ca rege, David era răspunzător într-o anumită măsură de cele întâmplate. Reacţia lui arată că până şi cei care sunt într-o relaţie bună cu Iehova pot reacţiona greşit, uneori, la unele situaţii care-i pun la încercare. La început, David s-a mâniat. Apoi s-a înspăimântat (2 Samuel 6:8, 9). Încrederea sa în Iehova era testată puternic. Se pare că aceasta a fost o ocazie în care el nu şi-a aruncat povara asupra lui Iehova, când nu a urmat poruncile sale. S-ar putea ca şi noi să fim într-o astfel de situaţie uneori? Îl acuzăm noi vreodată pe Iehova pentru problemele pe care ni le creăm singuri prin faptul că ignorăm instrucţiunile sale? — Proverbele 19:3.

Suportând povara vinovăţiei

Mai târziu, David şi-a atras o mare povară de vinovăţie păcătuind grav împotriva normelor morale ale lui Iehova. Cu această ocazie, David renunţase la responsabilitatea de a-şi conduce oamenii în luptă. El a rămas în Ierusalim, în timp ce ei s-au dus la luptă. Aceasta a creat probleme serioase. — 2 Samuel 11:1.

Regele David a văzut-o pe frumoasa Bat-Şeba îmbăindu-se. A comis imoralitate cu ea, şi ea a rămas însărcinată (2 Samuel 11:2–5). În încercarea de a ascunde nelegiuirea, el a aranjat ca soţul ei, Urie, să se întoarcă de pe câmpul de luptă la Ierusalim. Urie a refuzat să aibă relaţii intime cu soţia sa cât timp Israelul era angrenat în luptă (2 Samuel 11:6–11). David a recurs, de data aceasta, la mijloace crude şi necinstite pentru a-şi acoperi păcatul. El a aranjat lucrurile astfel încât soldaţii care luptau împreună cu Urie să-l lase pe acesta într-o poziţie vulnerabilă pe câmpul de luptă, ca să fie ucis. Un păcat scandalos, deplorabil! — 2 Samuel 11:12–17.

Bineînţeles, David a fost, în cele din urmă, tras la răspundere pentru păcatul lui şi a fost demascat (2 Samuel 12:7–12). Încearcă să-ţi imaginezi povara durerii şi a vinovăţiei pe care trebuie să o fi simţit David când şi-a dat seama de enormitatea păcatului rezultat din pasiunea sa. S-ar putea să fi fost copleşit de sentimentul propriului eşec, mai ales pentru că era, probabil, un suflet sensibil. Se prea poate să se fi simţit un om de nimic!

Totuşi David şi-a recunoscut imediat greşeala, mărturisind înaintea profetului Natan: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI!“ (2 Samuel 12:13). Psalmul 51 ne spune ce a simţit el şi cum l-a implorat pe Iehova Dumnezeu ca să-l purifice şi să-l ierte. El s-a rugat: „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea“ (Psalmul 51:2, 3). Întrucât s-a căit cu adevărat, el a putut să-şi restabilească relaţia puternică şi strânsă cu Iehova. David nu s-a lăsat dominat de sentimente de remuşcare şi de inutilitate. El şi-a aruncat povara asupra lui Iehova, recunoscându-şi cu umilinţă vina, dovedind căinţă autentică şi rugându-se fierbinte pentru a primi iertarea lui Iehova. El a recâştigat favoarea lui Dumnezeu. — Psalmul 51:7–12, 15–19.

Înfruntând trădarea

Aceasta ne aduce la episodul care l-a determinat pe David să scrie Psalmul 55.  Sufletul lui era foarte tulburat. „Îmi tremură inima în mine, a scris el, şi spaime de moarte au căzut peste mine“ (Psalmul 55:4). Ce i-a provocat această durere? Absalom, fiul lui David, complotase să-l deposedeze pe David de regalitate (2 Samuel 15:1–6). Trădarea din partea propriului său fiu era aproape de nesuportat, însă ceea ce a agravat şi mai mult situaţia a fost faptul că sfătuitorul cel mai de încredere al lui David, un bărbat pe nume Ahitofel, s-a alăturat conspiraţiei împotriva lui David. Ahitofel este cel la care se referă David în Psalmul 55:12–14. În urma conspiraţiei şi a trădării, David a fost nevoit să fugă din Ierusalim (2 Samuel 15:13, 14). Ce suferinţă trebuie să fi simţit David!

Cu toate acestea, el nu a permis ca tensiunea sa puternică şi durerea să-i slăbească speranţa şi încrederea în Iehova. El l-a rugat pe Iehova să zădărnicească planurile conspiratorilor (2 Samuel 15:30, 31). Observăm din nou că David nu a aşteptat pur şi simplu în mod pasiv ca Iehova să rezolve întreaga problemă. Imediat ce i s-a oferit ocazia, el a făcut tot ce a putut ca să dejoace conspiraţia împotriva lui. El l-a trimis înapoi la Ierusalim pe un alt sfătuitor de-al său, Huşai, sub pretextul că acesta se alătura conspiraţiei, cu toate că, în fond, el mergea să o submineze (2 Samuel 15:32–34). Cu sprijinul lui Iehova, acest plan a reuşit. Huşai a câştigat suficient timp pentru ca David să se regrupeze şi să se organizeze în vederea apărării. — 2 Samuel 17:14.

Cât de mult trebuie să fi apreciat David, de-a lungul întregii sale vieţi, grija ocrotitoare a lui Iehova, precum şi răbdarea şi dorinţa lui de a ierta (Psalmii 34:18, 19; 51:17)! Datorită experienţei sale ne încurajează David, plin de încredere, pe noi, care trăim în aceste timpuri tulburi, să apelăm la Iehova pentru ajutor, să ne ‘aruncăm povara asupra lui Iehova’. — Compară cu 1 Petru 5:6, 7.

Formează-ţi şi întreţine o relaţie puternică, de încredere cu Iehova

Cum putem avea acelaşi gen de relaţie cu Iehova ca şi David, o relaţie care l-a susţinut în timpuri de mare încercare şi necaz? Noi ne formăm o astfel de relaţie studiind cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Noi îi permitem să ne instruiască cu privire la legile sale, principiile sale şi personalitatea sa (Psalmul 19:7–11). Când medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, ne simţim tot mai aproape de el şi învăţăm să avem încredere absolută în el (Psalmul 143:1–5). Noi ne adâncim şi ne întărim această relaţie când ne asociem cu colaboratorii în credinţă pentru a fi instruiţi în continuare de Iehova (Psalmul 122:1–4). Relaţia noastră cu Iehova devine mai puternică în urma rugăciunilor rostite din inimă. — Psalmul 55:1.

Este adevărat că David, la fel ca noi, a avut momentele sale de slăbiciune, când relaţia sa cu Iehova nu a fost atât de puternică pe cât trebuia. Apăsarea ne poate face să acţionăm ‘nebuneşte’ (Eclesiastul 7:7). Însă Iehova vede ce se petrece şi ştie ce este în inima noastră (Eclesiastul 4:1; 5:8). Trebuie să lucrăm din greu pentru a ne păstra puternică relaţia cu Iehova. Atunci, orice povară ar trebui să purtăm, putem avea încredere că Iehova ne va uşura apăsarea sau ne va da puterea de a suporta situaţia (Filipeni 4:6, 7, 13). Important este să stăm aproape de Iehova. Când David a făcut acest lucru, el a fost în perfectă siguranţă.

Aşadar, indiferent în ce situaţie te-ai afla, aruncă-ţi întotdeauna povara asupra lui Iehova, spune David. Atunci vei simţi cât de adevărată este această promisiune: „El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“. — Psalmul 55:22.