„Lăudaţi-l pe Iah!“

„Tot ce respiră să-l laude pe Iah!“ — PSALMUL 150:6, NW.

1, 2. a) Cât de prosper a fost adevăratul creştinism în secolul întâi? b) Ce avertisment au dat apostolii? c) Cum s-a dezvoltat apostazia?

ISUS şi-a organizat discipolii formând congregaţia creştină, care a prosperat în secolul întâi. În pofida unei înverşunate opoziţii religioase, ‘evanghelia a fost vestită întregii creaţii de sub cer’ (Coloseni 1:23). Dar, după moartea apostolilor lui Isus Cristos, Satan a instigat în mod viclean la apostazie.

² Apostolii avertizaseră dinainte cu privire la acest lucru. De exemplu, Pavel le-a spus bătrânilor din Efes: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu sângele Celui al Său. Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei“ (Faptele 20:28–30; vezi şi 2 Petru 2:1–3; 1 Ioan 2:18, 19). Astfel, în secolul al IV-lea, creştinismul apostat a început să-şi unească forţele cu Imperiul Roman. Câteva secole mai târziu, Sfântul Imperiu Roman, aflat în relaţii strânse cu papa de la Roma, a ajuns să stăpânească peste o mare parte a omenirii. Cu timpul, Reforma protestantă s-a răzvrătit împotriva abuzurilor nelegiuite ale Bisericii Catolice, nereuşind însă să restabilească adevăratul creştinism.

3. a) Când şi cum a fost predicată vestea bună întregii creaţii? b) Ce aşteptări bazate pe Biblie s-au împlinit în 1914?

³ Cu toate acestea, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, un grup de cercetători sinceri ai Bibliei erau din nou ocupaţi cu predicarea şi cu extinderea ‘nădejdii Evangheliei în întreaga creaţie de sub cer’. Pe baza studierii profeţiilor biblice, acest grup a indicat cu peste 30 de ani înainte anul 1914 ca an care marca sfârşitul ‘timpurilor neamurilor’ — o perioadă de „şapte timpuri“, sau 2 520 de ani, care a început cu pustiirea Ierusalimului în 607 î.e.n. (Luca 21:24; Daniel 4:16). Conform aşteptărilor, anul 1914 s-a dovedit a fi un punct de cotitură în afacerile omului pe pământ. Şi în cer au avut loc evenimente de importanţă istorică. Acesta a fost anul când Regele eternităţii l-a aşezat pe Regele său asociat, Isus Cristos, pe un tron ceresc, ca un preludiu la înlăturarea oricărei răutăţi de pe faţa pământului şi a restabilirii paradisului. — Psalmii 2:6, 8, 9; 110:​1, 2, 5.

Iată-l pe Regele mesianic!

4. Cum s-a dovedit Isus a fi la înălţimea semnificaţiei numelui său Mihail?

⁴ În 1914, acest Rege mesianic, Isus, a trecut la acţiune. În Biblie el este numit şi Mihail, însemnând „Cine este ca Dumnezeu?“, deoarece este preocupat de justificarea suveranităţii lui Iehova. Aşa cum este consemnat în Apocalipsa 12:7–12, apostolul Ioan a descris în viziune ce avea să se întâmple: „În cer s-a făcut un război:  Mihail şi îngerii lui se războiau cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui“. O cădere grozavă, într-adevăr!

5, 6. a) Ce proclamaţie emoţionantă s-a făcut din cer după 1914? b) Ce legătură are cu ea Matei 24:3–13?

⁵ Apoi, o voce tunătoare din cer a proclamat: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, pentru că acuzatorul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei [creştinii fideli] l-au biruit prin sângele Mielului [Cristos Isus] şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte“. Aceasta înseamnă eliberare pentru păstrătorii integrităţii, care au exercitat credinţă în preţioasa jertfă de răscumpărare a lui Isus. — Proverbele 10:2; 2 Petru 2:9.

⁶ Vocea puternică din cer a continuat să declare: „De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ele! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“. ‘Vaiul’ astfel profeţit pentru pământ s-a manifestat prin războaiele mondiale, foametea,  epidemiile, cutremurele de pământ şi nelegiuirea care s-au abătut asupra pământului în acest secol. Aşa cum relatează Matei 24:3–13, Isus a profeţit că acestea aveau să facă parte din ‘semnul sfârşitului veacului’. Conform profeţiei, din 1914 încoace omenirea a cunoscut pe pământ un vai fără egal în toată istoria sa.

7. De ce predică Martorii lui Iehova cu simţul urgenţei?

⁷ Poate avea omenirea vreo speranţă de viitor în această epocă de vai satanic? Da, deoarece Matei 12:21 spune despre Isus: „Popoarele vor nădăjdui în Numele Lui“. Condiţiile nefericite existente printre naţiuni marchează nu numai ‘semnul sfârşitului veacului’, ci şi ‘semnul venirii [prezenţei, NW] lui Isus’ ca Rege ceresc al Regatului Mesianic. Referitor la acest Regat, Isus spune în continuare: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Care este singurul popor de pe pământ care predică astăzi marea speranţă a domniei Regatului lui Dumnezeu? Martorii lui Iehova! Ei proclamă cu simţul urgenţei în public şi din casă în casă că Regatul lui Dumnezeu, un Regat al dreptăţii şi al păcii, este pe punctul de a prelua controlul asupra treburilor pământului. Participaţi la acest minister? Nu există un privilegiu mai mare! — 2 Timotei 4:2, 5.

Cum vine „sfârşitul“?

8, 9. a) Cum a început judecata cu „casa lui Dumnezeu“? b) Cum a violat creştinătatea Cuvântul lui Dumnezeu?

⁸ Omenirea a intrat într-o perioadă de judecată. În 1 Petru 4:17 suntem informaţi că judecata a început cu „casa lui Dumnezeu“ — o judecată a organizaţiilor care se pretind creştine şi care se face simţită de când au început „zilele din urmă“ cu măcelul primului război mondial din anii 1914–1918. Ce s-a întâmplat cu creştinătatea în această judecată? Ei bine, să ne gândim la poziţia bisericilor în ce priveşte sprijinirea războaielor din 1914 încoace. Nu este clerul pătat cu „sângele sărmanilor nevinovaţi“ pe care ei i-au împins, prin predicile lor, în liniile de foc? — Ieremia 2:34.

⁹ Conform cu Matei 26:52, Isus a declarat: „Toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri“. Cât de adevărat s-a dovedit acest lucru în războaiele acestui secol! Clerul i-a îndemnat pe tineri să-i masacreze pe alţi tineri, chiar pe cei din propria lor religie — catolicii omorându-i pe catolici, iar protestanţii pe protestanţi. Naţionalismul a fost înălţat mai presus de Dumnezeu şi de Cristos. Recent, în unele ţări africane, legăturile etnice au fost puse înaintea principiilor biblice. În Rwanda, unde majoritatea populaţiei este catolică, cel puţin o jumătate de milion au fost masacraţi prin violenţă etnică. Papa a recunoscut în ziarul Vaticanului L’Osservatore Romano: „Acesta este un adevărat genocid de care sunt răspunzători, din nefericire, chiar şi catolicii“. — Compară cu Isaia 59:2, 3; Mica 4:3, 5.

10. Ce judecată va executa Iehova asupra religiei false?

¹⁰ Cum consideră Regele eternităţii religiile care îi încurajează pe oameni să se ucidă unii pe alţii sau care rămân nepăsătoare în timp ce unii membri ai turmei lor îi ucid pe alţi membri? Referitor la Babilonul cel Mare, sistemul mondial al religiei false, Apocalipsa 18:21, 24 ne spune: „Un înger puternic a ridicat o piatră ca o mare piatră de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: «Cu aşa violenţă va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit. Şi în ea a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ»“.

11. Ce lucruri îngrozitoare se petrec în creştinătate?

 ¹¹ Ca împlinire a profeţiei biblice, în creştinătate se petrec lucruri îngrozitoare. (Compară cu Ieremia 5:30, 31; 23:14.) În mare parte, din cauza atitudinii tolerante a clerului, turmele lor se cufundă în imoralitate. În Statele Unite, o naţiune aşa-zis creştină, circa jumătate din totalul căsătoriilor sfârşesc prin divorţ. Graviditatea la adolescente şi homosexualitatea au luat amploare printre membrii bisericilor. Preoţii agresează sexual copii, şi lucrul acesta nu este o raritate. Se spune că pentru soluţionarea juridică a acestor cazuri Biserica Catolică din Statele Unite a trebuit să plătească un miliard de dolari în interval de un deceniu. Creştinătatea nu a acordat atenţie avertismentului dat de apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:9, 10: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici cei adulteri, nici cei afemeiaţi cu ei înşişi, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“.

12. a) Cum va trece la acţiune Regele eternităţii împotriva Babilonului celui Mare? b) În contrast cu creştinătatea, din ce motiv va intona poporul lui Dumnezeu corurile „Aleluia“?

¹² În curând, Regele eternităţii, Iehova, acţionând prin Mareşalul său ceresc, Cristos Isus, va dezlănţui necazul cel mare. Mai întâi, creştinătatea şi toate celelalte ramuri ale Babilonului celui Mare vor suferi executarea judecăţii lui Iehova (Apocalipsa 17:16, 17). Ei s-au dovedit nedemni de salvarea furnizată de Iehova prin intermediul jertfei de răscumpărare a lui Isus. Ei au dispreţuit numele sfânt al lui Dumnezeu. (Compară cu Ezechiel 39:7.) Ce batjocură că ei cântă corurile „Aleluia“ în edificiile lor  religioase fastuoase! Ei îndepărtează preţiosul nume al lui Iehova din traducerile lor biblice, dar par să uite că „Aleluia“ înseamnă „Lăudaţi pe Iah“ — „Iah“ fiind o formă prescurtată a numelui „Iehova“. În mod potrivit, în Apocalipsa 19:1–6 sunt consemnate corurile „Aleluia“ care vor fi în curând intonate pentru celebrarea executării judecăţii lui Dumnezeu asupra Babilonului celui Mare.

13, 14. a) Ce evenimente memorabile au loc în continuare? b) Ce deznodământ fericit există pentru oamenii temători de Dumnezeu?

¹³ Urmează apoi ‘venirea’ lui Isus pentru a pronunţa şi executa judecata asupra naţiunilor şi asupra popoarelor. El însuşi a profeţit: „Când va veni Fiul Omului [Cristos Isus] în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie [de judecată] al slavei Sale. Toate popoarele [de pe pământ] vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii»“ (Matei 25:31–34). Versetul 46 spune în continuare că clasa caprelor va „merge în pedeapsă veşnică, iar cei drepţi în viaţă veşnică“.

¹⁴ Cartea biblică Apocalipsa arată că „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor“, Domnul nostru ceresc, Isus Cristos, va intra atunci călare în bătălia Armaghedonului, distrugând elementele politice şi comerciale ale sistemului lui Satan. Astfel, Cristos va fi turnat „vinul mâniei aprinse a lui Dumnezeu Cel Atotputernic“ asupra întregului domeniu pământesc al lui Satan. În timp ce aceste ‘lucruri dintâi trec’, oamenii temători de Dumnezeu vor fi conduşi în glorioasa lume nouă, unde Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor“. — Apocalipsa 19:11–16; 21:3–5.

Un timp pentru a-l lăuda pe Iah

15, 16. a) De ce este vital să dăm atenţie cuvântului profetic al lui Iehova? b) Conform profeţilor şi apostolilor, ce trebuie să facem pentru a fi salvaţi, şi ce ar putea însemna lucrul acesta pentru mulţimi de oameni din prezent?

¹⁵ Acea zi de executare a judecăţii se află la orizont! Este bine deci să dăm atenţie cuvântului profetic al Regelui eternităţii. O voce cerească le spune celor ce sunt încă prinşi în mrejele învăţăturilor şi obiceiurilor religiei false: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!“ Dar unde trebuie să meargă cei care ies? Nu poate exista decât un singur adevăr, deci o singură religie adevărată (Apocalipsa 18:4; Ioan 8:31, 32; 14:6; 17:3). Câştigarea vieţii eterne depinde de găsirea acestei religii şi de ascultarea de Dumnezeul ei. Biblia ne îndrumă spre el în Psalmul 83:18, care spune: „Tu, al cărui nume este Iehova, tu numai eşti cel Preaînalt peste tot pământul“, Sânta Scriptură 1874.

¹⁶ Însă nu este suficient doar să cunoaştem numele Regelui eternităţii. Trebuie să studiem Biblia şi să învăţăm despre calităţile şi despre scopurile sale grandioase. Apoi trebuie să înfăptuim voinţa sa pentru acest timp, aşa cum se arată în Romani 10:9–13. Apostolul Pavel i-a citat pe profeţii inspiraţi şi a tras concluzia: „Oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat“ (Ioel 2:32, NW; Ţefania 3:9). Salvat? Da, deoarece mulţimi de oameni din prezent, care exercită credinţă în răscumpărarea de care s-a îngrijit Iehova prin Cristos, vor ieşi din marele necaz iminent, când va fi executată judecata asupra lumii corupte a lui Satan. — Apocalipsa 7:9, 10, 14.

17. Ce speranţă grandioasă ar trebui să ne motiveze să ne unim acum vocile în intonarea cântării lui Moise şi a Mielului?

 ¹⁷ Care este voinţa lui Dumnezeu cu privire la cei care speră să supravieţuiască? Aceea de a ne uni chiar acum vocile în intonarea cântării lui Moise şi a Mielului, lăudându-l pe Regele eternităţii şi anticipând astfel victoria sa. Noi facem aceasta vorbindu-le altora despre scopurile sale glorioase. Pe măsură ce progresăm în înţelegerea Bibliei, noi ne dedicăm viaţa Regelui eternităţii. Acest lucru va avea drept rezultat o viaţă eternă sub aranjamentul descris de acest Rege puternic, aşa cum este consemnat în Isaia 65:17, 18: „Iată, Eu creez ceruri noi [Regatul Mesianic al lui Isus] şi un pământ nou [o societate omenească nouă şi dreaptă]; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie în cele ce voi crea“.

18, 19. a) La ce acţiune ar trebui să ne îndemne cuvintele lui David din Psalmul 145? b) La ce ne putem aştepta cu încredere din partea lui Iehova?

¹⁸ Psalmistul David l-a descris pe Regele eternităţii cu aceste cuvinte: „Mare este DOMNUL şi foarte vrednic de laudă şi mărimea Lui este nepătrunsă“ (Psalmul 145:3). Măreţia sa este la fel de nepătrunsă ca limitele spaţiului şi ale eternităţii (Romani 11:33)! În timp ce continuăm să asimilăm cunoştinţă despre Creatorul nostru şi despre răscumpărarea pe care ne-a oferit-o prin Fiul său, Cristos Isus, ar trebui să-l lăudăm pe Regele nostru etern din ce în ce mai mult. Ar trebui să acţionăm conform celor arătate în Psalmul 145:11–13: „Vor spune slava împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta, ca să facă să fie cunoscută fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de măreţie a împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta este în toate generaţiile“.

¹⁹ Putem fi plini de încredere că Dumnezeul nostru va fi fidel promisiunii sale: „Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă“. Regele eternităţii ne va conduce cu tandreţe până la sfârşitul acestor ultime zile, deoarece David ne-a dat asigurarea: „DOMNUL păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc şi nimiceşte pe toţi cei răi“. — Psalmul 145:16, 20.

20. Cum reacţionaţi voi la invitaţia Regelui eternităţii exprimată în ultimii cinci psalmi?

²⁰ Ultimii cinci psalmi ai Bibliei încep şi se încheie fiecare cu invitaţia „Aleluia“. Astfel, Psalmul 146 ne invită: „Lăudaţi-l pe Iah! Laudă-l pe Iehova, o, sufletul meu! Îl voi lăuda pe Iehova în tot timpul vieţii mele. Voi executa melodii pentru Dumnezeul meu cât voi exista“ (NW). Veţi răspunde pozitiv la această invitaţie? Cu siguranţă, s-ar cuveni să-l lăudaţi! Fie ca să vă aflaţi printre cei descrişi în Psalmul 148:12, 13: „Tineri şi tinere, bătrâni şi copii! Să laude Numele DOMNULUI! Căci numai Numele Lui este înălţat. Măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri“. Fie ca să răspundem din toată inima la invitaţia: „Lăudaţi-l pe Iah!“ Să-l lăudăm la unison pe Regele eternităţii!

Ce veţi răspunde?

□ Cu privire la ce au avertizat apostolii lui Isus?

□ Ce acţiuni decisive au avut loc începând din 1914?

□ Ce judecăţi este Iehova pe punctul de a executa?

□ De ce este acum timpul tuturor timpurilor de a-l lăuda pe Regele eternităţii?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 19]

O catastrofală epocă de tulburări

Mulţi au recunoscut că o epocă de mari tulburări şi-a anunţat prezenţa la începutul secolului al XX-lea. De exemplu, în prefaţa cărţii Pandaemonium, scrisă de senatorul american Daniel Patrick Moynihan, publicată în 1993, un comentariu privitor la „catastrofa din 1914“ spune: „A venit războiul şi lumea s-a schimbat — radical. În prezent există doar opt state pe pământ care au existat în 1914 şi care nu şi-au modificat de atunci forma de guvernământ prin violenţă. . . . Din restul de aproximativ 170 de state care există în prezent, unele sunt prea de curând întemeiate pentru a fi resimţit în profunzime dezordinea actuală“. Într-adevăr, epoca începută în 1914 a fost martoră la catastrofe după catastrofe!

Tot în 1993 a fost publicată şi cartea Out of Control—Global Turmoil on the Eve of the Twenty-First Century (Scăpată de sub control — O dezordine mondială în pragul secolului al XXI-lea). Autorul ei este Zbigniew Brzezinski, fostul preşedinte al Consiliului American al Securităţii Naţionale. El scrie: „Începutul secolului al XX-lea a fost salutat în multe comentarii drept adevăratul început al Erei Raţiunii. . . . Contrar promisiunii sale, secolul al XX-lea a devenit secolul cel mai sângeros şi mai plin de ură, un secol de iluzii politice şi de ucideri monstruoase. Cruzimea a fost organizată într-o măsură fără precedent, uciderea a fost organizată ajungând să fie practicată în masă. Este şocant contrastul dintre potenţialul ştiinţific pentru realizarea binelui şi răul politic care s-a dezlănţuit în realitate. Niciodată înainte în istorie uciderea nu a fost atât de dominantă la nivel mondial, niciodată înainte ea nu a secerat atâtea vieţi, niciodată înainte nu s-a urmărit cu atâta insistenţă şi efort susţinut exterminarea omenirii în numele unor obiective care sfidează raţiunea“. Cât de adevărat este acest lucru!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Mihail i-a azvârlit pe Satan şi hoardele sale jos pe pământ după instituirea Regatului în 1914.