Să celebrăm Comemorarea în mod demn

ÎN SEARA * zilei de 14 Nisan a anului 33 e.n., Isus a instituit Comemorarea. El tocmai terminase de celebrat sărbătoarea Paştelui împreună cu cei 12 apostoli ai săi, aşa că putem fi siguri cu privire la dată. După ce l-a îndepărtat pe trădătorul Iuda, Isus „a luat o pâine şi a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu». Apoi a luat paharul şi, după ce a mulţumit, li l-a dat şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: «Acesta este sângele Meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi»“. — Marcu 14:22–24.

Isus le-a poruncit discipolilor să comemoreze moartea sa datorită importanţei acesteia (Luca 22:19; 1 Corinteni 11:23–26). Numai jertfa lui putea să răscumpere omenirea din blestemul păcatului şi al morţii moştenite (Romani 5:12; 6:23). Pâinea şi vinul pe care le-a folosit el erau simboluri ale corpului său perfect şi ale sângelui lui. Cunoscând data inaugurală, noi putem celebra ocazia în ziua care corespunde acesteia în fiecare an, exact aşa cum se proceda în cazul Paştelui evreiesc. Dar trebuie să o facem în mod demn. De ce?

Apostolul Pavel a spus că aceia care se împărtăşeau din pâinea şi vinul emblematice aveau să ‘vestească moartea Domnului, până va veni El’ (1 Corinteni 11:26). Astfel, cu ocazia celebrării, accentul urma să se pună asupra morţii lui Isus şi a semnificaţiei acesteia pentru omenire. Momentul trebuia să fie solemn, un timp de reflectare la bunătatea lui Dumnezeu şi la aprecierea pe care s-ar cuveni să le avem pentru Iehova şi pentru Fiul său (Romani 5:8; Tit 2:14; 1 Ioan 4:9, 10). Prin urmare, Pavel a avertizat: „De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în chip nevrednic [în mod nedemn, NW] va fi vinovat cu privire la trupul şi la sângele Domnului“. — 1 Corinteni 11:27.

În mod demn — Cum?

Cu siguranţă, Dumnezeu nu ar dori ca noi să pângărim acest moment, angrenându-ne în practici discutabile sau adoptând obiceiuri păgâne (Iacov 1:27; 4:3, 4). Acest fapt exclude obiceiurile populare din perioada Paştilor. Respectând porunca lui Isus de a continua ‘să facem lucrul acesta în amintirea lui’, noi dorim să celebrăm Comemorarea exact aşa cum a instituit-o el (Luca 22:19; 1 Corinteni 11:24, 25). Acest lucru exclude înfloriturile care au fost adăugate la această sărbătoare de către bisericile creştinătăţii. New Catholic Encyclopedia afirmă că „Liturghia de astăzi se deosebeşte considerabil de ceremonia foarte simplă pe care au urmat-o Cristos şi Apostolii Săi“. Iar prin faptul că oficiază frecvent Liturghia, chiar zilnic, creştinătatea s-a îndepărtat de la ceea ce avea în vedere Isus, făcând din ea un eveniment obişnuit.

Pavel le-a scris creştinilor corinteni despre împărtăşirea în mod nedemn deoarece în congregaţie se ivise o problemă cu privire la Cina Domnului. Unii nu respectau caracterul sacru al acesteia. Ei îşi aduceau mâncarea de seară cu ei şi o consumau înaintea sau în timpul întrunirii. Deseori ei mâncau sau  beau în exces. Aceasta îi moleşea şi le amorţea simţurile. Nefiind treji din punct de vedere mintal şi spiritual, ei nu puteau ‘deosebi trupul Domnului’, făcându-se astfel ‘vinovaţi cu privire la trupul şi la sângele Domnului’. În acelaşi timp, cei care nu aveau mâncare şi le era foame erau distraşi şi ei. De fapt, nici unul dintre ei nu era capabil să se împărtăşească din embleme cu apreciere şi deplin conştient de solemnitatea evenimentului, care amintea de moartea Domnului. Aceasta le-a atras o judecată nefavorabilă, întrucât ei vădeau lipsă de respect, chiar dispreţ faţă de ea. — 1 Corinteni 11:27–34.

Este nevoie de discernământ

Unii s-au împărtăşit din emblemele de la Comemorare, deşi, mai târziu, şi-au dat seama că nu trebuiau să o facă. Cei care sunt îndreptăţiţi să se împărtăşească din emblemele de la Comemorare au fost aleşi de Dumnezeu şi beneficiază, în această privinţă, de mărturia spiritului lui Dumnezeu (Romani 8:15–17; 2 Corinteni 1:21, 22). Nu decizia lor personală sau fermitatea lor îi face demni de aceasta. Dumnezeu a limitat numărul celor care vor domni cu Cristos în ceruri la 144 000, un număr relativ mic comparativ cu toţi cei care trag foloase din răscumpărarea lui Cristos (Apocalipsa 14:1, 3). Alegerea a început în zilele lui Isus, ceea ce înseamnă că astăzi există doar puţine persoane care se împărtăşesc. Şi, pe măsură ce unii mor, numărul ar trebui să scadă.

Cum ar putea cineva să se împărtăşească în mod greşit din embleme? Ar fi posibil din cauza concepţiilor religioase din trecut, şi anume aceea că toţi credincioşii merg la cer. Sau ar putea fi din ambiţie sau egoism — un sentiment că o persoană este mai merituoasă decât alţii — şi din dorinţa de a ieşi în evidenţă. S-ar putea întâmpla în urma unor  emoţii puternice datorate problemelor grave sau unei nenorociri care determină o persoană să-şi piardă interesul faţă de viaţa pământească. Totodată, ar putea fi din cauza prieteniei strânse cu cineva care are chemare cerească. Toţi trebuie să ne amintim că decizia este în totalitate a lui Dumnezeu, nu a noastră (Romani 9:16). Deci, dacă o persoană, după ce se ‘cercetează pe sine însăşi’, constată că nu ar fi trebuit, de fapt, să se împărtăşească din embleme, ar trebui să înceteze acum să o mai facă. — 1 Corinteni 11:28.

Speranţa pe care a pus-o Dumnezeu înaintea majorităţii oamenilor este viaţa veşnică pe un pământ paradiziac. Aceasta este o minunată binecuvântare la care putem spera şi care ne poate atrage cu uşurinţă (Geneza 1:28; Psalmul 37:9, 11). Cei fideli se vor reîntâlni aici pe pământ cu cei dragi care vor învia şi tot aici îi vor întâlni pe cei drepţi din vechime, ca Avraam, Sara, Moise, Rahav, David şi Ioan Botezătorul, care au murit cu toţii înainte ca Isus să deschidă calea spre viaţă cerească. — Matei 11:11; compară cu 1 Corinteni 15:20–23.

Cei care au speranţă pământească celebrează Cina Domnului în mod demn prin faptul că asistă şi ascultă cu mult respect, chiar dacă nu se împărtăşesc din pâine şi vin. Şi ei beneficiază de jertfa lui Cristos, care le permite să aibă o poziţie de favoare înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:14, 15). În timp ce ascultă cuvântarea, aprecierea lor faţă de lucrurile sacre se intensifică, iar dorinţa lor de a rămâne în unitate cu poporul lui Dumnezeu de pretutindeni creşte.

În acest an, în ziua de marţi, 2 aprilie, după apusul soarelui, se va celebra Comemorarea în cele peste 78 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova din întreaga lume. Veţi participa şi dumneavoastră?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Martorii lui Iehova celebrează Comemorarea o dată pe an.