Ce este logodna?

LOGODNA este o promisiune reciprocă de căsătorie. La evrei, părinţii celor doi, în special taţii, aveau de obicei un rol important în ce priveşte negocierile în vederea căsătoriei (Geneza 24:1–4; 38:6; 21:21). Deseori se ţinea cont de dorinţele tânărului (Judecătorii 14:2). Când fetele moşteneau o proprietate strămoşească pentru că tatăl lor murise fără să aibă fii, se puteau căsători cu oricine doreau, atât timp cât se căsătoreau în cadrul tribului lor (Numeri 36:6). În cazul lui Isaac, Iehova însuşi a fost de fapt cel care i-a ales mireasa (Geneza 24:50, 51). Alegerea miresei şi cererea în căsătorie, făcute de obicei de părinţii sau de tatăl mirelui, erau urmate de o promisiune de căsătorie sau de logodnă. Aceasta era o procedură formală îndeplinită de părinţii miresei şi uneori de un prieten sau de un reprezentant legal din partea mirelui. — Geneza 24:1–4; Ioan 3:29.

Un aspect important al logodnei era móhar-ul, preţul de mireasă. Termenul móhar apare de trei ori în Biblie (Geneza 34:12; Exodul 22:16, 17; 1 Samuel 18:25). De obicei, preţul de mireasă era plătit părinţilor. În cazul Rebecăi, slujitorul lui Avraam le-a dat „lucruri preţioase“ mamei ei şi fratelui ei Laban, care a avut un rol important în ce priveşte încheierea acestei înţelegeri (Geneza 24:53). Móhar-ul putea fi chiar un serviciu (Geneza 29:15–30; Iosua 15:16). Exodul 22:16, 17 arată că móhar-ul era plătit tatălui unei fete seduse ca despăgubire pentru transgresiunea comisă, chiar dacă el refuza să o dea în căsătorie. Uneori mireasa primea de la tatăl ei un cadou ca „zestre“; alteori primea cadouri cu ocazia logodnei, aşa cum s-a întâmplat în cazul Rebecăi. — 1 Împăraţi 9:16; Iosua 15:17–19; Geneza 24:53.

Evreii considerau legătura dintre cei doi logodnici la fel de puternică ca şi cea între două persoane deja căsătorite, cu toate că aceştia nu aveau să-şi înceapă viaţa împreună decât după terminarea formalităţilor de căsătorie. — Geneza 19:8, 14; Judecătorii 14:15, 16, 20.

La iudei, logodna era considerată un angajament atât de serios încât dacă oficierea căsătoriei nu avea loc dintr-un motiv justificat sau pentru că mirele se răzgândea, tânăra nu se putea căsători cu altcineva până când nu era eliberată printr-o procedură legală, adică printr-un certificat de divorţ (Matei 1:19, NW). Dacă fata logodită comitea fornicaţie cu un alt bărbat, era considerată adulteră şi era condamnată la moarte (Deuteronomul 22:23, 24). Chiar dacă un bărbat avea relaţii sexuale cu o sclavă care era promisă unui alt bărbat, dar nu era încă răscumpărată sau eliberată, amândoi erau vinovaţi şi pedepsiţi. Însă, ei nu erau pedepsiţi cu moartea pentru că ea nu era liberă. — Leviticul 19:20–22.

Un bărbat logodit era scutit de serviciul militar. — Deuteronomul 20:7.

În Biblie nu sunt menţionate nici un fel de restricţii în privinţa vârstei minime potrivite pentru logodnă. În prezent, în ţările din Orientul Mijlociu, căsătoriile au loc deseori după ce mireasa împlineşte 16 ani şi uneori chiar când este mai tânără. Talmudiştii interzic căsătoria unui băiat mai mic de 13 ani şi o zi şi a unei fete mai mici de 12 ani şi o zi.

De obicei, perioada între logodnă şi căsătorie nu dura ani de zile, deşi uneori era necesar un anumit interval de timp pentru ca mirele să poată plăti preţul stipulat sau să poată îndeplini serviciul dorit. În cazul lui Iacov, perioada de logodnă a fost de şapte ani, în timpul căreia a slujit pentru Rahela, dar i-a fost dată Leea. Apoi a aşteptat încă o săptămână până a primit-o pe Rahela, deşi el a continuat să-i slujească lui Laban încă şapte ani pentru ea. — Geneza 29:20–28.

Creştinul trebuie să-şi considere promisiunea o obligaţie, iar în cazul unei promisiuni de căsătorie trebuie să respecte principiul enunţat de Isus: „Ci felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»; ce trece peste aceste cuvinte vine de la Cel Rău“ (Matei 5:37) şi de Iacov: „Ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu», ca să nu cădeţi sub judecată“. — Iacov 5:12.

Mireasa lui Cristos

Isus Cristos este căsătorit, mireasa lui fiind congregaţia creştină, trupul său (Efeseni 1:22, 23). Primii membri ai „miresei“ au primit spiritul sfânt însoţit  de darul miraculos de a vorbi în limbi la Penticosta din 33 e.n. Acesta a fost un fel de dar de logodnă, constituind pentru mireasa spirituală a lui Cristos „o arvună a moştenirii [lor], pentru răscumpărarea stăpânirii dobândite, spre lauda slavei Lui“ (Efeseni 1:13, 14). Apostolul Pavel a vorbit despre cei cărora le făcuse cunoscut adevărul despre Cristos şi care deveniseră creştini, ca şi cum ar fi fost promişi în căsătorie şi i-a îndemnat să rămână puri asemenea unei fecioare caste pentru Cristos (2 Corinteni 11:2, 3). Atât timp cât se află pe pământ, cei logodiţi cu Cristos, sau promişi lui în căsătorie, sunt consideraţi logodiţi, fiind invitaţi la cina de la nunta Mielului. — Apocalipsa 19:9.