Să-l căutăm pe Iehova cu o inimă pregătită

PREOTUL israelit Ezra a fost un remarcabil cercetător, erudit, copist şi învăţător al Legii. Pentru creştinii de azi el este, de asemenea, un exemplu excelent în ce priveşte aducerea unui serviciu din tot sufletul. În ce sens? În sensul că el şi-a păstrat devoţiunea sfântă chiar şi atunci când locuia în Babilon, un oraş plin de dumnezei falşi, în care predomina închinarea adusă demonilor.

Devoţiunea sfântă a lui Ezra nu a venit de la sine. El a depus eforturi ca să o dobândească. Într-adevăr, el ne spune că „şi-a pregătit inima ca să consulte legea lui Iehova şi s-o înfăptuiască“. — Ezra 7:10, NW.

Trăind într-o lume ostilă închinării adevărate, poporul lui Iehova de astăzi, asemenea lui Ezra, vrea să facă tot ce îi cere Iehova. Să analizăm, aşadar, modurile în care ne putem pregăti şi noi inima, persoana lăuntrică — cu gândurile, atitudinile, dorinţele şi motivaţiile ei —, „să consulte legea lui Iehova şi s-o înfăptuiască“.

Cum să ne pregătim inima

„A pregăti“ înseamnă „a aranja din timp condiţiile în vederea a ceva, a face preparative în vederea unui scop, unei acţiuni, a face să fie gata, să se producă“. Desigur, dacă aţi ajuns la o cunoaştere exactă a Cuvântului lui Dumnezeu şi v-aţi dedicat viaţa lui Iehova, înseamnă că inima voastră s-a dovedit a fi, cu siguranţă, pregătită şi că poate fi comparată cu „pământul bun“ despre care a vorbit Isus în parabola semănătorului. — Matei 13:18–23.

Dar inima noastră necesită permanent atenţie şi cizelări. De ce? Din două motive. Mai întâi, deoarece tendinţele nocive, asemenea buruienilor dintr-o grădină, pot cu uşurinţă să prindă rădăcini, mai ales în aceste „zile din urmă“ în care „aerul“ sistemului lui Satan este mai plin ca oricând cu seminţele dăunătoare ale unei gândiri carnale (2 Timotei 3:1–5; Efeseni 2:2). Al doilea motiv are în vedere chiar solul. Lăsat neîngrijit, solul poate în scurt timp să se usuce, să se taseze şi să devină neroditor. Sau s-ar putea ca prea mulţi oameni să umble nepăsători prin grădină şi să calce în picioare pământul, bătătorindu-l. Solul figurativ al inimii noastre este asemănător. El ar putea deveni nefertil dacă este neglijat sau călcat în picioare de oameni pe care nu-i interesează bunăstarea noastră spirituală.

Cât de important este, aşadar, pentru noi toţi să aplicăm următorul sfat biblic: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“! — Proverbele 4:23.

Factori care fertilizează „solul“ inimii noastre

Să analizăm câţiva factori, sau calităţi, care ne vor fertiliza „solul“ inimii într-o aşa măsură, încât să favorizeze o creştere sănătoasă. Evident, există multe lucruri care ne vor îmbunătăţi starea inimii, dar, în cele ce urmează, noi vom analiza şase dintre acestea: recunoaşterea necesităţilor noastre spirituale, umilinţa, onestitatea, teama sfântă, credinţa şi iubirea.

„Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“, a spus Isus (Matei 5:3, NW). Asemenea foamei fizice care ne aminteşte că trebuie să mâncăm, faptul că suntem conştienţi de necesităţile noastre spirituale ne menţine flămânzi după hrana spirituală. Din fire, oamenii doresc cu nesaţ o  astfel de hrană deoarece ea conferă vieţii scop şi semnificaţie. Presiunile exercitate de sistemul de lucruri al lui Satan sau o delăsare în ce priveşte studiul personal ne pot face să fim mai puţin conştienţi de această necesitate. Chiar dacă se întâmplă aşa ceva, Isus a spus: „Omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova“. — Matei 4:4, NW.

În sens literal, mesele sănătoase, echilibrate şi luate cu regularitate contribuie la sănătatea noastră fizică şi, de asemenea, dezvoltă în organism, la ora cuvenită, pofta pentru următoarea masă. Acelaşi lucru este valabil şi în sens spiritual. Poate că nu vă consideraţi persoane studioase, dar, dacă vă veţi face obiceiul de a citi zilnic Cuvântul lui Dumnezeu şi de a studia regulat publicaţiile biblice, veţi vedea că apetitul vostru va creşte. De fapt, veţi ajunge să aşteptaţi cu nerăbdare momentele programate pentru studiul biblic. Aşadar, să nu renunţaţi uşor; străduiţi-vă din răsputeri să dezvoltaţi o poftă spirituală sănătoasă.

Umilinţa sensibilizează inima

Umilinţa constituie un factor vital în dobândirea unei inimi pregătite, deoarece ne determină să învăţăm şi ne ajută să acceptăm mai uşor corecţia şi sfaturile pline de iubire. Să luăm exemplul excelent al regelui Iosia. În timpul domniei sale s-a găsit un document ce conţinea Legea dată de Dumnezeu prin Moise. Când Iosia a ascultat cuvintele Legii şi a înţeles cât de mult se abătuseră strămoşii săi de la închinarea curată, şi-a sfâşiat hainele şi a plâns înaintea lui Iehova. De ce a fost inima regelui atât de mişcată de Cuvântul lui Dumnezeu? Relatarea spune că inima lui a fost „sensibilă“ (NW), determinându-l să se umilească la auzirea cuvintelor lui Iehova. Iehova a remarcat inima receptivă şi umilă a lui Iosia şi l-a binecuvântat pe măsură. — 2 Împăraţi 22:11, 18–20.

Umilinţa i-a ajutat pe discipolii „fără carte şi simpli“ ai lui Isus să înţeleagă şi să aplice adevărurile spirituale care le-au scăpat acelora ce erau „înţelepţi şi pricepuţi“ doar „în felul lumii“ (Faptele 4:13; Luca 10:21; 1 Corinteni 1:26). Aceştia din urmă nu erau pregătiţi să accepte Cuvântul lui Iehova deoarece inimile lor erau bătătorite de mândrie. Este deci de mirare că Iehova urăşte mândria? — Proverbele 8:13; Daniel 5:20.

Onestitate şi teamă sfântă

Profetul Ieremia a scris că „inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?“ (Ieremia 17:9). Această înşelăciune se manifestă în diferite moduri, de exemplu, atunci când ne fabricăm scuze pentru ceva ce am greşit. Ea apare şi atunci când ne justificăm unele defecte grave de personalitate. Onestitatea însă ne va ajuta să ne învingem inima înşelătoare dându-ne curaj să înfruntăm adevărul despre noi înşine, astfel încât să putem face îmbunătăţirile de rigoare. Psalmistul a demonstrat acest gen de onestitate când s-a rugat: „Cercetează-mă, DOAMNE, încearcă-mă, curăţeşte-mi rărunchii şi inima“. Evident, psalmistul îşi pregătise inima să accepte curăţarea şi încercarea din partea lui Iehova chiar dacă aceasta ar fi putut însemna recunoaşterea unui balast de trăsături de caracter care trebuiau înlăturate. — Psalmii 17:3; 26:2.

Teama sfântă, care înseamnă printre altele şi ‘urârea răului’, este un ajutor puternic în cadrul acestui proces de cizelare (Proverbele 8:13). În timp ce apreciază bunătatea iubitoare şi amabilitatea manifestate de Iehova, cel ce se teme cu adevărat de el este întotdeauna conştient că Iehova are puterea de a-i pedepsi, chiar cu moartea, pe aceia care nu îl ascultă. Referindu-se la Israel, Iehova a arătat că cei care se tem de el vor şi asculta de el: „O! de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să le meargă bine pe vecie, lor şi fiilor lor!“ — Deuteronomul 5:29.

Evident, teama sfântă nu are menirea de a ne menţine într-o stare de supunere terifiantă, ci de a ne determina să ascultăm de Tatăl nostru iubitor care, după cum ştim, este motivat de cele mai bune intenţii faţă de noi. De fapt, această teamă sfântă este înălţătoare şi chiar ne aduce bucurii, aşa cum reiese cu prisosinţă din exemplul personal al lui Isus Cristos. — Isaia 11:3; Luca 12:5.

O inimă pregătită este bogată în credinţă

O inimă tare în credinţă ştie că orice ne cere sau ne porunceşte Iehova prin intermediul Cuvântului  său este întotdeauna corect şi spre binele nostru (Isaia 48:17, 18). Cel care are o astfel de inimă simte o satisfacţie profundă când pune în practică îndemnul consemnat în Proverbele 3:5, 6, care spune: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. O inimă căreia îi lipseşte însă credinţa nu va fi înclinată să se încreadă în Iehova, îndeosebi atunci când acest lucru pretinde sacrificii, de exemplu simplificarea vieţii cu scopul de a urmări interesele Regatului (Matei 6:33). Pe bună dreptate, Iehova consideră că o inimă lipsită de credinţă este o inimă „rea“. — Evrei 3:12.

Credinţa noastră în Iehova se reflectă în multe domenii, inclusiv în lucrurile pe care le facem în intimitatea căminului nostru. Să luăm, de exemplu, principiul enunţat în Galateni 6:7: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Fiindcă ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (NW). Credinţa noastră în acest principiu se va reflecta în lucruri ca filmele pe care le vizionăm, cărţile pe care le citim, frecvenţa cu care studiem personal Biblia, precum şi în rugăciunile noastre. Da, o puternică credinţă care să ne determine să semănăm „în Duhul“ constituie un factor-cheie în dobândirea unei inimi pregătite să accepte Cuvântul lui Iehova şi să-l respecte. — Galateni 6:8.

Iubirea — cea mai mare calitate

Mai presus de orice altă calitate, iubirea face efectiv ca solul inimii noastre să reacţioneze la Cuvântul lui Iehova. De aceea, când o compară cu credinţa şi cu speranţa, apostolul Pavel descrie iubirea ca pe „cea mai mare dintre“ aceste calităţi (1 Corinteni 13:13). O inimă plină de iubire faţă de Dumnezeu se simte pe deplin satisfăcută şi fericită că îl ascultă şi, cu siguranţă, nu se va înfuria din cauza cerinţelor lui Dumnezeu. Apostolul Ioan a spus: „Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele“ (1 Ioan 5:3). În mod asemănător, Isus a spus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi“ (Ioan 14:23). Remarcaţi că această iubire este reciprocă. Da, Iehova îi iubeşte profund pe aceia care se îndreaptă spre el din iubire.

Iehova ştie că suntem imperfecţi şi că greşim mereu faţă de el. Dar, chiar şi aşa, el nu ne ţine la distanţă. Ceea ce caută Iehova la slujitorii săi este o „inimă completă“ (NW), o inimă care să ne îndemne să-l slujim de bunăvoie cu un „suflet care să-şi găsească plăcere în El“ (1 Cronici 28:9). Cu siguranţă, Iehova ştie că avem nevoie de timp şi de eforturi pentru a cultiva în inima noastră însuşiri pozitive şi pentru a produce, astfel, roadele spiritului (Galateni 5:22, 23). De aceea, el este răbdător cu noi, deoarece „El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:14). Manifestând o atitudine asemănătoare, Isus nu şi-a criticat niciodată cu asprime discipolii pentru greşelile lor, ci i-a ajutat şi i-a încurajat cu răbdare. Nu vă determină iubirea, îndurarea şi răbdarea manifestate de Iehova şi de Isus să-i iubiţi şi mai mult? — Luca 7:47; 2 Petru 3:9.

Dacă, uneori, vă este foarte greu să smulgeţi obiceiurile adânc înrădăcinate ca nişte buruieni sau să dărâmaţi grămezile de trăsături asemănătoare lutului bătătorit, nu vă descurajaţi. Continuaţi mai bine să faceţi îmbunătăţiri, ‘stăruind în rugăciune’ şi implorându-l frecvent pe Iehova să vă trimită spiritul său (Romani 12:12). Graţie ajutorului pe care Iehova vi-l acordă din toată inima, veţi reuşi, asemenea lui Ezra, să dobândiţi o inimă pe deplin pregătită „să consulte legea lui Iehova şi să o înfăptuiască“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Ezra şi-a păstrat devoţiunea sfântă chiar şi în Babilon

[Provenienţa fotografiei de la pagina 29]

Garo Nalbandian