Întrebări de la cititori

În Romani 12:19, sugerează oare apostolul Pavel că creştinii nu trebuie să se mânie, când spune: „Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci faceţi loc mâniei“ (NW)?

Strict vorbind, nu. Apostolul Pavel se referă aici la mânia lui Dumnezeu. Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că nu are importanţă dacă un creştin se lasă pradă mâniei. Biblia ne sfătuieşte în mod clar să nu ne mâniem. Să analizăm în acest sens câteva sfaturi divine.

„Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci aceasta duce numai la rău“ (Psalmul 37:8). „Orişicine se mânie pe fratele său va fi supus judecăţii“ (Matei 5:22). „Faptele firii păcătoase sunt cunoscute şi sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, vrăjmăşii, certuri, gelozii, mânii“ (Galateni 5:19, 20). „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi“ (Efeseni 4:31). „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). În plus, cartea Proverbele ne sfătuieşte în repetate rânduri să nu dăm curs mâniei, adică să nu fim irascibili la ofensele mărunte şi greşelile omeneşti. — Proverbele 12:16; 14:17, 29; 15:1; 16:32; 17:14; 19:11, 19; 22:24; 25:28; 29:22.

Contextul din Romani 12:19 este legat de acest sfat. Pavel sfătuieşte ca iubirea noastră să fie lipsită de ipocrizie, să-i binecuvântăm pe cei care ne persecută, să încercăm să gândim pozitiv despre alţii, să nu întoarcem rău pentru rău şi să ne străduim să fim paşnici cu toţi oamenii. Apoi, el îndeamnă: „Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci faceţi loc mâniei; căci este scris: «Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti, zice Iehova»“. — Romani 12:9, 14, 16–19.

Da, nu trebuie să permitem mâniei să ne determine să ripostăm răzbunându-ne. Noi nu cunoaştem exact cum stau lucrurile, iar simţul dreptăţii ne este imperfect. Dacă permitem mâniei să ne ducă la acte de răzbunare, vom greşi de multe ori, iar conduita noastră va sluji intereselor Adversarului lui Dumnezeu, Diavolul. În altă parte, Pavel a scris: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej Diavolului“. — Efeseni 4:26, 27.

Cea mai bună şi mai înţeleaptă cale este aceea de a-l lăsa pe Dumnezeu să decidă când şi asupra cui să aducă răzbunarea. El poate să facă acest lucru în deplină cunoştinţă de cauză, şi orice pedeapsă pe care o aplică va reflecta dreptatea sa perfectă. Putem înţelege că aceasta este ceea ce a vrut să spună Pavel în Romani 12:19 dacă ţinem cont de referirea pe care o face el la Deuteronomul 32:35, 41, care include următoarele cuvinte: „A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti“ (compară cu Evrei 10:30). Prin urmare, chiar dacă expresia „lui Dumnezeu“ nu există în textul grecesc, mulţi traducători moderni au introdus-o în Romani 12:19. Acest lucru a dus la versiuni ca: „daţi loc mâniei lui Dumnezeu“ (Noul Testament şi Psalmii); „lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu“ (Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură, de Gala Galaction, Biblia Cornilescu revizuită şi American Standard Version); „lăsaţi-l pe Dumnezeu să se răzbune“ (The Contemporary English Version); „să pedepsească Dumnezeu dacă vrea“ (The New Testament in Modern English); „lăsaţi loc pedepsei divine“. — The New English Bible.

Chiar şi atunci când suntem maltrataţi sau persecutaţi de duşmanii adevărului, putem avea încredere în descrierea auzită de Moise cu privire la Iehova Dumnezeu: „DOMNUL, DOMNUL Dumnezeu este plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi adevăr; El care Îşi ţine îndurarea până în mii de generaţii, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat“. — Exodul 34:6, 7.