Cum ne poate ajuta Isus Cristos

CEEA ce a făcut Isus Cristos pentru a-i ajuta pe oameni când era pe pământ a fost minunat. Acest lucru a fost atât de evident, încât, după ce a relatat numeroase evenimente din viaţa lui Isus, un martor ocular a spus: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, gândesc că în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris“ (Ioan 21:25). Din moment ce Isus a făcut atât de multe lucruri când s-a aflat pe pământ, am putea să ne întrebăm: Cum ar putea el să fie ajutorul nostru în ceruri? Putem trage acum foloase datorită compasiunii tandre a lui Isus?

Răspunsul este deosebit de încurajator şi de înviorător. Biblia ne spune că Cristos a intrat „chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu“ (Evrei 9:24). Ce anume a făcut el pentru noi? Apostolul Pavel explică: „[Cristos] a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt [„chiar în cer“], nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a dobândit o răscumpărare veşnică“ pentru noi. — Evrei 9:12; 1 Ioan 2:2.

Ce veste bună! În loc să pună capăt lucrării minunate desfăşurate de Isus în folosul omenirii, înălţarea lui la cer i-a oferit prilejul de a face chiar mai multe pentru omenire. Aceasta deoarece Dumnezeu, în marea sa bunătate nemeritată, l-a numit pe Isus să slujească drept „slujitor public“ — mare preot — „la dreapta tronului Maiestăţii, în ceruri“. — Evrei 8:1, 2, NW.

„Un slujitor public“

Aşadar, în ceruri, Isus avea să fie slujitorul public al omenirii. El urma să desfăşoare o muncă asemănătoare cu cea pe care o făcea marele preot din Israel în folosul închinătorilor lui Dumnezeu din timpurile antice. În ce consta însă acea muncă? Pavel explică: „Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu atât daruri cât şi jertfe. De aceea era nevoie ca şi Acest Mare Preot [Isus Cristos înălţat] să aibă ceva de adus“. — Evrei 8:3.

Isus avea de oferit ceva mult superior serviciilor oferite de marele preot din antichitate. „Dacă sângele taurilor şi al ţapilor“ putea să aducă o oarecare curăţare spirituală în cazul Israelului antic, „cu cât mai mult sângele lui Hristos . . . [ne] curăţeşte conştiinţa de faptele moarte, ca să [slujim] Dumnezeului Celui viu“. — Evrei 9:13, 14.

Isus este un slujitor public remarcabil şi datorită faptului că i s-a acordat nemurirea. În Israelul antic „au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea“. Dar ce se poate spune despre Isus? Pavel scrie: „El . . . are o preoţie care nu poate fi transmisă de la  unul la altul. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru ei“ (Evrei 7:23–25; Romani 6:9). Da, avem la dreapta lui Dumnezeu în ceruri un slujitor public care ‘trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi’. Gândiţi-vă ce înseamnă acest lucru pentru noi astăzi!

Când Isus se afla pe pământ, oamenii veneau în număr mare la el pentru ajutor şi, uneori, parcurgeau distanţe mari pentru a beneficia de sprijinul său (Matei 4:24, 25). În ceruri, Isus este disponibil pentru oamenii tuturor naţiunilor. Din poziţia sa cerească, el este în permanenţă disponibil ca slujitor public.

Ce fel de mare preot este Isus?

Modul în care este descris Isus Cristos în relatările evanghelice ne arată, fără nici o îndoială, cât era el de binevoitor şi de milos. Cât sacrificiu de sine a demonstrat el! Nu o dată a fost deranjat în timp ce încerca împreună cu discipolii să găsească un loc retras pentru un răgaz atât de necesar. Isus nu a considerat că era privat de acele momente preţioase de pace şi linişte, ci „I s-a făcut milă de“ oamenii care îi cereau ajutor. Chiar şi atunci când era obosit, înfometat şi însetat, Isus i-a „primit bine“ şi a fost dispus să renunţe la mâncare pentru a-i ajuta pe păcătoşii sinceri. — Marcu 6:31–34; Luca 9:11–17; Ioan 4:4–6, 31–34.

Mişcat de milă, Isus a luat măsuri practice pentru a satisface necesităţile fizice, afective şi spirituale ale oamenilor (Matei 9:35–38; Marcu 6:35–44). Mai mult decât atât, el i-a învăţat cum să găsească mângâierea şi alinarea durabile (Ioan 4:7–30, 39–42). Cât de plăcută este, de exemplu, invitaţia sa: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre“! — Matei 11:28, 29.

Iubirea lui Isus pentru oameni a fost atât de puternică, încât, în cele din urmă, el şi-a dat viaţa pentru omenirea păcătoasă (Romani 5:6–8). În acest sens, apostolul Pavel a făcut următoarea remarcă: „El [Iehova Dumnezeu], care n-a cruţat pe însuşi Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate? . . . Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi“. — Romani 8:32–34.

Un mare preot care poate să manifeste compasiune

Ca om, Isus a înfruntat foamea, setea, oboseala, chinurile, durerea şi chiar moartea. Stresul şi tensiunile pe care le-a suportat l-au făcut întru totul capabil să slujească drept Mare Preot pentru omenirea aflată în suferinţă. Pavel a scris: „[Isus] a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate, ca să poată fi, în lucrurile privitoare la Dumnezeu, un mare preot milos şi credincios, ca să facă ispăşire pentru păcatele poporului. Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor care sunt ispitiţi“. — Evrei 2:17, 18; 13:8.

Isus a demonstrat că este capabil şi dispus să-i ajute pe oameni să se apropie de Dumnezeu. Înseamnă oare aceasta că el trebuie să convingă un Dumnezeu aspru şi neîndurător care iartă cu greu? Nicidecum, întrucât Biblia ne asigură că ‘Iehova este bun şi gata să ierte’. Ea spune de asemenea: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“ (Psalmul 86:5; 1 Ioan 1:9). De fapt, cuvintele blânde şi acţiunile lui Isus reflectă chiar iubirea, îndurarea şi compasiunea  manifestate de Tatăl său. — Ioan 5:19; 8:28; 14:9, 10.

Dar cum le aduce Isus uşurare păcătoşilor penitenţi? Ajutându-i să găsească bucurie şi satisfacţie în eforturile lor sincere de a-i plăcea lui Dumnezeu. Scriindu-le tovarăşilor săi creştini unşi, Pavel a rezumat situaţia prin următoarele cuvinte: „Având, deci, un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturia noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit“. — Evrei 4:14–16.

„Ajutor la momentul potrivit“

Ce putem face totuşi când ne confruntăm cu probleme care ne depăşesc: o boală gravă, povara apăsătoare a vinovăţiei, o descurajare copleşitoare şi deprimare? Ne putem folosi chiar de măsura pe care s-a bizuit de fiecare dată şi Isus, adică de privilegiul preţios al rugăciunii. De exemplu, în noaptea premergătoare morţii sale de jertfă în folosul nostru, Isus „Se ruga şi mai fierbinte. Şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ“ (Luca 22:44). Da, Isus ştie ce înseamnă să te rogi lui Dumnezeu cu ardoare. El a adus „rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, şi [a fost] ascultat din pricina evlaviei Lui“. — Evrei 5:7.

Isus ştie cât de mult înseamnă pentru oameni să fie „ascultaţi“ şi întăriţi (Luca 22:43). Mai mult decât atât, el a promis: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. . . . Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 16:23, 24). Aşadar, putem să-i adresăm lui Dumnezeu cereri cu convingerea că el îi va permite Fiului său să-şi exercite autoritatea şi valoarea jertfei de răscumpărare în favoarea noastră. — Matei 28:18.

Putem fi siguri că, graţie poziţiei sale cereşti, Isus ne va furniza ajutorul adecvat la momentul oportun. De exemplu, dacă am comis un păcat pe care îl regretăm sincer, putem să primim mângâiere din asigurarea că „avem la Tatăl un Mijlocitor [ajutor, nota de subsol]: pe Isus Hristos Cel drept“ (1 Ioan 2:1, 2). Ajutorul şi Mângâietorul nostru din ceruri va pleda în favoarea noastră, astfel încât rugăciunile pe care le facem în numele său şi în armonie cu Scripturile să primească răspuns. — Ioan 14:13, 14; 1 Ioan 5:14, 15.

 Să arătăm apreciere faţă de ajutorul oferit de Cristos

Dar nu este suficient să-i adresăm lui Dumnezeu cereri prin intermediul Fiului său. În baza valorii jertfei sale de răscumpărare, „Hristos ne-a răscumpărat“ devenind, ca să spunem aşa, „Stăpânul care . . . a cumpărat“ familia umană (Galateni 3:13; 4:5; 2 Petru 2:1). Putem să ne arătăm recunoştinţa faţă de tot ceea ce face Cristos pentru noi acceptându-l ca stăpân şi răspunzând cu bucurie la invitaţia sa: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze“ (Luca 9:23). ‘Lepădarea de sine’ nu este doar o pură teorie în ce priveşte schimbarea proprietarului. De fapt, Cristos „a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei“ (2 Corinteni 5:14, 15). De aceea, aprecierea pe care o manifestăm faţă de răscumpărare va avea un efect profund asupra concepţiilor şi ţelurilor noastre, precum şi asupra modului nostru de viaţă. Recunoştinţa noastră veşnică faţă de Cristos Isus, care „S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi“, ar trebui să ne îndemne să învăţăm mai multe despre el şi despre iubitorul său Tată, Iehova Dumnezeu. De asemenea, ar trebui să dorim să creştem în credinţă, să trăim după normele salutare ale lui Dumnezeu şi să fim plini „de râvnă pentru lucrări bune“. — Tit 2:13, 14; Ioan 17:3.

Congregaţia creştină este mijlocul prin care primim hrană spirituală, încurajare şi îndrumare oportune (Matei 24:45–47; Evrei 10:21–25). De exemplu, dacă vreunul este bolnav spiritualiceşte, poate „să cheme pe bătrânii adunării [bătrânii numiţi]“. Iacov dă următoarea asigurare: „Şi rugăciunea credinţei va vindeca pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate“. — Iacov 5:13–15.

Să dăm un exemplu: Un bărbat care îşi executa pedeapsa într-o închisoare din Africa de Sud i-a scris unui bătrân de congregaţie pentru a-şi exprima aprecierea pentru „toţi Martorii lui Iehova care îndeplinesc lucrarea excelentă începută de Isus Cristos de ajutare a oamenilor să caute Regatul  lui Dumnezeu“. Apoi, el a scris: „Am fost peste măsură de bucuros când v-am primit scrisoarea. Grija dumneavoastră faţă de mântuirea mea spirituală m-a impresionat profund şi am un motiv în plus de a începe să răspund apelului la căinţă pe care îl face Iehova Dumnezeu. Timp de 27 de ani m-am poticnit şi am rătăcit prin bezna păcatului, a înşelătoriei, a afacerilor ilegale, a practicilor imorale şi a unor religii îndoielnice. Acum, după ce i-am cunoscut pe Martorii lui Iehova, simt că am găsit în sfârşit calea, calea corectă! Nu-mi mai rămâne nimic de făcut decât să o urmez“.

Şi mai mult ajutor în viitorul apropiat

Starea de degradare în care se află astăzi lumea constituie o dovadă clară că trăim într-un moment crucial din istorie care precede izbucnirea „marelui necaz“. În momentul de faţă, o mare mulţime de oameni din toate naţiunile, triburile, popoarele şi de toate limbile ‘îşi spală hainele şi le albesc în sângele Mielului’ (Apocalipsa 7:9, 13, 14; 2 Timotei 3:1–5). Exercitând credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus, ei primesc iertare pentru păcate şi sunt ajutaţi să ajungă în relaţii apropiate cu Dumnezeu, devenind, de fapt, prietenii săi. — Iacov 2:23.

Mielul Isus Cristos „îi va păstori [pe supravieţuitorii marelui necaz] şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“ (Apocalipsa 7:17). Atunci Cristos îşi va duce la bun sfârşit atribuţiile de Mare Preot. El îi va ajuta pe toţi cei ce sunt prieteni ai lui Dumnezeu să beneficieze din plin de „izvoarele apelor vieţii“ atât din punct de vedere spiritual, cât şi fizic, mental şi afectiv. Ceea ce Isus a început să facă în 33 e.n., precum şi ceea ce a continuat să facă după aceea din ceruri va fi atunci dus la perfecţiune.

Aşadar, manifestaţi necontenit o profundă apreciere faţă de tot ceea ce Dumnezeu şi Cristos au făcut şi continuă să facă în favoarea noastră. Apostolul Pavel a îndemnat: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! . . . Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus“. — Filipeni 4:4, 6, 7.

Există un mod special în care vă puteţi arăta aprecierea faţă de Isus Cristos, Ajutorul nostru din ceruri. Miercuri, 19 aprilie 2000, după apusul soarelui, Martorii lui Iehova din întreaga lume se vor întruni pentru a ţine Comemorarea morţii lui Cristos (Luca 22:19). Acest eveniment vă va oferi prilejul de a vă aprofunda aprecierea faţă de jertfa de răscumpărare a lui Cristos. Sunteţi invitaţi cu deosebită căldură să participaţi la această celebrare şi să audiaţi discursul referitor la modul în care măsurile minunate luate de Dumnezeu în vederea salvării prin intermediul lui Cristos vă pot aduce foloase eterne. Vă rugăm să-i întrebaţi pe Martorii lui Iehova din zona în care locuiţi cu privire la ora exactă şi la locul acestei întruniri speciale.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus ştie ce înseamnă să te rogi cu ardoare lui Dumnezeu

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

Cristos ne va ajuta să facem faţă problemelor mai bine decât am face-o singuri

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Cristos ne ajută prin intermediul bătrânilor iubitori