Noi suntem dintre aceia care au credinţă

Speranţa creştină este predicată în Senegal

PEŞTELE este din timpurile antice un aliment de bază. De mii de ani, oamenii pescuiesc în mările, lacurile, fluviile şi râurile planetei noastre. Unii dintre apostolii lui Isus Cristos au lucrat ca pescari pe Marea Galileii. Însă Isus le-a prezentat un alt fel de pescuit — pescuitul spiritual — care avea să le aducă foloase nu numai pescarilor, ci şi peştilor!

În acest sens, Isus i-a spus lui Petru, care era pescar: „De acum încolo vei fi pescar de oameni“ (Luca 5:10). Acest fel de pescuit se practică în prezent în peste 230 de ţări, printre care şi Senegalul (Matei 24:14). În această ţară, „pescarii de oameni“ din zilele noastre le predică în mod curajos altora despre speranţa lor creştină. — Matei 4:19.

Senegalul este situat la extremitatea vestică a Africii. El se întinde de la zonele deşertice nisipoase, care se învecinează la nord cu Sahara, până la pădurile umede din regiunea Casamance, în sud. Peste Senegal suflă vânturile uscate ale deşertului, precum şi briza rece şi înviorătoare a Atlanticului. Aici locuiesc peste nouă milioane de oameni, cunoscuţi pentru ospitalitatea lor. Majoritatea nu pretind a fi creştini. În ce priveşte ocupaţia, mulţi sunt păstori, iar alţii păzitori de vite, cămile şi capre. Există şi cultivatori de arahide, bumbac şi orez. Şi, desigur, există pescari care îşi scot mrejele pline de peşte din Oceanul Atlantic şi din cele câteva râuri care şerpuiesc prin ţară. Industria piscicolă este o ramură de bază a economiei Senegalului. De fapt, renumita mâncare tradiţională ceebu jën este o mâncare delicioasă, făcută cu orez, peşte şi legume.

„Pescari de oameni“

În Senegal există 863 de proclamatori zeloşi ai Regatului lui Dumnezeu. Pescuitul spiritual se practică aici de la începutul anilor ’50. În 1965 a fost înfiinţat la Dakar, capitala ţării, un birou de filială al Societăţii Watch Tower. Din multe ţări îndepărtate au început să sosească „pescari“ misionari. „Pescuitul“ a luat avânt, iar lucrarea de predicare a speranţei creştine a continuat să progreseze în Senegal. În cele din urmă, la Almadies, care se află la periferia oraşului Dakar, a fost construită o nouă filială, dedicată lui Iehova în iunie 1999. Ce ocazie de bucurie!

Piedici în calea acceptării adevărului

Martorii abordează cu regularitate oameni care provin din medii foarte diferite, iar unii dintre aceştia au reacţionat favorabil la mesajul de speranţă care se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu. Deşi nu ştiu nimic despre Biblie, mulţi se bucură când află că promisiunile pe care Iehova Dumnezeu le-a făcut profeţilor fideli din vechime se vor împlini în curând.

Deseori este nevoie de curaj pentru a adopta o poziţie fermă de partea principiilor creştine, mai ales când ele vin în contradicţie cu unele tradiţii şi obiceiuri de familie. De exemplu, mulţi senegalezi practică poligamia. Să luăm cazul unui bărbat care, atunci când a început să studieze Biblia, avea două soţii. Urma el să aibă curajul de a accepta adevărul creştin şi de a se conforma cerinţei scripturale potrivit căreia un soţ trebuie să aibă o singură soţie (1 Timotei 3:2)? Şi avea el să rămână cu soţia tinereţii lui, adică cu prima femeie cu care se căsătorise? El a procedat întocmai, iar în prezent slujeşte cu zel ca bătrân într-una din cele mai mari congregaţii din oraşul Dakar. Prima lui soţie şi toţi cei 12 copii ai acestui bărbat, 10 de la prima soţie şi 2 de la cea de-a doua, au acceptat şi ei adevărul.

Analfabetismul poate fi un alt obstacol în calea acceptării speranţei creştine. Înseamnă aceasta că o persoană analfabetă nu poate să accepte şi să practice adevărul? Nicidecum. Să luăm cazul Mariei, o femeie harnică, mamă a 8 copii mici. Ea a înţeles repede importanţa faptului de a purta discuţii pe baza unui text biblic cu copilaşii ei în fiecare zi înainte ca aceştia să plece la şcoală, iar ea la serviciu.  Însă cum a putut să facă ea acest lucru, din moment ce nu ştia să citească? În fiecare zi, dis-de-dimineaţă, ea lua broşura Să examinăm Scripturile în fiecare zi şi ieşea pe strada nisipoasă din faţa casei. Ea îi întreba pe trecători dacă ştiu să citească. Când cineva răspundea afirmativ, ea îi dădea broşura, spunându-i cu sinceritate următoarele: „Eu nu ştiu să citesc. Îmi citiţi, vă rog, acest pasaj?“ Ea asculta cu atenţie cele citite, apoi îi mulţumea trecătorului şi intra imediat în casă pentru a purta cu copiii o discuţie însufleţită pe baza textului înainte ca aceştia să plece la şcoală!

Tot felul de oameni reacţionează favorabil

În Senegal pot fi întâlniţi oameni care vând peşte, legume sau fructe pe stradă, în piaţă sau în timp ce stau întinşi sub un baobab falnic bând ataya, un ceai verde cu gust amărui. Fiind hotărâţi să predice vestea bună tuturor celor pe care-i întâlneau, doi fraţi s-au apropiat de un infirm care cerşea pe stradă. După ce l-au salutat, ei au spus: „Mulţi oameni vă dau bani dar nu se opresc să vorbească cu dumneavoastră. Noi am trecut pe aici ca să stăm de vorbă despre ceva foarte important în legătură cu viitorul dumneavoastră“. Cerşetorul a rămas surprins. Fraţii au continuat astfel: „Am dori să vă întrebăm ceva. După părerea dumneavoastră, de ce există atât de multă suferinţă în lume?“ „Aşa vrea Dumnezeu“, a răspuns cerşetorul.

Fraţii i-au prezentat apoi unele idei scripturale şi i-au explicat textul din Apocalipsa 21:4. Cerşetorul a fost foarte impresionat de acest mesaj de speranţă şi de faptul că cineva a manifestat interes faţă de el într-o asemenea măsură încât să se oprească şi să discute cu el pe baza Bibliei. Ochii i s-au umplut de lacrimi. În loc să le ceară bani, el i-a implorat pe fraţi să ia toate monedele pe care le avea în cutia lui! El a fost atât de insistent, încât a atras atenţia tuturor trecătorilor. Fraţii abia au reuşit să-l convingă să păstreze banii. În cele din urmă el a acceptat, însă i-a rugat stăruitor pe fraţi să-l mai viziteze.

Marea universitate din Dakar se numără şi ea printre locurile prospere în ce priveşte pescuitul spiritual. Jean Louis, un student la medicină de la această universitate, a început să studieze Biblia. El a acceptat repede adevărul, şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi s-a botezat. El dorea să îl slujească pe Dumnezeu ca pionier cu timp integral, însă îi plăcea şi medicina. Întrucât avea un contract cu ţara sa natală, a fost nevoit să-şi termine studiile. Totuşi, el a început să slujească, în acelaşi timp, ca pionier auxiliar. La scurt timp după ce a primit diploma care îi permitea să profeseze medicina, el a fost invitat să slujească într-un mare Betel din Africa în calitate de medic al familiei. De asemenea, un alt tânăr abordat la Universitatea din Dakar slujeşte alături de familia Betel din ţara sa natală.

Pescuitul spiritual în Senegal este, cu siguranţă, recompensator. Literatura biblică a Martorilor lui Iehova este foarte apreciată şi este realizată în prezent în limba locală wolof. Auzind vestea bună predicată în limba lor maternă, mulţi oameni cu inima sinceră s-au simţit îndemnaţi să reacţioneze cu recunoştinţă. Graţie binecuvântării lui Iehova, vor fi prinşi fără îndoială mult mai mulţi peşti simbolici, pe măsură ce zeloşii „pescari de oameni“ din Senegal vor continua să predice speranţa creştină cu credinţă şi curaj.

[Harta/Fotografia de la pagina 31]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

SENEGAL

[Legenda fotografiei]

Speranţa creştină este predicată în Senegal

[Provenienţa]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.