Un om exemplar care a acceptat corectarea

„CROCODILII din Zambia mănâncă în fiecare lună 30 de oameni.“ Această ştire a fost dată publicităţii cu câţiva ani în urmă într-un ziar african. Potrivit unui zoolog, care a prins câteva dintre aceste reptile ca să le studieze, „este nevoie de 12 oameni pentru a imobiliza un crocodil“. Având o coadă şi nişte maxilare puternice, crocodilul este un animal înfiorător!

Vorbind despre „leviatan“ cu referire, după cât se pare, la crocodil, Creatorul s-a folosit de acest „împărat al celor mai mândre animale“ pentru a-i da o lecţie importantă slujitorului său Iov (Iov 41:1, 34). Aceasta a avut loc cu aproximativ 3 500 de ani în urmă, în ţara Uz, probabil undeva în nordul Arabiei. Descriind această creatură, Dumnezeu i-a spus lui Iov: „Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Şi cine este cel ce Mi s-ar împotrivi în faţă?“ (Iov 41:10). Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Dacă ne este frică de crocodil, cu atât mai mult ar trebui să ne fie frică să vorbim împotriva Celui care l-a creat! Iov a preţuit această lecţie, mărturisindu-şi greşeala. — Iov 42:1–6.

Când ne gândim la Iov, ne vine, probabil, în minte exemplul său de fidelitate în încercări (Iacov 5:11). De fapt, Iehova şi-a găsit plăcerea în Iov chiar înainte ca credinţa sa să fie greu încercată. Potrivit evaluării făcute de Dumnezeu, pe atunci nu era ‘nimeni ca el pe pământ . . . un om integru şi drept, care se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău’ (Iov 1:8). Acest lucru ar trebui să ne determine să învăţăm mai multe despre Iov, întrucât ne va ajuta să înţelegem cum putem şi noi să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu.

Relaţiile cu Dumnezeu aveau întâietate

Iov era un om bogat. În afară de aur, el avea 7 000 de oi, 3 000 de cămile, 500 de măgăriţe, 1 000 de boi şi un foarte mare număr de servitori (Iov 1:3). Dar Iov şi-a pus încrederea în Iehova, nu în bogăţii. El a spus: „Dacă mi-am pus nădejdea în aur, dacă am zis aurului curat: «încrederea mea», dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem . . . aceasta  ar fi tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci aş fi tăgăduit pe Dumnezeul Cel de sus“ (Iov 31:24–28). Asemenea lui Iov, noi trebuie să preţuim relaţia strânsă cu Iehova Dumnezeu mult mai mult decât preţuim lucrurile materiale.

Atitudine imparţială faţă de semeni

Cum s-a comportat Iov cu slujitorii săi? Din propriile cuvinte ale lui Iov reiese că ei l-au considerat un om imparţial şi abordabil: „Dacă aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se contraziceau cu mine, ce aş putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?“ (Iov 31:13, 14). Iov a preţuit îndurarea lui Iehova şi, astfel, şi-a tratat cu îndurare sclavii. Ce exemplu excelent, îndeosebi pentru cei aflaţi în poziţii de supraveghere în congregaţia creştină! Şi ei trebuie să fie drepţi, imparţiali şi abordabili.

Iov a arătat, de asemenea, interes faţă de cei ce nu făceau parte din casa lui. Manifestând grijă faţă de alţii, el a spus: „Dacă n-am dat săracilor ce doreau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, . . . dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători [vedeam ajutorul meu la poartă, nota de subsol]; atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!“ (Iov 31:16–22). Fie ca şi noi să manifestăm consideraţie faţă de cei dezavantajaţi din congregaţia noastră.

Datorită interesului său neegoist faţă de semenii săi, Iov a fost ospitalier cu străinii. Astfel, el a putut spune: „Dacă străinul îşi petrecea noaptea afară, . . . mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul“ (Iov 31:32). Ce exemplu excelent pentru slujitorii lui Dumnezeu de azi! Când cei nou-interesaţi de adevărul biblic vin la Sala Regatului, primirea plină de ospitalitate pe care le-o facem poate să contribuie la progresul lor spiritual. Bineînţeles că şi supraveghetorii itineranţi şi alţi creştini au nevoie de ospitalitatea noastră. — 1 Petru 4:9; 3 Ioan 5–8.

Iov a avut o atitudine corectă chiar şi faţă de duşmanii săi. El nu se bucura dacă asupra vreunuia dintre cei ce îl urau se abătea o nenorocire (Iov 31:29, 30). Dimpotrivă, el a fost dispus să le facă bine unor astfel de persoane, aşa cum reiese cu claritate din promptitudinea cu care s-a rugat pentru cei trei falşi mângâietori. — Iov 16:2; 42:8, 9; compară cu Matei 5:43–48.

Cast din punct de vedere sexual

Iov i-a fost loial partenerei sale conjugale, nepermiţând ca în inima lui să ia naştere sentimente nepotrivite pentru altă femeie. Iov a spus: „Făcusem un legământ cu ochii mei şi cum mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare? Dacă mi-a fost amăgită inima  spre vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu, atunci soţia mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii! Căci aceasta ar fi fost o infamie [conduită libertină, NW], o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători“. — Iov 31:1, 9–11.

Iov nu a permis ca dorinţele imorale să-i corupă inima. Dimpotrivă, el a urmat o cale corectă. Nu este de mirare că Iehova Dumnezeu şi-a găsit plăcerea în acest om fidel care a luptat împotriva ispitelor imorale! — Matei 5:27–30.

Preocupat de spiritualitatea familiei

Uneori, fiii lui Iov organizau banchete la care erau prezenţi cu toţii. După ce treceau aceste zile de banchet, Iov era foarte preocupat ca nu cumva copiii săi să fi păcătuit în vreun fel împotriva lui Iehova. Aşadar, Iov trecea la acţiune, pentru că în relatarea scripturală se spune: „După ce treceau zilele de ospăţ, Iov trimitea şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare dintre ei câte o ardere-de-tot. Căci Iov zicea: «Poate că fiii mei au păcătuit şi au blestemat pe Dumnezeu în inima lor»“ (Iov 1:4, 5). Ce influenţă trebuie să fi avut asupra membrilor familiei lui Iov grija acestuia ca ei să aibă o teamă reverenţioasă faţă de Iehova şi să umble pe căile Sale!

Astăzi, capii familiilor creştine trebuie să-şi instruiască familiile în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia (1 Timotei 5:8). Şi este, cu siguranţă, un lucru potrivit să ne rugăm pentru membrii familiei. — Romani 12:12.

El a îndurat cu fidelitate încercarea

Majoritatea cititorilor Bibliei sunt familiarizaţi cu încercările cumplite care s-au abătut asupra lui Iov. Satan Diavolul susţinuse că, în condiţii dificile, Iov îl va blestema pe Dumnezeu. Iehova a acceptat această provocare şi, fără întârziere, Satan a adus asupra lui Iov o nenorocire. El şi-a pierdut întreaga cireadă, ba chiar mai rău, şi-a pierdut în moarte toţi copiii. La puţin timp după aceea, Satan l-a lovit cu furuncule maligne din cap până-n picioare. — Iov, capitolele 1, 2.

Care a fost deznodământul? Când soţia sa l-a îndemnat să-l blesteme pe Dumnezeu, Iov a spus: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?“ Relatarea biblică spune în continuare: „În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui“ (Iov 2:10). Da, Iov a răbdat cu fidelitate şi, astfel, i-a dovedit Diavolului că era un mincinos. Fie ca şi noi să îndurăm încercările şi să dovedim că serviciul nostru adus lui Dumnezeu are la bază iubirea sinceră pentru Iehova. — Matei 22:36–38.

El a acceptat cu umilinţă corectarea

Deşi Iov a fost exemplar în multe privinţe, el nu a fost un om perfect. El însuşi a spus: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nici unul măcar!“ (Iov 14:4; Romani 5:12). Aşadar, când Dumnezeu a spus că Iov era fără vină, această afirmaţie era adevărată în sensul că Iov trăia la înălţimea cerinţelor lui Dumnezeu pentru slujitorii săi umani imperfecţi şi păcătoşi. Ce sursă de încurajare!

Iov a îndurat încercarea prin care a trecut, dar aceasta a scos la iveală un defect ascuns. După ce au auzit de toate nenorocirile care se abătuseră asupra lui Iov, trei aşa-numiţi mângâietori au venit la el (Iov 2:11–13). Ei au pretins că Iehova îl pedepsea pe Iov pentru că acesta comisese păcate grave. Evident, Iov a fost rănit de aceste acuzaţii false şi s-a străduit în mod energic să se apere. Dar, în încercarea de a se justifica, el a ajuns să-şi piardă echilibrul. Iov chiar a lăsat să se înţeleagă că era mai drept decât Dumnezeu! — Iov 35:2, 3.

Deoarece îl iubea pe Iov, Dumnezeu s-a folosit de un tânăr pentru a-i arăta greşeala pe care o comisese. Relatarea spune: „Atunci s-a aprins de mânie Elihu . . . El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că el se îndreptăţea pe sine mai degrabă decât pe Dumnezeu“. Aşa cum observase Elihu, „Iov a zis: «Sunt drept şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate»“ (Iov 32:2; 34:5). Cu toate acestea, Elihu nu li s-a alăturat celor trei „mângâietori“, care au tras în mod greşit concluzia că Dumnezeu îl pedepsea pe Iov pentru că păcătuise, ci şi-a exprimat încrederea în fidelitatea lui Iov şi i-a dat următorul sfat: „Judecata este înaintea Lui [Iehova]: aşteaptă-l!“ Într-adevăr, Iov ar fi trebuit să-l aştepte pe Iehova în loc să vorbească în  mod nechibzuit în apărarea lui. Elihu i-a dat următoarea asigurare lui Iov: „[Dumnezeu] nu va minimaliza dreptul şi abundenţa justiţiei“. — Iov 35:14; 37:23, NW.

Gândirea lui Iov trebuia corectată. Aşadar, Iehova i-a dat o lecţie în ce priveşte micimea omului în comparaţie cu măreţia Sa. Iehova a îndreptat atenţia spre pământ, spre mare, spre cerul înstelat, spre animale şi spre multe alte minunăţii ale creaţiei. În cele din urmă, Dumnezeu a vorbit despre leviatan, sau crocodil. Iov a acceptat cu umilinţă corectarea, dând şi în acest sens un exemplu.

Deşi ne descurcăm, probabil, bine în serviciul lui Iehova, vom face greşeli. Dacă o greşeală este serioasă, Iehova ne poate corecta prin diferite mijloace (Proverbele 3:11, 12). S-ar putea să ne vină în minte un verset scriptural, care să ne determine să avem remuşcări. Probabil că revista Turnul de veghere sau alte publicaţii ale Societăţii Watch Tower spun ceva ce ne face conştienţi că am comis o greşeală. Sau este posibil ca un colaborator creştin să ne atragă cu amabilitate atenţia că nu am aplicat un principiu biblic. Cum vom reacţiona la o astfel de corectare? Iov a manifestat un spirit de căinţă, spunând: „Mă pocăiesc în ţărână şi în cenuşă“. — Iov 42:6.

Recompensat de Iehova

Iehova l-a recompensat pe slujitorul său Iov, permiţându-i să trăiască încă 140 de ani. În această perioadă, el a primit mult mai mult decât pierduse. Şi, deşi Iov a murit în cele din urmă, el va fi în mod sigur înviat în lumea nouă a lui Dumnezeu. — Iov 42:12–17; Ezechiel 14:14; Ioan 5:28, 29; 2 Petru 3:13.

Şi noi putem fi siguri că vom primi favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu dacă îi slujim cu loialitate şi acceptăm întreaga corectare bazată pe Biblie care ni se acordă. Drept rezultat, vom avea speranţa sigură că vom trăi în noul sistem de lucruri al lui Dumnezeu. Dar ceea ce este şi mai important, îi vom aduce onoare lui Dumnezeu. Conduita noastră fidelă va fi recompensată şi va fi o dovadă în plus că poporul său îl slujeşte nu din motive egoiste, ci din iubire sinceră. Ce privilegiaţi suntem că putem bucura inima lui Iehova, aşa cum a făcut şi fidelul Iov, care a acceptat cu umilinţă corectarea! — Proverbele 27:11.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 27]

Iov a arătat grijă iubitoare faţă de orfani, văduve şi alte persoane

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 28]

Iov a fost bogat recompensat pentru că a acceptat cu umilinţă corectarea