Ce ştiţi despre vrăjitorie?
Ce ştiţi despre vrăjitorie?
VRĂJITORIE! La ce vă duce cu gândul acest cuvânt?
Pentru mulţi ea este esenţa superstiţiilor şi a fanteziei, ceva ce nu trebuie luat în serios. Pentru aceştia, vrăjitoria ţine de imaginaţie — cotoroanţe îmbrăcate cu pelerine cu glugă care pun aripi de lilieci într-un cazan ce clocoteşte, transformă oameni în broaşte şi zboară noaptea pe cer călare pe mătură, râzând maliţios.
Pentru alţii, vrăjitoria nu este o glumă. Unii cercetători spun că peste jumătate din populaţia lumii crede că vrăjitoarele sunt adevărate şi că pot influenţa viaţa altora. Milioane de oameni cred că vrăjitoria este nefastă şi periculoasă şi că trebuie să ne temem foarte mult de ea. De exemplu, într-o carte despre religia africană se spune: „Credinţa în acţiunea şi pericolele magiei negre, ale farmecelor şi ale vrăjitoriei este adânc înrădăcinată în lumea africană . . . În comunitatea în care trăiesc, vrăjitoarele şi vrăjitorii sunt cei mai dispreţuiţi oameni. Chiar şi în prezent există locuri şi situaţii când aceştia sunt ucişi în bătaie de ceilalţi oameni din comunitate“.
Cu toate acestea, în ţările occidentale, vrăjitoria a căpătat o tentă de respectabilitate. Cărţile, televiziunea şi filmele au contribuit mult la reducerea fricii de vrăjitorie. David Davis, analist în domeniul divertismentelor, a făcut următoarea remarcă: „Brusc, vrăjitoarele sunt mai tinere şi mai atrăgătoare, mult mai atrăgătoare. Hollywoodul observă cu promptitudine tendinţele. . . . Făcându-le pe vrăjitoare atrăgătoare şi mai cu vino-ncoace, ei pot atrage un public mai larg, inclusiv femei şi copii mai mici“. Hollywoodul ştie cum să transforme orice tendinţă într-o ofertă profitabilă.
Unii spun că vrăjitoria a devenit una dintre mişcările spirituale din Statele Unite cu cea mai rapidă dezvoltare. În ţările dezvoltate, un număr crescând de oameni, stimulaţi de mişcările feministe şi dezamăgiţi de religiile tradiţionale, caută împlinirea spirituală în diferite forme de vrăjitorie. De fapt, formele de vrăjitorie sunt atât de numeroase, încât oamenii au opinii diferite chiar şi cu privire la sensul cuvântului „vrăjitoare“. Cu toate acestea, pretinsele vrăjitoare se identifică deseori cu wicca — termen definit într-un dicţionar drept „o religie păgână a naturii ce îşi are originea în Europa de vest din epoca precreştină şi care a cunoscut o revitalizare în secolul al XX-lea“. * Din acest motiv, mulţi se consideră păgâni sau neopăgâni.
De-a lungul istoriei, vrăjitoarele au fost dispreţuite, persecutate, torturate şi chiar ucise. Nu este de mirare că practicanţii moderni ai vrăjitoriei sunt dornici să-şi îmbunătăţească imaginea. În cadrul unui sondaj, zeci de vrăjitoare au fost întrebate ce mesaj doresc ele cel mai mult să transmită publicului. Răspunsul lor, prezentat succint de cercetătoarea Margot Adler, a fost: „Nu suntem rele. Nu ne închinăm la Diavol. Nu le facem rău oamenilor şi nu-i seducem. Nu suntem periculoase. Suntem oameni obişnuiţi ca şi voi. Avem familii, serviciu, speranţe şi vise. Nu suntem o sectă. Nu suntem stranii. . . . Nu trebuie să vă temeţi de noi. . . . Ne asemănăm cu voi mult mai mult decât credeţi“.
Acest mesaj este acceptat din ce în ce mai mult. Dar înseamnă oare că nu avem nici un motiv să fim îngrijoraţi cu privire la vrăjitorie? Să analizăm această întrebare în articolul următor.
[Notă de subsol]
^ par. 6 Termenul englezesc „vrăjitorie“ („witchcraft“) provine din termenii „wicce“ şi „wicca“, din engleza veche, şi se referă la practicanţi femei, respectiv bărbaţi.