Te recomanzi înaintea altora?

„Nu mă interesează ce cred alţii!“ Poate că într-un moment de mânie sau de dezamăgire ţi s-a întâmplat să faci această afirmaţie îndrăzneaţă. Însă, după ce explozia de bravadă încetează, te-ar putea cuprinde un sentiment de nelinişte. De ce? Deoarece pe cei mai mulţi dintre noi realmente ne interesează ce cred alţii despre noi.

ÎNTR-ADEVĂR, ar trebui să ne intereseze opinia altora. Îndeosebi noi care suntem creştini şi miniştri ordinaţi ai lui Iehova Dumnezeu trebuie să manifestăm un interes potrivit faţă de părerea altora despre noi. La urma urmei, noi suntem „o privelişte pentru lume“ (1 Corinteni 4:9). În acest sens, apostolul Pavel ne-a dat un sfat înţelept pe care îl găsim în 2 Corinteni 6:3, 4: „Noi nu dăm în nici un fel vreun motiv de poticnire, pentru ca ministerul nostru să nu fie criticat; ci în orice privinţă ne recomandăm ca miniştri ai lui Dumnezeu“ (NW).

Dar ce înseamnă să ne recomandăm înaintea altora? Înseamnă aceasta să ne scoatem în evidenţă sau să îndreptăm în mod nepotrivit atenţia asupra noastră şi asupra aptitudinilor noastre? Nu. Însă pentru a ne recomanda înaintea altora este necesar să aplicăm sfatul consemnat în 1 Petru 2:12: „Să aveţi o purtare cinstită în mijlocul neamurilor, pentru ca, . . . prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu“. Creştinii se recomandă lăsând ca modul lor de comportare să vorbească de la sine! De fapt, acest lucru îi aduce laudă lui Dumnezeu, nu nouă. Însă şi noi tragem foloase dacă ne recomandăm înaintea altora. Să examinăm trei domenii în care acest lucru s-ar putea dovedi adevărat în cazul nostru.

 Ca posibil partener de căsătorie

Să ne referim, de exemplu, la căsătorie, un dar de la Iehova Dumnezeu, cel „din care îşi trage numele orice familie în ceruri şi pe pământ“ (Efeseni 3:15). Poate că doreşti ca într-o bună zi să te căsătoreşti. În acest caz, în ce măsură te recomanzi ca posibil partener de căsătorie? Mai precis, ce reputaţie ţi-ai făcut ca creştină sau ca creştin celibatar?

În unele ţări, familiile sunt profund interesate de acest lucru. De exemplu, în Ghana, când două persoane doresc să se căsătorească, tradiţia cere ca ele să aducă acest lucru la cunoştinţa părinţilor. La rândul lor, aceştia îi anunţă pe alţi membri ai familiei. Apoi, familia tânărului începe să se intereseze cu privire la reputaţia fetei în comunitate. Dacă părinţii se conving că fata respectivă este potrivită pentru fiul lor, ei vor informa familia fetei despre intenţia fiului lor de a se căsători cu acea fată. Acum este rândul familiei fetei să facă investigaţii cu privire la reputaţia tânărului înainte de a-şi da consimţământul în vederea căsătoriei. De aceea, o zicală ghaneză spune: „Înainte de a te căsători, întreabă-i pe cei ce ar trebui să cunoască“.

Dar ce putem spune despre cei care trăiesc în ţările occidentale, unde, în general, persoanele îşi aleg singure partenerul de căsătorie? Chiar şi aici este înţelept ca o creştină sau un creştin matur să ceară o recomandare sinceră cu privire la posibilul partener de la cei ce îl cunosc bine, cum ar fi părinţii sau unii prieteni maturi. Conform cărţii Secretul unei familii fericite *, o tânără s-ar putea întreba: „«Ce reputaţie are acest bărbat? Cine sunt prietenii lui? Manifestă el stăpânire de sine? Cum tratează persoanele în vârstă? Din ce fel de familie provine el? Cum se comportă faţă de membrii familiei lui? Care este atitudinea lui faţă de bani? Consumă băuturi alcoolice în exces? Este impulsiv sau chiar violent? Ce responsabilităţi are în cadrul congregaţiei, şi cum se achită de ele? Aş putea nutri un respect profund faţă de el?» — Leviticul 19:32; Proverbele 22:29; 31:23; Efeseni 5:3–5, 33; 1 Timotei 5:8; 6:10; Tit 2:6, 7“.

Tot aşa, este înţelept ca un bărbat să se intereseze cu privire la o femeie creştină la care se gândeşte ca la un posibil partener conjugal. Conform Bibliei, un om pe nume Boaz a manifestat un astfel de interes cu privire la Rut, cu care s-a căsătorit mai târziu. Rut a întrebat: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ochilor tăi, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?“ Atunci Boaz a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut“ (Rut 2:10–12). Cu certitudine, Boaz nu numai că a remarcat personal că Rut era o femeie loială, devotată şi harnică, dar a şi auzit lucruri bune despre ea de la alţii.

În mod similar, conduita ta va influenţa posibilitatea de a fi privit de alţii drept partener de căsătorie potrivit. Cum anume te recomanzi înaintea altora în această privinţă?

Ca angajat

Locul de muncă este un alt domeniu în care păstrarea unei bune conduite ne poate aduce foloase. Concurenţa pentru obţinerea unei slujbe  poate fi acerbă. Deseori angajaţii cunoscuţi pentru lipsă de colaborare, obiceiul de a întârzia şi necinste sunt concediaţi. Uneori, pentru a reduce cheltuielile, unele firme disponibilizează temporar chiar şi angajaţi cu experienţă. Când caută un nou loc de muncă, cineva poate constata că firmele iau legătura cu foştii lui patroni pentru a se asigura cu privire la obiceiurile de muncă, atitudinea şi experienţa sa. Mulţi creştini s-au recomandat cu succes înaintea patronilor prin atitudinea lor respectuoasă, îmbrăcămintea lor modestă, comportamentul lor plăcut şi calităţile lor creştine remarcabile.

Una dintre aceste calităţi este cinstea, considerată de mulţi patroni o calitate de primă importanţă. Asemenea apostolului Pavel, noi vrem „să ne comportăm cinstit în toate lucrurile“ (Evrei 13:18, NW). La o companie minieră din Ghana s-a semnalat un furt. Şeful staţiei de tratare a minereului, care era Martor, şi-a păstrat slujba, în timp ce alţii au fost concediaţi. De ce? Conducerea observase cinstea sa de-a lungul anilor. Munca sa conştiincioasă şi respectul său faţă de autoritate erau, de asemenea, bine cunoscute. Într-adevăr, datorită conduitei sale corecte, el nu şi-a pierdut slujba!

Care sunt alte câteva lucruri pe care le poţi face ca creştin ca să te recomanzi pe piaţa forţei de muncă? Străduieşte-te să devii priceput în orice muncă ce ţi se dă de făcut (Proverbele 22:29). Lucrează cu sârguinţă şi conştiinciozitate (Proverbele 10:4; 13:4). Tratează-ţi patronul şi şeful cu respect (Efeseni 6:5). Punctualitatea, cinstea, eficienţa şi hărnicia sunt calităţi apreciate de patroni, iar dacă ai aceste calităţi îţi poţi găsi mai uşor o slujbă, chiar şi în zonele în care există puţine locuri de muncă.

Privilegii în congregaţie

În prezent este nevoie mai mult ca oricând de bărbaţi maturi care să se afle în fruntea congregaţiei creştine. Motivul reiese din ceea ce a profeţit Isaia: „Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitorile locuinţei tale“ (Isaia 54:2). Ca împlinire a acestei profeţii, congregaţia mondială a lui Iehova continuă să crească.

Aşadar, dacă eşti un creştin, cum te poţi recomanda ca persoană capabilă să îndeplinească responsabilităţi în calitate de slujitor numit? Să examinăm exemplul tânărului Timotei. Luca menţionează că Timotei „avea o bună mărturie de la fraţii din Listra şi din Iconia“. Cu siguranţă, acest tânăr se recomandase înaintea fraţilor din două oraşe prin conduita sa excelentă. Ca urmare, Pavel l-a invitat pe Timotei să-l însoţească în lucrarea itinerantă. — Faptele 16:1–4.

Cum poate astăzi un bărbat să ‘aspire la o funcţie de supraveghere’ (NW) într-un mod potrivit, plăcut lui Dumnezeu? Cu siguranţă, nu făcându-şi reclamă ca să fie numit, ci cultivând calităţile spirituale necesare pentru astfel de responsabilităţi (1 Timotei 3:1–10, 12, 13; Tit 1:5–9). De asemenea, el poate să demonstreze că „doreşte o lucrare excelentă“ participând din plin la lucrarea de predicare şi de facere de discipoli (Matei 24:14; 28:19, 20). Cei care se recomandă ca bărbaţi creştini demni de încredere manifestă un interes sincer faţă de bunăstarea spirituală a fraţilor lor. Ei urmează sfatul dat de apostolul Pavel: „Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie; fiţi primitori de oaspeţi“ (Romani 12:13). Procedând astfel, un creştin poate într-adevăr să se ‘recomande ca ministru al lui Dumnezeu’.

Să ne recomandăm în orice moment

Faptul de a ne recomanda înaintea altora nu înseamnă a recurge la disimulare sau a căuta să le ‘plăcem oamenilor’ (Efeseni 6:6). În definitiv, este vorba despre a ne recomanda înaintea Creatorului nostru, Iehova Dumnezeu, respectând cu conştiinciozitate legile şi principiile sale. Dacă progresezi din punct de vedere spiritual şi îţi întăreşti relaţiile cu Iehova Dumnezeu, alţii vor remarca o îmbunătăţire în modul tău de a-i trata pe membrii familiei, pe colegii de muncă şi pe colaboratorii în credinţă. De asemenea, ei vor observa devoţiunea şi echilibrul tău, judecata ta sănătoasă, capacitatea ta de a te achita de responsabilităţi şi umilinţa care te caracterizează. Drept urmare, te vei bucura de iubirea şi respectul celorlalţi şi, lucru şi mai important, vei câştiga aprobarea lui Iehova Dumnezeu pentru că te-ai recomandat înaintea altora!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Dând dovadă de înţelepciune, mulţi părinţi se interesează de reputaţia persoanei faţă de care fiul sau fiica lor manifestă interes în vederea căsătoriei

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Un frate se recomandă pentru privilegii de serviciu fiind plin de consideraţie faţă de alţii